Competenţa de soluţionare a cererilor de reconstituire a vechimii în muncă. decretul nr. 92/1976 şi art. 296 codul muncii

Cererile de reconstituire a vechimii în muncă formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, - şi anume 31 decembrie 2008 -  se soluţionează potrivit dispoziţiilor acestui act normativ.

Dispoziţiile Decretului 92/1976 stabilesc în mod expres competenţa de soluţionare a cererilor de reconstituire a vechimii în muncă în favoarea Comisiilor  pentru reconstituirea vechimii în muncă, acestea întocmind un proces-verbal de reconstituire a vechimii in muncă,  împotriva acestuia solicitantul putându-se adresa, cu plângere, judecătoriei în a cărei rază teritorială funcţionează comisia, in termen de 15 zile de la comunicare, hotărârea judecătoriei fiind definitivă.

(Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale – decizia nr.77/30 ianuarie 2007)

Reclamanta L.I. a chemat în judecată Primăria B. G. solicitând obligarea acesteia să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte perioada în care a fost salariata CAP B. G., cu motivarea că aceasta deţine arhiva fostului CAP.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că nu deţine datele solicitate.

La 13.07.2006 tribunalul a introdus în cauză, în calitate de pârâtă Comisia pentru reconstituirea vechimii în muncă Prahova.

Prin Sentinţa civilă nr.1114/4.10.2006 Tribunalul Prahova a admis acţiunea şi a constatat că reclamanta beneficiază de vechimea în muncă pe perioada septembrie 1963 – mai 1966, cu motivarea că reclamanta a avut funcţia de tehnician la CAP B. G., în perioada arătată, situaţie probată cu declaraţii de martori.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia pentru reconstituirea vechimii în muncă Prahova, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, cu susţinerea că reconstituirea vechimii în muncă trebuia solicitată prima dată la comisie şi numai decizia acesteia putea fi contestată în instanţă.

Mai arată recurenta că reclamanta nu s-a adresat comisiei şi că instanţa de fond nu arată care au fost probele care au condus la reconstituirea vechimii în muncă pentru reclamantă.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei tribunalului.

Curtea, din oficiu, la termenul din 15.12.2006 a ridicat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului de soluţionare a acţiunii în raport de disp. art.17 din Decretul 92/1976.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată, motivele de recurs, precum şi excepţia invocată, curtea a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

 Reglementările cuprinse în Decretul 92/1976, încă în vigoare, stabilesc că reconstituirea vechimii în muncă se face de Comisia de reconstituire a vechimii in munca, constituită la nivelul fiecărui judeţ.

Art. 16 din decretul menţionat stabileşte procedura ce trebuie urmată pentru reconstituirea vechimii în muncă, precizând că cererile de reconstituire se adresează comisiei competente, după locul unde solicitantul îşi are domiciliul, însoţite de înscrisuri din care să rezulte că între părţile arătate în cerere a existat un raport de muncă, precum si de dovezi care sa confirme ca nu s-au putut obţine actele necesare dovedirii situaţiilor ce urmează a se stabili de către comisie. Prin cerere se vor indica cel puţin două persoane pentru fiecare perioadă reconstituită, dintre cele care dovedesc cu acte că au lucrat in aceeaşi perioadă si unitate cu solicitantul.

Art. 17 stipulează că după efectuarea probatoriilor, comisia consemnează într-un proces-verbal de reconstituire a vechimii in munca,  concluziile sale. Împotriva procesului-verbal al comisiei, solicitantul se va putea adresa, cu plângere, judecătoriei în a cărei rază teritorială funcţionează comisia, in termen de 15 zile de la comunicare, hotărârea judecătoriei fiind definitivă.

Prin urmare, procedura reconstituirii vechimii în muncă şi competenţele de soluţionare a cererilor în legătură cu acesta sunt expres prevăzute de Decretul nr.92/1976.

Mai mult, art. 296 Codul Muncii stipulează faptul că după data abrogării Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2008 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ.

Din coroborarea tuturor acestor dispoziţii legale rezultă că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare a acţiunii revine judecătoriei care urmează a analiza dacă s-au respectat procedurile prevăzute de Decretul nr.92/1976 şi probele administrate în susţinerea acţiunii.

Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art.304 pct.3 C.pr.civ şi 312 C.pr.civ, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre judecare Judecătoriei Ploieşti.

Domenii speta

Spete similare