Partaj

Dosar nr. XXXX/297/2011 Partaj

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA -  I - CIVILĂ

DECIZIA NR. XXX

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Preşedinte –

Judecător –

Judecător –

Grefier  –

La ordine pronunţarea asupra cererilor de recurs formulată de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul de Finanţe, în contradictoriu cu intimatele reclamante A. O. şi C. O., împotriva sentinţei civile nr. XXX din xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXXX/297/2011 al Judecătoriei Săveni, judeţul Botoşani, având ca obiect partaj judiciar.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din  xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie şi când, pentru a da posibilitatea intimatei reclamante, prin apărător, de a formula şi depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului civil, de faţă;

La data de xx.xx.xxxx  pe rolul Tribunalului Botoşani secţia I civilă sub numărul XXXX/297/2011 a fost înregistrat recursul declarat de recurentul Statul Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani, a formulat în contradictoriu cu intimatele A. O. şi C. O. recurs împotriva sentinţei civile nr. XXX din xx.xx.xxxx, pronunţată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. XXXX/297/2011, prin care a solicitat modificarea  acesteia şi respingerea acţiunii pe cale de excepţie pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Roma prin MFP iar pe fond ca neîntemeiată,

În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă .

În motivare a menţionat că  instanţa de fond prin sentinţa nr. XXX/2012 a obligat paratul Statul roman prin MFP, sa plătească reclamantelor suma de 7400 lei reprezentând datorii ale moştenirii defunctei I. E., cate 3700 lei către fiecare, precum şi suma de 475 lei, Totodată a constatat moştenirea vacantă, respingând capătul de cerere privind atribuirea către reclamante a bunurilor ce compun masa succesorală rămasă de pe urma defunctei I. E..

A considerat că este dată în fapt  excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Statului Roman prin MFP deoarece pe  seama acestuia nu  a fost emis certificat de vacanţă succesorală pentru tot sau parte din moştenire, în sensul dispoziţiilor art. 680 din Codul civil, cererea de constatare a calităţii de unic moştenitor având în acest caz şi valoarea de contestare a valabilităţii unui asemenea certificat şi asigurând astfel interesul atragerii în proces a statului (iar legat de acest interes, calitatea procesuală pasivă).

În absenţa unui asemenea certificat, nu există conflict între părţi aflate pe poziţii de contrarietate juridică şi deci statului nu i se poate opune, în calitate de pârât, pretenţia reclamantului asupra unei moşteniri faţă de care statul este terţ.

Funcţia dreptului procesual constă, în principal, în a asigura sancţiunea dreptului civil material, ceea ce înseamnă că poziţia de reclamant în cadrul litigiului aparţine titularului dreptului subiectiv civil afirmat, în timp ce calitatea procesuală pasivă o are cel obligat în acelaşi raport juridic (subiectul pasiv al dreptului).

Întrucât reclamantul declanşează procedura jurisdicţională, lui îi revine sarcina de a demonstra atât legitimarea sa procesuală, cât şi pe aceea a pârâtului, respectiv faptul că transpunerea pe plan procesual se face în legătură cu un raport juridic de drept material în care părţile litigiului au calitatea de titular al dreptului şi, în mod corespunzător, al obligaţiei corelative.

La rândul ei, instanţa are obligaţia verificării din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezenţa părţilor în proces.

Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se poate observa că în cauză, statului nu îi este justificată calitatea procesuală, deoarece el nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii şi nu se află într-o opoziţie de interese faţă de reclamant pentru a i se legitima poziţia de pârât în cadrul litigiului.

 Potrivit art. 680 din Codul civil, bunurile trec la stat "În lipsă de moştenitori legali sau testamentari".

În acelaşi sens sunt dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora "În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii".

Deci, statului nu îi poate fi legitimată poziţia procesuală de pârât în astfel de litigii decât în măsura în care pe seama acestuia a fost emis certificat de vacanţă succesorală pentru tot sau parte din moştenire, .

In acest sens s-a pronunţat si Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, în Recursul in interesul legii formulat de Procurorul General al României, care prin Decizia nr. 2/4.04.2011 a stabilit ca, în situaţia acţiunilor având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanţă succesorală.

