Răspunderea patrimonială. schimbarea în recurs a temeiurilor de fapt şi de drept ale răspunderii art.270 codul muncii art.316 şi 294 cod pr. civilă

Reclamanta SC a chemat în judecată civilă pe pârâtul B.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 100.000.000 lei daune interese, precum şi la daune cominatorii în sumă de 5.000.000 lei pe zi începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea debitului.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariatul său şi datorită modului necorespunzător în care şi-a desfăşurat activitatea, precum şi lipsei de la locul de muncă i-a produs pagube în sumă de 100.000.000 lei.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentinţa sus menţionată a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în temeiul art. 270 Codul muncii salariaţii răspund patrimonial conform principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, dar că din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta ar fi făcut dovada existenţei unui prejudiciu, chiar dacă acest prejudiciu este doar de imagine.

Deşi nu s-a solicitat iniţial prin acţiune instanţa de fond face referire şi la inventarierea efectuată la 9 aprilie 2005 de administratorul societăţii, ocazie cu care s-au constatat atât lipsuri în gestiune cât şi facturi neachitate, numai că această inventariere nu îi este opozabilă pârâtului deoarece nu s-a întocmit cu respectarea legii.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs, criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală în sensul că în realitate activitatea necorespunzătoare desfăşurată de pârât a avut consecinţe patrimoniale certe, situaţie rezultată în urma inventarierii din 9 aprilie 2005 şi confirmată în urma efectuării expertizelor contabile la nivelul Poliţiei Economico - Financiară a Judeţului Prahova.

Mai arată recurenta că în prezent pârâtul se află în cercetare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti în dosarul penal nr. 3644/P/2005.

În urma examinării soluţiei,  prin prisma probatoriilor administrate în cauză şi a criticilor formulate de recurentă, Curtea a constatat că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, aşa după  s-a reţinut în considerentele ce urmează:

Conform contractului individual de muncă, depus în copie la instanţa de fond, pârâtul a fost angajat la unitatea reclamantă în calitate de şofer şi agent comercial.

Din modul de redactare al acţiunii, rezultă că paguba de 100.000.000 lei ar rezulta din activitatea total necorespunzătoare desfăşurată de pârât concretizată în neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu, absenţa de la locul de muncă şi prestarea de servicii către alte societăţi, situaţie care a generat pierderea mai multor contracte şi a mai multor clienţi.

Prin încheierea din 9 martie 2006 a Tribunalului Prahova, s-au admis probatoriile fiind încuviinţată şi o probă cu interogatoriu, iar prin întrebările care au fost puse pârâtului de către reclamantă s-a făcut referire şi la procedura de inventariere, fără a se face discuţie în legătură cu cuantumul pagubelor rezultate în urma inventarierii.

La judecata în fond a cauzei, reclamanta nu a făcut nici o referire la faptul că paguba pretinsă prin acţiune ar fi fost generată de lipsuri în gestiune, acest aspect fiind introdus doar în motivele de recurs, el neputând fi avut în vedere câtă vreme eventualele pagube produse în gestiune nu au făcut obiect al acţiunii şi ele exced limitelor investirii.

Pentru prejudiciul pretins a fi rezultat în urma inventarierii, reclamanta s-a adresat organelor de urmărire penală şi astfel cum arată în motivele de recurs, pârâtul se află în cercetarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, însă această împrejurare nu este de natură să schimbe situaţia din dosar şi nici să determine includerea în pretinsul prejudiciu de 100.000.000 lei a lipsurilor din gestiune.

În concret, reclamanta a pretins pe tot parcursul judecăţii că paguba de 100.000.000 lei este rezultatul pierderilor unor contracte şi a unor clienţi ca urmare a lipsurilor pârâtului de la locul de muncă, precum şi al prestării de activitate către firme concurente, ori sub acest aspect niciuna din probele administrate în cauză nu a relevat producerea vreunui prejudiciu aşa fiind recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.

Că este aşa rezultă şi din modul de stabilire a obiectivelor pentru expertiza contabilă la a cărei administrare s-a renunţat ulterior prin încheierea din 9 martie 2006, deoarece niciunul dintre acestea nu vizează controlul gestiunii şi stabilirea eventualelor lipsuri.

În fine, din raportul de expertiză contabilă Negulescu Camelia depus în copie la filele 76 şi urm. dosar fond, rezultă că între părţi mai există un litigiu care face obiectul dosarului nr. 4370/2005 şi care are ca obiect stabilirea răspunderii materiale a pârâtului în calitate de gestionar.

Domenii speta

Spete similare