Efectul devolutiv si efectul extensiv al apelului. Neagravarea situatiei in propriul apel potrivit art. 371 al. 2 c.p.p. Incalcarea disp.art.379 al. 2 lit.b c.p.p.

Decizie 364/P/ din 18.06.2009


Incalcarea disp.art.379 al. 2 lit.b c.p.p. s-a produs in sensul ca desfiintarea cu trimitere spre rejudecare in vederea solutionarii fondului cauzei nu se incadreaza in nici una din ipotezele textului de lege mentionat.

Judecatoria Constanta, prin sentinta penala nr.823/25.07.2008, a hotarât:

În baza art.334 Cod procedura penala a  schimbat încadrarea juridica a faptelor retinute în rechizitoriu fata de inculpatii R.I. si V.V. din infractiunea de purtare abuziva, prevazuta de art.250 alin.2 Cod penal, în infractiunea de purtare abuziva, prevazuta de art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.

În baza art.11 punct (2) lit.a) raportat la art.10 lit.(b1) Cod procedura penala a achitat pe inculpatii R.I., agent de politie, fara antecedente penale, domiciliat în mun. Constanta  si V.V., agent de politie, fara antecedente penale, domiciliat în municipiul Constanta, sub aspectul savârsirii infractiunii de purtare abuziva, prevazuta de art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.

În baza art.181 alin.(3) raportat la art.91 lit.c) Cod penal a aplicat inculpatilor R.I si V.V. sanctiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei fiecare.

În baza art.346 Cod procedura penala a respins ca nefondate pretentiile civile formulate de urmasii victimei G.V.

Pentru a pronunta aceasta sentinta penala instanta de fond a retinut:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta nr.1606/P/2005 din data de 21.08.2006  înregistrat pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr.2537 din 23.10.2006, respectiv 843/212/2006 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor V.V. si R.I. sub aspectul savârsirii infractiuni de purtare abuziva prevazuta de art.250 alin.2 Cod penal.

S-a retinut, prin actul de acuzare în esenta, ca în noaptea de 8/9.08.2005, fiind în timpul exercitarii atributiilor de serviciu ca agenti de politie la Sectiile 2 si 4 ale Politiei Municipiului Constanta, actionând în zona strazilor Rasuri si Portitei din Mun. Constanta, cei doi inculpati au savârsit acte de violenta asupra victimei G.V., pe care V.V. l-a lovit cu pumnul în zona capului si R.I. cu piciorul în zona bratului si a umarului stâng.

Pe parcursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces-verbal de cercetare la fata locului si planse foto, declaratiile martorilor, proces-verbal de confruntare, acte medico-legale, declaratiile inculpatilor.

Urmasii victimei G.V., respectiv G.B si G.A. s-au constituit parti civile fata de inculpati cu suma de câte 50.000 euro, reprezentând daune morale, iar G.O. cu suma de 10.000 euro si 7000 lei reprezentând daune materiale, la termenul de judecata din data de 10.01.2007.

G.M. a înaintat instantei precizarea ca nu formuleaza pretentii materiale sau morale.

La termenul de judecata din data de 07.02.2007, prezenti fiind, fratii victimei, respectiv G.C. si G.I. au declarat ca nu formuleaza pretentii civile în cauza.

Au fost înaintate fisele de cazier judiciar ale inculpatilor din care rezulta ca nu sunt cunoscuti cu antecedente penale.

La termenul de judecata din data de 22 iulie 2008 instanta a pus în discutie, din oficiu, schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care au fost trimisi în judecata inculpatii din art.250 alin.(2) Cod penal, în art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, privind incidenta legii penale mai favorabile.

Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe.

Examinând probele administrate pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :

În seara zilei de 08/09.08.2005, în jurul orelor 21,00, victima G.V. a fost oprit de mai multi cetateni la intersectia strazilor Portitei cu Rasuri din municipiul Constanta, deoarece, de mai multe ori ar fi încercat sa patrunda în mai multe apartamente si case din zona, având în mâna un tirbuson cu lama de cutit, motiv pentru care au sesizat telefonic Sectia 4 Politie.

Primul sosit la fata locului a fost echipajul de la Sectia 2 Politie, astfel ca inculpatul V.V. i-a solicitat victimei G.V. sa-si prezinte identitatea si l-a întrebat ce cauta în zona si de ce a încercat sa patrunda în mai multe apartamente si case din zona, însa inculpatul nu a prezentat nici un act de identitate, era agitat, vorbea incoerent si a negat faptul ca ar fi intentionat sa patrunda în locuinte.

Dupa ce victima s-a asezat pe o bordura din apropiere, la solicitarea inculpatului V.V., conform declaratiei acestuia din urma, G.V. a încercat sa se ridice, motiv pentru care inculpatul V.V. i-a aplicat acestuia o lovitura cu mâna în zona fetei si a gâtului pentru a-l determina sa ramâna pe loc.

La scurt timp, la locul faptei a sosit si echipajul format din inculpatul R.I. si agent N.S. cu auto CT… din cadrul Sectie 4 Politie.

Si inculpatul R.I. a procedat la verificarea identitatii victimei si i-a pus întrebari cu privire la aspectele aflate cu ocazia cercetarii la fata locului, însa victima a avut un comportament similar cu cel adoptat fata de inculpatul V.V.

La un moment dat, victima G.V. care se afla lânga inculpatul R.I. si ceilalti martori a intentionat sa se urce în autoturismul „Aro” de politie. Pentru a-l determina pe victima sa nu se urce în masina politiei, inculpatul R.I., contrar modului în care trebuia sa actioneze, l-a lovit pe acesta cu piciorul stâng în zona bratului si a umarului stâng, fara ca victima sa se dezechilibreze sau sa cada la sol.

 Inculpatul R.I. a declarat ca nu a intentionat sa loveasca victima, ci a dorit sa închida usa din spate a autoturismului, pentru ca G.V. sa nu se urce în masina politiei.

În aceste împrejurari, la locul faptei au sosit C.V. si P.M., operatori imagine, primul la Tv Neptun si al doilea la Tv National, care au comunicat echipajului de politie ca au filmat modul de actiune al politistilor pe care l-au considerat abuziv.

În aceeasi seara, în jurul orelor 23,30, echipajul de politie format din inculpatul R.I. si martorul N.S. au procedat la imobilizarea victimei G.V., prin încatusare si l-au urcat în autoturism, conducându-l la sediul Sectiei 4 Politie, pentru stabilirea identitatii si efectuarea de cercetari.

În aceeasi noapte, în jurul orelor 2,00, victima G.V. a fost preluat de o ambulanta de la sediul Sectiei 4 Politie si transportat la Spitalul Judetean Constanta, deoarece intrase în stare de inconstienta, la spital intrând în stare de coma, iar la data de 18 august 2005 a decedat.

Din actul de constatare medico-legala a rezultat ca moartea numitului G.V. a fost violenta si s-a datorat hemoragiei si contuziei meningo-cerebrale, urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut închis cu fractura de bolta si baza de craniu.

Anterior acelei seri, în seara zilei de 07 august 2005, dupa orele de serviciu, victima G.V., lucrând ca ospatar la restaurantul „Samiramis” din Saturn, în jurul orelor 21,10, datorita neatentiei si a starii de ebrietate în care se afla, a intrat cu capul în usa din spatele de la intrarea hotelului „S”, care era închisa, fiind confectionata din termopan si geam, ocazie cu care s-a dezechilibrat si a cazut pe spate cu capul pe platforma de beton din zona, de la înaltimea de doua trepte de scara. În urma caderii, G.V. a ramas în stare de inconstienta si a fost transportat cu masina personala la sectia de urgenta a Spitalului Municipal Mangalia.

 La spitalul din Mangalia, victima a fost examinat de medicul I.D.B. si diagnosticat cu traumatism acut închis cu pierderea temporara a cunostintei si etilism acut, astfel ca s-a dispus trimiterea la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta.