Având in vedere ca în cauză nu a fost emis certificat de vacanţă succesorală pe numele statului roman, acesta nu are calitate procesuala pasiva pentru a sta in judecata in fata instanţei.

Pe fondul cauzei a  solicitat respingerea acţiunii deoarece în cauză nu a fost emis certificatul de vacanţă succesorală, astfel nefiind dovedit faptul ca Statul roman este titular al obligaţiei in raportul dedus judecăţii.

Pasivul succesoral stabilit de prima instanţă si la care a fost obligat Statul Român este netemeinic, acesta fiind stabilit doar pe baza declaraţiilor martorilor, reclamantele neaducând alte probe temeinice în susţinerea acţiunii.

Pasivul succesoral în sumă de 7400 lei, stabilit de instanţă este prea mare in raport cu masa succesorală atribuită statului roman ( valoarea totala a masei succesorale nefiind cunoscuta), situaţie in care statul este in pierdere.

In ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul procedură civilă, pentru obligarea statului român la plata acestora.

Intimatele au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului invocând că Decizia 2/04.04.2011 pronunţată de ÎCCJ nu ar fi aplicabilă în cauză.

Pentru o justă soluţionare a cauzei a fost ataşat dosarul XXXX/297/2011 a Judecătoriei Săveni.

Din actele şi lucrările acestui dosar rezultă că  prin cererea înregistrată sub nr. XXXX/297/xx.xx.xxxx, reclamantele A. O. şi C. O.  au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul de Finanţe să se efectueze partajul bunurilor succesorale după defuncta I. E., decedată la data de xx.xx.xxxx, cu ultimul domiciliu în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoşani, să se declare vacantă moştenirea acesteia, să se constate că masa succesorală a defunctei este grevată de un pasiv succesoral în cuantum de 16.400 lei reprezentând cheltuieli suportate de reclamante, în cote egale de ½ cu întreţinerea defunctei în ultimii 3 ani şi cu înmormântarea şi praznicele acesteia.

Au mai solicitat să se dispună stingerea creanţei pe care reclamantele o au asupra moştenirii defunctei prin atribuirea, în natură către acestea de bunuri din masa succesorală, până la compensarea cuantumului creanţei, sau obligarea pârâtului la plata pasivului succesoral.

În motivarea cererii au arătat că defuncta I. E. a decedat la data de xx.xx.xxxx fără a avea moştenitori în viaţă, situaţie în care moştenirea acesteia este vacantă, fiind culeasă de stat.

Au mai arătat reclamantele că, în calitate de nepoate ale soţului defunctei, decedat şi acesta la data de xx.xx.xxxx s-au ocupat de întreţinerea defunctei după decesul soţului, asigurând toate cele necesare traiului, precum şi ajutor la muncile agricole, precizând că defuncta intenţiona să le răsplătească întocmind un testament prin care să le lase toate bunurile, însă a decedat fără a mai face acest demers.

Au apreciat că ajutorul acordat defunctei în ultimii 3 ani ai vieţii sale a fost de 14.400 lei (aproximativ 400 lei lunar) iar cheltuielile cu înmormântarea şi praznicele acesteia au fost în cuantum de 2.000 lei.

În drept au invocat prevederile art. 680 şi urm. Cod Civil, art. 774, art. 777 Cod Civil.

În probaţiune, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri, respectiv împuternicire avocaţială, Certificat de moştenitor testamentar autentificat sub nr. XX/xx.xx.xxxx la BNP Circumscripţia Săveni după defunctul I. D., Titlu de proprietate XXXXX/xx.xx.xxxx, Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale după defuncta I. E. înregistrată la primăria comunei Manoleasa, jud. Botoşani sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx, acte de identitate reclamante-filele 4-7 dosar.

Pârâtul, legal citat cu copie acţiune nu a formulat întâmpinare şi nu şi-a precizat poziţia faţă de acţiunea reclamantei.

La termenul din xx.xx.xxxx, respectiv din xx.xx.xxxx au fost audiaţi martorii V. T. şi A. M., propuşi de reclamantă, declaraţiile acestora fiind consemnate la filele 21 şi 25 dosar.

Reclamantele au făcut dovada efectuării procedurii prealabile cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege depunând Încheierea XXXX/2011 a BNP Lenuţa Coşorianu Puşcaşu şi Certificat de verificare RNTA şi RNOS (filele 23, 24 dosar).

Prin încheierea de admitere în principiu din data de xx.xx.xxxx, acţiunea formulată de reclamantele A. O. şi C. O. a fost admisă în parte, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei I. E., decedată la data de xx.xx.xxxx, fostă cu ultimul domiciliu în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoşani, s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este formată dintr-o casă de locuit situată în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoşani, construită din furci, acoperită cu azbociment, compusă din două camere şi sală, un grajd situat în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoşani, construit din furci, acoperită cu paie,  suprafaţa de 1 ha. teren situat în extravilanul comunei Hăneşti, jud. Botoşani, înscris în T.P. XXXXX/1994 şi suprafaţa de 8800 mp teren situat în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoşani, înscris în T.P. XXXXX/1996.

De asemenea, s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei I. E. este grevată de un pasiv în sumă de 7.400 lei şi moştenirea este vacantă.

Prin sentinţa civilă XXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Săveni a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A. O. şi C. O. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanţe .

A constatat că la data de xx.xx.xxxx a decedat I. E., cu ultimul domiciliu în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoşani iar masa succesorală a defunctei este formată din:

- casa de locuit situată în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoşani, construită din furci, acoperită cu azbociment, compusă din două camere şi sală;

- grajd situat în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoşani, construit din furci, acoperită cu paie;

- suprafaţa de 1 ha. teren situat în extravilanul comunei Hăneşti, jud. Botoşani, înscris în T.P. XXXXX/1994;

- suprafaţa de 8800 mp teren situat în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoşani, înscris în T.P. XXXXX/1996 aceasta fiind  grevată de un pasiv în sumă de 7.400 lei.

A mai constatat moştenirea vacantă şi a respins capătul de cerere privind atribuirea către reclamante a bunurilor ce compun masa succesorală rămasă de pe urma defunctei I. E..

A obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 7.400 lei reprezentând datorii ale moştenirii defunctei I. E., câte 3.700 lei câtre fiecare cât şi suma de 475 lei reprezentând cheltuieli de judecată, câte 237,5 lei către fiecare.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut prima instanţă că  I. E. a decedat la data de xx.xx.xxxx, ultimul domiciliu al acesteia fiind în satul Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoşani.

În Anexa 24 - sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale eliberate de Primăria Manoleasa sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx reclamantele au fost menţionate la rubrica moştenitorilor prezumtivi ai defunctei, în calitate de „nepoate”, însă conform susţinerilor reclamantelor din acţiune,  acestea sunt nepoate ale soţului predecedat al defunctei, şi anume ale lui I. D., decedat la data de xx.xx.xxxx.

Coroborând susţinerile reclamanţilor cu menţiunile corespunzătoare din Sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale eliberate de Primăria Manoleasa sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx precum şi cu rezultatul verificărilor efectuate în procedura prevăzută de art. 109 alin. 4 C.P.C. din care rezultă că nu s-au găsit înregistrate testamente/acte juridice de revocare/modificare a testamentelor şi nici declaraţii privind opţiunea succesorală Judecătoria Săveni a reţinut că defuncta I. E., decedată la data de xx.xx.xxxx, cu ultimul domiciliu în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoşani a decedat fără a avea moştenitori legali sau testamentari, situaţie în care este necesară  constatarea vacanţei succesorale.

Conform art. 652 Cod civil 1864, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari moştenirea este culeasă de către stat, reprezentat de Ministerul finanţelor publice.

Se impune precizarea că moştenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică la data decesului celui despre a cărui moştenire este vorba. În acest sens, art. 91 din Legea nr. 71/2011 dispune că moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009 sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii.

Astfel, moştenirile vacante deschise anterior datei de 1 octombrie 2011 se cuvin Statului Român, iar cele deschise după această dată vor fi culese de comuna, oraşul sau municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii (art. 963 alin. 3 Cod Civil).

