Plângere împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată greşit respinsă tardivă.

CURTEA DE APEL ORADEA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată greşit respinsă tardivă.

Potrivit art. 278 alin. 3 din  Codul procedură penală, în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la primul procuror al parchetului în termen de 20 zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, iar potrivit art. 278/1 alin. 1 din acelaşi cod, după respingerea plângerii făcute, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Potrivit alin. 2 al art. 278/1 Cod procedură penală, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 zile.

Decizia penală nr. 226/R/17.04.2008

(dosar nr. 1722/111/2007)

Prin sentinţa penală nr. 33/2007, Tribunalul Bihor, în baza art. 278 ind.1 pct. 8  lit."a" Cod procedură penală, a respins ca tardivă plângerea formulată de petenţii  B.D. şi B.I. împotriva  rezoluţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 18.01.2007 dată în dosarul nr.606/P/2006 menţinută prin rezoluţia prim-procurorului din cadrul  Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă la data de 09.03.2007 din  dosarul  nr.29/VIII.1/2007, pe care a păstrat-o.

În baza art. 193 al.6 Cod procedură. penală a obligat petenţii  la  1000 lei cheltuieli judiciare  în favoarea  intimaţilor.

În baza art. 192 al.2 Cod procedură. penală a obligat petenţii la 200 lei  cheltuieli judiciare în favoarea  statului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la această instanţă la data de 3 aprilie 2007 sub nr. de mai sus, petenţii B.D. şi B.I. au solicitat infirmarea soluţiei pronunţată prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 18 ianuarie 2007 emisă în dosar nr. 606/P/2006 şi menţinută prin rezoluţia prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă la data de  9 martie 2007 în dosar nr.29/VIII.1/2007, pe motiv că intimaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.

Intimaţii au invocat excepţia de tardivitate a plângerii faţă de dispoziţiile. art.277 Cod procedură penală.

Verificând susţinerile intimaţilor, prin prisma prevederilor art. 277 şi următoarele din Codul de procedură penală, instanţa a constatat că, faţă de data depunerii plângerii, respectiv 3 aprilie 2007, aceasta  a fost tardiv depusă (petenţii putând sesiza instanţa cel mai târziu până la 28 martie 2007) considerent pentru care în baza art. art. 278 ind.1 pct. 8  lit."a" Cod procedură penală, a respins  ca tardivă, plângerea formulată de petenţii  B.D. şi B.I. împotriva  rezoluţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor  din 18.01.2007 dată în dos. nr.606/P/2006 menţinută prin rezoluţia prim-procurorului din cadrul  Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă la data de 09.03.2007 din  dosarul  nr.29/VIII.1/2007, pe care o păstrează.

În baza art. 193 al.6 Cod procedură. penală petenţii au fost obligaţi la 1000 lei cheltuieli judiciare  în favoarea  intimaţilor.

În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală petenţii au fost obligaţi la plata sumei de  200 lei  cheltuieli judiciare în favoarea  statului.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate au formulat recurs petenţii B.D. şi B.I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei.

În motivarea recursului, petenţii au arătat că ei au respectat termenul de 20 zile prevăzut de art. 278/1 Cod procedură penală, termen în care, după comunicarea soluţiei procurorului ierarhic superior puteau ataca soluţia de neîncepere a urmăririi penale, precizând totodată că alin. 2 al art. 271/1 Cod procedură penală a fost prevăzut de legiuitor în scopul soluţionării cu celeritate a cauzei şi nicidecum pentru îngrădirea accesului la justiţie; în acest sens au precizat că practica CEDO prevede în mod expres „dreptul la judecător”, drept definit în doctrină ca fiind „dreptul oricărei persoane fizice sau morală … de a accede la justiţie pentru a face să i se pună în valoare drepturile sale”, iar o interpretare restrictivă a textului de lege ar însemna limitarea dreptului de acces la instanţă.

Examinând hotărârea recurată din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege, Curtea a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia din 18.01.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul N.T. şi C.I., împotriva căreia petenţii B.D.şi B.I. au formulat plângere la data de 13.02.2007.

Prin rezoluţia primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor dată la 9 martie 2007 în dosar nr. 29/VIII.1/2007 s-a respins plângerea acestora împotriva rezoluţiei penale mai sus arătate; rezoluţia de respingere a plângerii lor a fost comunicată petenţilor la data de 16.03.2007, aceştia formulând împotriva acestei rezoluţii plângere la Tribunalul Bihor, înregistrată pe rolul instanţei la data de 3.04.2007, în condiţiile în care primul procuror nu a soluţionat plângerea lor în termenul de 20 zile prevăzut de art. 277 Cod procedură penală.

Potrivit art. 278 Cod procedură penală, în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la primul procuror al parchetului în termen de 20 zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, iar potrivit art. 278 alin. 1 Cod procedură penală, după respingerea plângerii făcute, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Potrivit alin. 2 al art. 278 /1 Cod procedură penală, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 zile.

Introducerea art. 278/1 Cod procedură penală a răspuns necesităţii consacrării exprese a dreptului persoanei nemulţumită de modul de rezolvare a plângerii, de a se adresa instanţei.

Interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiei legale amintite conduce la concluzia că termenul de 20 zile la care se referă art. 278/1  alin. 2 Cod procedură penală este prevăzut în favoarea părţii care a formulat plângerea la procurorul ierarhic şi care are dreptul la rezolvarea cazului într-un termen rezonabil (de 20 zile stabilit de legiuitor) şi se poate adresa instanţei şi după expirarea acestui termen. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 278 alin.3/1 Cod procedură penală potrivit cărora este obligatorie comunicarea rezoluţiilor sau ordonanţelor prin care se soluţionează plângerile formulate în temeiul art. 278 Cod procedură penală; or, dacă legiuitorul a prevăzut că procurorul este obligat să comunice rezoluţiile sau ordonanţele prin care se rezolvă plângerile împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, este evident că termenul de formulare a plângerii în baza art. 278 /1 alin. 1 Cod procedură penală curge de la data comunicării şi nu de la expirarea celor 40 zile de la data sesizării procurorului ierarhic.

Astfel, scopul pentru care a fost prevăzută procedura plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată ar fi lipsit de eficienţă, iar dreptul părţii la acces efectiv în faţa unei instanţe independente şi imparţiale ar fi lipsit de conţinut.

CEDO a decis, în jurisprudenţă, că exercitarea căilor de atac interne numai pentru a se constata inadmisibilitatea unor acţiuni juridice, prin jocul dispoziţiilor legale, nu este de natură să corespundă exigenţelor art. 6 pararag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Curtea consideră că încălcarea acestui termen de adresare la instanţa de judecată, nu atrage de plano constatarea tardivităţii plângerii, având în vedere că termenul prevăzut de art. 277 Cod procedură penală este un termen de recomandare şi nu un termen de exercitare a unui drept.

Faţă de cele mai sus arătate, Curtea a admis recursul petenţilor B.D. şi B.I. împotriva sentinţei penale nr. 33/2007 a Tribunalului Bihor a casat hotărârea şi a dispus rejudecarea cauzei pe fond de către Tribunalul Bihor, ţinând cont de considerentele prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare