Internarea într-un centru de reeducare. Durată. Liberarea înainte de a deveni major. Măsuri de siguranţă şi educative

Internarea într-un centru de reeducare. Durată. Liberarea înainte de a deveni major

Măsuri de siguranţă şi educative

Decizia penală nr. 182 A/20 octombrie 2009

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani din data de 6 februarie 2009, inculpatul minor B.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat” prev. şi ped de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. f, art. 209 alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea  art. 99 alin. 2 C.pen.  S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în seara zilei de 17 mai 2008, în jurul orei 21:00, profitând de lipsa temporară a vatmanului şi taxatoarei din tramvaiul ce staţiona pe str. Ion Pillat din municipiul Botoşani, acesta a sustras din interior o geantă de damă  aparţinând părţii vătămate I.M. , în care se aflau 500 de bilete de tramvai, suma de 267 lei, cartea de identitate şi legitimaţia de serviciu ale părţii vătămate. 

Prin sentinţa penală nr. 1325 din 7 mai 2009 Judecătoria Botoşani,  în baza art. 101 lit. c C.pen. coroborat cu art. 104 C.pen. a dispus internarea inculpatului minor B.N. , fiul lui P.  şi T., născut la data de xx.xx.xxxxîn mun. Botoşani jud. Botoşani, studii 8 clase, fără ocupaţie fără antecedente penale, domiciliat în mun. Botoşani str. X nr. Y jud. Botoşani, f.f.l. în mun. Piatra Neamţ str. X nr. Y. bl. Z ap. T jud. Neamţ, CNPxxxxxxxxxxxxx, într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. f, art. 209 alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.pen., atrăgându-i atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 108 alin. 2 C.pen. privind consecinţele comportării sale necorespunzătoare.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C.proc.pen. coroborat cu art. 998-999 şi art. 1000 alin. 1 C.civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată I.M.  (domiciliată în mun. Botoşani str. X nr. Y sc. Z et. T ap. U jud. Botoşani), obligând inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente L.T.,  domiciliată în mun. Botoşani str. X nr. Y jud. Botoşani, f.f.l. în mun. Piatra Neamţ str. X nr. Y bl. Z ap. T jud. Neamţ, la plata sumei de 950 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.

S-a luat act că partea vătămată S.C. „Eltrans” S.A. Botoşani nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente L.T.,  la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut  ca fiind temeinic dovedită următoarea situaţie de fapt :

În seara zilei de 17 mai 2008, în jurul orei 21:00, tramvaiul nr. 101, pe linia căruia lucra ca taxatoare partea civilă I.M. , a fost oprit de către vatman în apropierea capătului de linie. Deoarece nu se mai afla nici un călător, vatmanul şi partea vătămate au coborât şi s-au deplasat la un chioşc din apropiere, lăsând deschisă uşa de acces din faţă a tramvaiului.

În apropiere se afla în acel moment inculpatul minor B.N.  care a profitat de împrejurarea favorabilă, a urcat în partea din faţă a tramvaiului şi a sustras geanta părţii vătămate I.M. . Inculpatul era însoţit de vărul său, numitul F.I., căruia nu i-a adus la cunoştinţă intenţia sa şi nu a avut nici o contribuţie la săvârşirea faptei.

Inculpatul B.N.  s-a retras împreună cu martorul F.I. în cartierul din spatele restaurantului Mioriţa şi a verificat conţinutul genţii, din care a sustras suma de bani şi câteva teancuri de bilete de tramvai, apoi a aruncat portofelul şi geanta pe str. X. Inculpatul nu a dat vărului său nimic din banii sau biletele de tramvai sustrase.

Revenind la tramvai, partea vătămată a constatat lipsa genţii şi a aflat de la un grup de tineri ce se aflau în apropiere că aceasta i-a fost sustrasă de către doi tineri de etnie rromă, împrejurare în care a alertat organele de poliţie, iar la scurt timp s-a reuşit identificarea inculpatului.