Dezbaterea succesiunii vacante urma să se facă în procedură notarială reglementată de art. 69 şi următoarele din Legea 36/1995, la cererea reprezentantului statului, conform art. 82 din acelaşi act normativ, însă, faţă de inacţiunea acestuia,  reclamantele, care prezintă un interes în dezbaterea succesiunii derivând din existenţa unei creanţe în valoare de 16.400 lei invocată  asupra moştenirii defunctei I. E., au sesizat instanţa judecătorească.

În acest context şi în raport de probele administrate în prezenta cauză, instanţa a stabilit  că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este formată din:

- casa de locuit situată în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoşani, construită din furci, acoperită cu azbociment, compusă din două camere şi sală;

- grajd situat în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoşani, construit din furci, acoperită cu paie;

- suprafaţa de 1 ha. teren situat în extravilanul comunei Hăneşti, jud. Botoşani, înscris în T.P. XXXXX/1994;

- suprafaţa de 8800 mp teren situat în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoşani, înscris în T.P. XXXXX/1996.

 În ceea ce priveşte pasivul succesoral, acesta este format din  datoriile si sarcinile moştenirii, iar obligaţia suportării acestuia revine acelor moştenitori care dobândesc patrimoniul defunctului, proporţional cu cota de moştenire cuvenită (art. 774 Cod civil 1864).

Datoriile succesiunii reprezintă acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor, existau in patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii, iar în cauză acestea nu au fost dovedite.

Sarcinile moştenirii sunt acele obligaţii care fără să fi existat în patrimoniul celui ce lasă moştenirea, se nasc după deschiderea succesiunii, însă decurg tot din faptul decesului acestuia. Acestea includ şi cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisă, cât şi cele ce ţin de respectarea tradiţiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului), toate acestea decurgând din faptul decesului.

Instanţa a constatat că masa succesorală este grevată de un pasiv în sumă de 7.400 lei reprezentând cheltuielile de înmormântare ale defunctei, inclusiv două praznice, suportate de reclamante (cheltuieli de înmormântare 4000 lei, 2 praznice de 1.700 lei), potrivit declaraţiilor martorilor V. T. şi A. M..

Nu a fost  reţinută însă ca făcând parte din pasivul succesoral diferenţa până la suma de 16.400 lei solicitată de reclamante, reprezentând ajutorul dat defunctei prin îngrijarea acordată acesteia în ultimii trei ani ai vieţii întrucât s-a apreciat că îngrijirea defunctei de către reclamante a fost făcută în considerarea legăturilor de afinitate cu acestea (nepoate ale soţului predecedat), şi nu în temeiul unui contract de întreţinere, care să confere drepturi şi obligaţii reciproce.

Întrucât  nu există moştenitori legali sau testamentari, este necesară  declarării ca vacantă a succesiunii. Prin urmare, bunurile cuprinse în masa succesorală intră în domeniul privat al statului de la data deschiderii succesiunii, adică din momentul decesului lui de cujus.

Fiind un succesor în drepturi al defunctului, statul este obligat faţă de creditori în aceleaşi condiţii în care este obligat orice moştenitor legal sau legatar universal care a acceptat moştenirea şi, prin urmare, este dator să plătească pasivul succesoral.

În consecinţă, instanţa, în temeiul disp. art. 774, 777 Cod civil 1864, a obligat pârâtul Statul Român – prin Ministerul de Finanţe să plătească reclamantelor suma de 7.400 lei reprezentând datorii ale moştenirii defunctei I. E., câte 3.700 lei către fiecare reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul pentru motivele expuse mai sus.

Tribunalul investit cu soluţionarea căii de atac reţine că potrivit art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă invocat de către recurent modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:

9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;

Contrar celor reţinute de către recurent instanţa de recurs stabileşte dă Judecătoria Săveni a aplicat corect prevederile legale în vigoare.

Astfel la data de xx.xx.xxxx Notarul public Lenuţa Coşorianu Puşcaşu a constatat prin încheierea nr. XXXX că în ceea ce o priveşte pe defuncta I. E. nu au fost înregistrare declaraţii privind opţiunea succesorală şi respectiv acte juridice pentru cauză de moarte.

 În aceste condiţii conform art. 652 din vechiul Cod civil  în lipsă de moştenitori legitimi sau naturali, bunurile se moştenesc de soţul supravieţuitor. În lipsă de soţ, statul devine moştenitor.

 Recurentul nu a depus vreo întâmpinare la prima instanţă prin care să invoce excepţii sau apărări. În instanţa de recurs a menţionat că nu ar avea calitate procesual pasivă întrucât nu a fost eliberat certificatul de vacanţă succesorală. Această chestiune nu poate fi analizată decât prin raportare la  prevederile art. 652 susmenţionat. Astfel legiuitorul nu a stabilit că statul poate deveni moştenitorul persoanei decedate fără moştenitori legali sau testamentari ci că este moştenitor al patrimoniului. Aspectele de procedură stabilite de articolul 86 din Legea 36/1995 nu influenţează în nici un mod calitatea statului de moştenitor în cazul vacanţei succesorale. Ca urmare cum acesta preia bunurile rămase după decedat devine şi titular al obligaţiei de a plăti sarcinile moştenirii. În consecinţă poate sta în judecată în calitate de pârât în măsura în care o persoană invocă existenţa unor asemenea sarcini.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 2 din 04.04.2011 dată de instanţa supremă constată tribunalul că ipoteza avută în vedere de ÎCCJ la soluţionarea recursului în interesul legii este alta decât cea din prezenta cauză. Astfel pe calea recursului în interesul legii s-a analizat practica divergentă în ceea ce priveşte calitatea statului în litigiile introduse de prezumtivii moştenitori. În speţa de faţă acţiunea nu a fost introdusă de persoane ce pretind că sunt moştenitoarele defunctei I. E. astfel că ipoteza avută în vedere în hotărârea indicată este diferită faţă de cea relevată în prezentul dosar.

În legătură cu necesitatea eliberării unui certificat de vacanţă succesorală tribunalul reţine că cererea de eliberare a unui asemenea act putea fi făcută doar de către reprezentatul statului şi nu de către orice persoană interesată.

În măsura în care există creditori ai moştenirii aceştia nu pot efectua demersurile necesare culegerii moştenirii de către Statul Român în raport cu prevederile sus menţionate. Dacă s-ar  accepta ipoteza că doar după eliberarea unui certificat de vacanţă succesorală ar putea fi solicitată recuperarea creanţelor asupra moştenirii ar însemna ca accesul persoanelor interesate la justiţie să poată fi blocat o lungă perioadă de timp în condiţiile în care reprezentantul statului nu ar demara procedura reglementată de art. 85 din Legea 36/1995.

În legătură cu motivul de recurs privind valoarea mai mare a sumelor reprezentând datorii ale moşteniri reţine tribunalul că recurentul nu a făcut dovada că imobilul casă de locui cu dependinţe şi teren aferent respectiv cele 1,88 hectare de teren ar putea fi evaluate la o valoare mai mică de 7400 lei. În aceste condiţii nu poate fi reţinută critica privind valoarea superioară a daunelor acordate celor două reclamante în raport cu valoare totală a bunurilor ce au trecut în patrimoniul statului. În măsura în care statul ar fi avut îndoieli în legătură cu valoarea bunurilor preluate ar fi avut posibilitatea să solicite eliberarea certificatului de vacanţă succesorală după introducerea acţiunii şi să stabilească valoarea de inventar a bunurilor preluate.

În ceea ce priveşte valoarea totală a datoriilor moştenirii tribunalul constată că în cauză a fost administrată proba cu martori în ceea ce priveşte efectuarea cheltuielilor de înmormântare şi a celor privind praznicele ulterioare. Instanţa de fond a reţinut declaraţiile martorilor în legătură cu cuantificarea acestor cheltuieli în condiţiile în care partea adversă nu a cerut administrarea vreunei probe în acest sens.

Şi prevederile art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă au fost respectate întrucât Statul Român a căzut în pretenţiuni astfel că trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată. Mai mult întrucât aceste prevederi se aplică şi în recurs va fi obligat Statul Român să plătească recurentelor cheltuielile de judecată efectuate în calea de atac,  reprezentând onorariu avocat, întrucât recursul declarat de Statul Român se priveşte a fi nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Statul Român prin Ministerul de Finanţe – sector 5, Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, împotriva sentinţei civile nr. XXX din xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Saveni, pe care o menţine, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. O.

Obligă recurentul să plătească intimatelor reclamante suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE,  JUDECĂTORI, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare