Obiectul judecăţii

Obiectul judecăţii

Decizia civilă  nr. 174/06.12.2006

În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii (art. 129 alin 6 din Codul de procedură civilă).

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui la data de 25 noiembrie 2005, precizată şi completată, reclamantul I. F.  a chemat în judecată pârâţii Primarul şi Primăria comunei Ciocani, judeţul Vaslui, B.C., executorul  judecătoresc S.I.M., C.V.I. pentru a fi obligaţi la plata daunelor morale şi materiale în valoare totală de 80 miliarde lei (ROL).

Reclamantul a susţinut că prin executarea silită efectuată de executorul judecătoresc la cererea creditorului B.C., cu participarea lui C.I., la data de 19 octombrie 2005, i s-au cauzat daune materiale constând în deposedarea  de imobilul proprietatea  sa şi a bunurilor menţionate în cererea  completatoare în valoare de 50 miliarde  lei (ROL). Solicită reclamantul  şi daune morale în valoare  de 30 miliarde lei constând  în lipsire de locuinţă şi resurse financiare situaţia familială.

Cauza s-a conexat cu dosarul nr. 223/2006 al Judecătoriei Vaslui în care părţi sunt reclamantul şi Parchetul de pe lângă  Judecătoria Vaslui ce are ca obiect  daune  în valoare de 50 miliarde  lei (ROL) cu care urmează a  fi  despăgubită şi Asociaţia  Agricolă  „Albina”  al cărei preşedinte este.

Reclamantul  indică acelaşi izvor al daunelor, executarea silită din 19 octombrie 2005 cu  privire la care a sesizat  parchetul, motivat de  săvârşirea de infracţiuni de participanţii la executare, cereri ce nu au fost  soluţionate.

Tribunalul Vaslui prin sentinţa civilă nr. 971 din 23 iunie 2006, respinge acţiunea cu  următoarea motivare:

Reclamantul  nu a precizat în  concret pentru fiecare pârât ce sumă pretinde şi ce reprezintă aceasta.

Reţine instanţa de fond că reclamantul a specificat unele bunuri materiale, care a fost  ridicate ca urmare a unei  executări silite, în baza unui titlu executoriu fără a specifica dacă titlul executoriu a fost  desfiinţat sau nu.

În aplicarea art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă tribunalul constată că are competenţa de a judeca cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, iar  reclamantul nu a făcut nici o  dovadă că s-ar afla  într-o situaţie de genul  acesta.

Instanţa reţine  că acţiunea nu este  întemeiată.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Vaslui a declarat apel reclamantul, invocând  următoarele motive:

-  judecata a avut loc în lipsă, nu cunoaşte lucrările dosarului;

- proba cu înscrisuri şi martori nu a fost administrată pentru a-şi dovedi pretenţiile  precizate în cererile  depuse la dosar.

Analizând lucrările dosarului, instanţa  reţine următoarele:

Reclamantul se afla în stare de detenţie, fiind citat în Penitenciarul Vaslui pentru termenele de judecată,  la judecata în primă instanţă şi pentru  data de 16 mai 2006,  când au avut loc dezbaterile  în fond. Reclamantul, prin cererile  adresate instanţei, a precizat obiectul acţiunii şi temeiul  de drept art. 998 Cod civil şi art. 999 Cod civil.

În baza rolului activ, conform art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, judecătorul are obligaţia  de a solicita părţilor să  prezinte explicaţii oral sau în scris, precum şi să pună în dezbatere orice împrejurări de fapt ori  de drept chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.

Instanţa de prim grad trebuia să ceară reclamantului, potrivit dispoziţiilor citate, toate  explicaţiile  necesare, fără a se limita  în a constata că nu şi-a  precizat pretenţiile cu privire la  fiecare pârât, cât şi dacă titlul executoriu este desfiinţat.

Faţă de precizările  la cererea de chemare în judecată şi temeiul de drept art. 998 şi 999 Cod civil curtea constată că tribunalul nu s-a pronunţat asupra a ceea  ce a fost învestit, fiind  încălcat art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.

Reclamantul a solicitat stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru prejudiciul cauzat prin executarea silită ce a avut loc la 19 octombrie 2005, de participanţii la executare şi de parchet pentru că nu a cercetat „abuzurile” săvârşite de aceştia.

Hotărârea cuprinde motive contradictorii, reţinându-se în  cuprins că  reclamantul nu a făcut dovada producerii prejudiciului prin „erori judiciare” cu  trimitere la art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, în ce priveşte competenţa în primă instanţă a tribunalului.

Pârâţii în proces sunt  persoane fizice şi juridice, autorităţi publice, primarul, primăria şi parchetul. Precizarea de către reclamant a temeiului de drept ( art. 998, art. 999 Cod civil) face incident în cauză art. 35 din  Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice pentru pârâţii - persoane juridice, cu referire la actele normative ce stabilesc drepturile şi obligaţiile organelor  lor,  respectiv  Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.

Potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954  :

1. ”Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte  obligaţiile sale prin organele  sale;

2.  Actele  juridice făcute de organele  persoanei juridice în limitele  puterilor  ce le-au fost conferite sunt  actele persoanei juridice însăşi;

3. Faptele licite  sau ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă  au fost îndeplinite cu  prilejul exercitării lor”.

Tribunalul, ca instanţă de prim grad, judecă, conform  art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă :

- procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect au o valoare de  peste 5 miliarde lei, cu excepţiile prevăzute în textul citat, între care nu se  încadrează acţiunea în daune;

- lit. h - cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, ce  fac incidente şi  prevederile  art. 504 Cod procedură penală.

Cadrul procesual stabilit de reclamant prin precizările la acţiune prin cererea de la fila 39 dosar fond, prin indicarea faptei cauzatoare de prejudicii, a valorii pagubei, impune pentru instanţa de judecată atât pentru  pârâţi - persoane fizice, cât şi cele juridice, stabilirea celorlalte elemente componente  ale răspunderii civile  delictuale, autorul faptei  ilicite - vinovăţia şi a legăturii cauzale.

Sub aspectul  valorii obiectului cererii tribunalul este competent ca instanţă de prim grad, în materie  civilă.

Reclamantul nu şi-a întemeiat cererea „pe eroare judiciară”, cum greşit reţine tribunalul ce ar face incident art. 2 pct. 1 lit. h Cod procedură penală, deşi parte în proces este şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui.

Un proces penal nu a avut loc, iar daunele morale şi materiale cerute au izvorul indicat în executarea silită din 19 octombrie 2005, iar pentru  parchet, pentru că în limita atribuţiilor conferite prin lege nu a desfăşurat activitatea pentru care a fost sesizat.

Pentru considerentele expuse în temeiul art. 297 alin. 1  Cod procedură civilă, curtea desfiinţează  sentinţa şi  trimite cauza spre  rejudecare aceleiaşi instanţe pe fond, pentru a se pronunţa asupra a ceea ce a fost  învestită (art. 998, art. 999 Cod civil).

Domenii speta

Spete similare