Întrucât nu a recuperat nimic din prejudiciul suferit, partea vătămată I.M.  s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 950 lei, reprezentând contravaloarea genţii sustrase şi a conţinutului acesteia, care, potrivit declaraţiei sale, era format din 500 de bilete de tramvai, suma de 250 lei, portofelul în care avea 17 lei, cartea de identitate, legitimaţia de serviciu, două chei şi mai multe facturi de gestiune a biletelor.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că în drept fapta inculpatului  minor B.P.N.  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „furt calificat” prev. şi ped de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. f, art. 209 alin. 2 lit.b C.pen., cu aplicarea  art. 99 alin. 2 C.pen. şi  reţinând vinovăţia inculpatului minor instanţa i-a aplicat o pedeapsă, la individualizarea căreia, a avut în vedere pericolul social al faptei săvârşite, dar şi persoana inculpatului, care este minor, cunoscut cu antecedente penale, dar a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând faptele comise, instanţa apreciind că scopul preventiv-educativ poate fi realizat printr-o măsură educativă. Instanţa a avut în vedere, la pronunţarea soluţiei, criteriile stabilite în cauza Notar vs. România, stabilind că o măsură educativă aplicată inculpatului minor, în prezenta cauză, respectă dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

La stabilirea sancţiunii aplicate  inculpatului, prima instanţa a avut în vedere vârsta inculpatului minor, împrejurările în care a săvârşit fapta, modalitatea de operare, prejudiciul cauzat părţii vătămate, precum şi  referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, apreciind că reeducarea minorului se poate realiza doar prin aplicarea celei mai aspre dintre măsurile educative prevăzute de legiuitor respectiv internarea într-un centru de reeducare. Prima instanţă a mai avut  în vedere că minorul, la data pronunţării prezentei hotărâri, are vârsta de 15 ani şi jumătate, caz în care există posibilitatea realizării scopurilor urmărite printr-o atare măsură, în ceea ce priveşte reeducarea minorului, dobândirea de către acesta a învăţăturii necesare şi a unei pregătiri profesionale corespunzătoare aptitudinilor sale.

Astfel, a dispus în baza articolelor 104 şi 106 Cod penal internarea inculpatului B.P.N.  într-un centru de reeducare, măsura fiind luată pe timp nedeterminat dar nu mai târziu de data împlinirii vârstei de 18 ani şi atrăgându-i atenţia inculpatului asupra disp. art. 108 alin. 2 Cod penal, privind consecinţele comportării sale necorespunzătoare.

Sub aspectul laturii civile prima instanţă a  reţinut că partea vătămată I.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 950 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi nerecuperate, iar partea civilă S.C. ELTRANS S.A.  – Botoşani nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că a obligat pe inculpatul minor B.P.N.  în solidar cu partea responsabilă civilmente L.T. să plătească în solidar părţii civile I.M. suma de 950 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi nerestituite.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.N. , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea apelului inculpatul arată că, faţă de grija pe care o manifestă în prezent tatăl său, se justifică luarea unei măsuri educative mai puţin severe şi anume libertatea supravegheată.

Apelul declarat de inculpat este fondat, însă pentru alte considerente, expuse în cele ce urmează.

Faţă de persoana inculpatului (autor şi a altor fapte antisociale, analfabet ca urmare a abandonării studiilor, lipsit de supraveghere şi nesupus autorităţii parentale) şi antecedentele penale ale părinţilor săi (condamnaţi anterior pentru comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen), în mod just prima instanţă s-a orientat spre cea mai severă dintre măsurile educative. Internarea într-un centru de reeducare va asigura minorului posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională corespunzătoare, în condiţiile unei supravegheri calificate şi constante. Prin urmare, criticile aduse sentinţei sub acest aspect sunt nefondate.

Deşi în motivarea hotărârii prima instanţă reţine în mod corect că măsura educativă va fi luată pe timp nedeterminat, dar nu mai târziu de data împlinirii vârstei de 18 ani (conform prevederilor art. 106 alin. 1 Cod penal), dispozitivul se referă la internarea inculpatului într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani. O asemenea dispoziţie contravine atât prevederilor legale amintite mai sus, cât şi scopului respectivei măsuri educative. Astfel, internarea într-un centru de reeducare este luată în interesul minorului care, supus unui program educativ adaptat nevoilor sale (ce nu pot fi anticipate la data aplicării măsurii), poate dovedi îndreptare chiar înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, având astfel posibilitatea de a beneficia, conform art. 107 Cod penal, de liberare. Luarea măsurii educative pe o durată fixă face inaplicabile prevederile art. 106 şi lipseşte de posibilitatea de a fi liberat pe minorul care ar putea să dea dovezi de îndreptare.

Pentru aceste considerente şi văzând că nu sunt date alte motive de nelegalitate sau netemeinicie care să fie luate în discuţie din oficiu conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, apelul va fi admis în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, cu desfiinţarea în parte a sentinţei atacate în sensul că va fi înlăturată din dispozitivul acesteia menţiunea „până la împlinirea vârstei de 18 ani”. Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.

Văzând şi dispoz. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

4

Domenii speta

Spete similare