Situatia de fapt asa cum a fost retinuta a fost dovedita pe baza considerentelor ce urmeaza a fi expuse în continuare.

Astfel, în declaratia data(f.48), inculpatul R.I. a recunoscut ca, sosind la fata locului, a observat victima, despre care arata ca i s-a parut a fi bolnav, incoerent si foarte agitat si pentru a recupera un cutit despre care spunea ca i-a cazut în masina politiei, a încercat sa se urce în „Aro” aflat în dotare, în sensul ca a pus mâna pe portiera dorind sa intre in interior, moment în care inculpatul a împins cu piciorul portiera din stânga spate, pentru a-l împiedica sa urce.

Inculpatul nu recunoaste ca l-a lovit cu piciorul în zona bratului sau a mâinii stângi, confirmând însa ca victima nu s-a dezechilibrat si nu a cazut. Mai arata ca victima a avut catusele la mâini doar pe timpul transportului cu autoturismul „Aro” spre sectia de politie, unde nu i-au fost aplicate violente, însa era agitat si îi curge sânge din nas.

Acelasi inculpat declara ca a împins portiera autoturismului „Aro” doar pentru a-l împiedica pe victima sa urce în masina politiei, însa nu l-a lovit cu piciorul în zona bratului sau a mâinii stângi. Aceasta varianta expusa de inculpat este contrazisa de declaratiile martorilor audiati.

Astfel, martorul V.A., prezent la fata locului, declara ca i s-a parut ca unul dintre inculpati l-a lovit pe victima cu piciorul peste brat, în timp ce G.V. tot încerca sa intre în masina tragând de portiera din spate în mod agresiv. A mai observat ca victima avea hainele putin sifonate si prafuite, ca unul dintre inculpati l-a lovit peste mâna pe victima, ca a lovit usa masinii cu piciorul, iar victima si-a tras mâna când inculpatul si-a ridicat piciorul, amintind ca a vazut ambiguu, dar, din analiza declaratiei acestuia rezulta ca nu a avut dubii, ci, mai degraba, ca ar fi putut fi si alte aspecte pe care sa nu le fi sesizat.

Si martorul O.C. declara ca, la un moment dat, victima a vrut sa intre într-o masina „Aro” a politiei, dar nu a fost lasat, cerându-i-se sa se legitimeze, unul dintre politistii a lovit portiera masinii, ulterior, vizionând înregistrarea video, martorul arata ca acolo se parea ca unul dintre politisti a lovit partea vatamata.

Martorul P.M. arata ca a vazut când inculpatul R. a lovit victima cu piciorul în umar, aspect filmat, fiind la o distanta de 15 m, victima s-a dezechilibrat, însa nu a cazut, pentru ca lovitura nu a fost atât de puternica.

Si martorul C.V.V. declara, dupa ce mentine declaratia de la urmarire penala, ca unul dintre cei doi inculpati a bruscat victima în sensul ca l-a îmbrâncit, victima s-a dezechilibrat si s-a asezat din nou pe gardulet, ca unul dintre inculpati a împins victima în gard, la un moment dat, unul dintre inculpati punând mâna pe umarul victimei, atingere apreciata de martor ca fiind prieteneasca.

Ceilalti martori fie nu au asistat la incident, fie nu au observat amanunte, oricum nu infirma cu certitudine ca inculpatii nu ar fi actionat violent asupra victimei, exceptând martorii colegi de serviciu cu inculpatii, a caror relatari sunt explicabile, având în vedere relatiile de colegialitate.

Pentru aceste motive, relatarea inculpatului R.II, în sensul ca nu a exercitat nici un fel de violente asupra victimei, va fi înlaturata deoarece nu corespunde realitatii.

Analizând si coroborând declaratiile martorilor audiati, împreuna cu declaratia inculpatului, rezulta ca inculpatul R.I. se face vinovat de savârsirea infractiunii de purtare abuziva, deoarece a exercitat loviri sau acte de violenta asupra victimei G.V.

Inculpatul V.V. a recunoscut ca, pâna la sosirea inculpatului R.I. l-a pus pe victima sa stea pe bordura în pozitie sezânda, pentru ca era foarte agitat, iar, la un moment dat, G.V. a încercat sa se ridice, motiv pentru care l-a împins cu mâna stânga pe umarul stâng pentru a se aseza la loc, acesta fiind, conform celor declarate de inculpat, singurul contact fizic cu victima.

Acelasi gest de împingere cu mâna de catre inculpatul V.V., în antebratul victimei, pentru a-l determina sa se aseze pe acea bordura, este confirmat si prin declaratia martorului S.A., care arata ca victima a încercat sa se ridice de mai multe ori, motiv pentru care inculpatul l-a împins pe acesta cu antebratul în umarul stâng, moment surprins de martor si cu ocazia vizionarii imaginilor de pe camera video.

Gestul de lovire a victimei de catre inculpatul V.V. a fost observat si de martorul P.M., care era prezent la fata locului, acesta relatând ca i s-a parut ca inculpatul V.V. a lovit un individ cu palma, cel lovit se asezase pe niste scari si îsi tinea capul în palme. Acelasi martor, operator de imagine, a mai declarat ca a vazut doua lovituri aplicate de inculpatul V.V. victimei, doar pe a doua reusind sa o filmeze, atunci când inculpatul a lovit victima cu palma sau pumnul în zona pieptului, victima era linistit, nu se zbatea, nu a încercat sa fuga si nu l-a auzit sa riposteze verbal.

Si martorul C.V.V. a declarat ca unul dintre cei doi inculpati a bruscat victima, în sensul ca l-a îmbrâncit, victima s-a dezechilibrat si s-a asezat di nou pe acel gardulet.

Declaratia inculpatului V.V. împreuna cu depozitiile martorilor audiati dovedesc ca acesta se face vinovat de savârsirea infractiunii de purtare abuziva, în sensul ca l-a îmbrâncit pe victima, lovindu-l peste umar, astfel exercitând o violenta asupra lui, pentru a-l determina sa se aseze pe acea bordura, în conditiile în care gestul violent nu a fost justificat de reactia victimei, care nu a avut o atitudine violenta, ci era doar agitat.

Inculpatii erau datori sa initieze, mai întâi, o atentionare verbala ferma a victimei si doar daca acesta ar fi fost violent si nu exista alta cale de restabilire a ordinii, trebuia actionat asupra fizicului victimei, situatie în care violenta avea caracter justificat.

Având în vedere ca nu s-a probat faptul ca victima ar fi fost violent de o maniera apta sa justifice agresiunea sa corporala de catre agentii de politie, ci mai de graba se afla într-o stare de suferinta si agitatie, era o persoana aflata în stare de nevoie, datorata faptului ca, cu o zi înainte, victima intrase cu capul în usa de termopan de la intrarea din spatele hotelului la care lucra, violentele exercitate de cei doi agenti de politie, în timpul atributiilor de serviciu, au caracter penal, în întelesul infractiunii de purtare abuziva.

Din analiza înregistrarilor casetei video si a CD-lui, aflate la dosar, conform procesului verbal din data de 27 mai 2008, nu au putut fi observate imagini concludente cu violentele exercitate, însa modalitatea de filmare, unghiul din care s-a realizat înregistrarea, orientat spre partea de jos a cadrului, cu o luminozitate insuficienta, fara imagini de ansamblu, urmate de prim-planuri cu victima deja urcata în autoturismul „Aro”, datorita caracterului insuficient al câmpului vizual al imaginilor redate, a coloanei sonore deficitare, din care nu se puteau deslusi cuvintele care au fost spuse, existând doar un zgomot de fond, nu sunt apte sa excluda exercitarea violentelor de catre cei doi inculpati.

Înregistrarile analizate nu prezinta decât o parte a situatiei de fapt.

Referitor la schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care inculpatii au fost trimisi în judecata, o va admite pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse în continuare.

 Prin rechizitoriu, inculpatii R.I. si V.V. au fost trimisi în judecata deoarece au savârsit acte de violenta asupra victimei G.V., fapta ce era reglementata prin art.250 alin.(2) Cod penal, la data 21.08.2006, când a fost întocmit actul de acuzare, având si un regim sanctionator mai aspru.

 La momentul solutionarii cauzei, în urma modificarilor legislative, aceeasi fapta este sanctionata în baza art.250 alin.(3) Cod penal, însa cu un regim sanctionator mai blând, favorabil inculpatilor.

Conform art.13 Cod penal în cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila”.

Cum, la momentul solutionarii cauzei, art.250 Cod penal a suferit modificari legislative, în sensul renumerotarii alineatelor si un regim sanctionator mai favorabil pentru fapta retinuta în sarcina inculpatilor, în baza art.334 Cod procedura penala va schimba încadrarea juridica a faptelor retinute în rechizitoriu din alin.(2) în alin.(3) al art.250 Cod penal, cu art.13 Cod penal, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile.

În drept, faptele inculpatilor V.V. si R.I., care, în noaptea de 8/9.08.2005, fiind în timpul exercitarii atributiilor de serviciu ca agenti de politie la Sectiile 2 si 4 ale Politiei Municipiului Constanta, actionând în zona strazilor Rasuri - Portitei din Mun. Constanta, au savârsit acte de violenta asupra victimei G.V., pe care V.V. l-a lovit cu pumnul în zona capului si R.I. cu piciorul în zona bratului si a umarului stâng, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuziva prevazuta de art. 250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.

Inculpatii V.V. si R.I., agenti de siguranta publica în cadrul Sectiei 2, respectiv 4 de Politie nu au antecedente penale, au relatat situatia de fapt si au recunoscut ca a avut loc o interventie asupra victimei, apreciind-o însa în mod eronat ca ar fi avut caracter justificat, în timpul cercetarilor efectuate cu ocazia urmaririi penale au dat dovada de sinceritate, ambii motivând ca interventia lor asupra victimei nu a avut ca scop agresarea acestuia, ci doar temperarea gesturilor apreciate de inculpati ca fiind necontrolate.

Din analiza întregii situatii de fapt, având în vedere ca violentele exercitate de cei doi inculpati asupra victimei G.V., desi apar nejustificate, au fost de intensitate redusa, prin continutul lor concret, faptele comise nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.

Conform art.181 alin.(1) si (2) Cod penal: ”nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile sociale aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni”.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului”.

Tocmai având în vedere împrejurarile în care s-a comis fapta - partea vatamata suferise cu o zi înainte o lovitura puternica la cap, aspect necunoscut inculpatilor la momentul savârsirii faptei, avea un comportament ciudat, imprevizibil, pe fondul sesizarii cetatenilor la o ora târzie, la care se adauga violentele exercitate de inculpati asupra victimei, care au fost însa de intensitate redusa - ca si persoana  inculpatilor care sunt integrati social, casatoriti, cu rezultate bune si foarte bune ca agenti de siguranta în cadrul politiei, nu a mai avut conflicte cu legea ca si conduita faptuitorilor, care au fost sinceri, dând o justificare subiectiva faptelor comise, aceste fapte reprezentând totusi o exceptie în comportamentul acestora, instanta apreciaza ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.181 Cod penal.

În aceste conditii, aplicarea unei pedepse, care ar atrage existenta cazierului judiciar, ar afecta aspru viitorul inculpatilor si ar reprezenta o punitate excesiva, care raportata la situatia de fapt nu se justifica.

Trebuie remarcat ca interventia celor doi inculpati asupra victimei, pastrându-si caracterul daunator si aspectul penal, a fost totusi urmata de asistenta medicala, însa activitatea infractionala a fost precedata cu o zi înainte, de o puternica lovitura la nivelul capului pe care a suferit-o victima, urmând o multitudine de factori contributivi, între care si aspecte medicale, în final, dupa 10 zile de la comiterea infractiunii, survenind decesul numitului G.V.

Activitatii infractionale a inculpatilor nu i se poate da o gravitate mai mare decât aceea pe care situatia de fapt, care rezulta din probele administrate, o poate oferi.

Apare astfel suficienta aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ sub forma amenzii.

Pentru aceste considerente, în baza art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.(b1) Cod procedura penala urmeaza a fi achitati inculpatii R.I. si V.V. pentru savârsirea infractiunii de purtare abuziva prevazuta de art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.

Având în vedere starea de sanatate precara în care se afla victima, în baza art.181 Cod penal raportat la art.91 lit.c) Cod penal va fi aplicata inculpatilor amenda administrativa în cuantumul maxim de 1000 lei fiecare.

Asupra laturii civile a cauzei:

Urmasii victimei G.V., respectiv G.B. si G.A. s-au constituit parti civile fata de inculpati cu suma de câte 50.000 euro, reprezentând daune morale, iar G.O. cu suma de 10.000 euro si 7000 lei reprezentând daune materiale, la termenul de judecata din data de 10.01.2007.

Deoarece activitatea infractionala a inculpatilor, desi a avut caracter negativ asupra sanatatii victimei G.V., contributia actiunii inculpatilor la deteriorarea sanatatii victimei a fost lipsita de importanta, în conditiile în care, în aceeasi noapte, dupa câteva ore, victima a fost transportata la spital, i s-au acordat îngrijiri medicale, astfel ca daunele morale solicitate nu-si gasesc justificarea, iar în ceea ce priveste daunele materiale, din probele administrate în cauza, G.O., urmas al victimei, nu a facut dovada unui prejudiciu material cert sub aspectul existentei si al posibilitatilor de evaluare, sarcina probei revenind partii civile, conform art.1169 Cod civil.

În baza art.193 Cod procedura penala va obliga inculpatii V.V. si R.I. la plata sumei de 600 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat, catre  G.O.

Prin decizia penala nr.126 din 4.03.2009 a Tribunalului Constanta s-a constatat ca apelurile declarate de succesorii G.A. si G.B. sunt peste termen.

Totodata, în baza art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedura penala Tribunalul a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta si partile civile G.O., G.A. si de G.B. împotriva sentintei penale nr.823/25.07.2008 a Judecatoriei Constanta. Drept urmare, a fost desfiintata sentinta penala apelata si a fost trimis dosarul spre rejudecare primei instante, respectiv Judecatoria Constanta, în vederea rezolvarii fondului cauzei cu respectarea  principiului aflarii adevarului.

Pentru a se pronunta în sensul celor mentionate anterior Tribunalul a retinut ca, sunt întemeiate criticile din apelurile Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta si partilor civile G.O., G.A. si G.B., privind gresita achitare a inculpatilor si rejudecarea despagubirilor materiale si morale, precum si nesolutionarea actiunii civile fata de Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta pentru urmatoarele considerente.

Motivarea sumara a instantei în sensul ca violentele exercitate de cei doi inculpati asupra victimei,apar nejustificate dar au fost de intensitate redusa si fata de circumstantele personale ale inculpatilor apreciaza ca faptele acestora nu prezinta pericolul social al unei infractiuni si a dispus achitarea acestora conform art.181 Cod penal; releva ca instanta nu a realizat o justa si coroborata analiza a ansamblului probator administrat pe tot parcursul procesului penal.

Aceasta rezulta si din faptul ca de-a lungul cercetarii judecatoresti,inculpatii au negat constant savârsirea faptelor, iar martorii prezenti la fata locului  nu au declarat cu certitudine ca inculpatii au agresat victima, existând contradictii între declaratiile acestora.

Astfel, martorul V.A. îsi aminteste ca „a vazut ambiguu când unul din inculpatii a lovit cu piciorul peste brat victima, ulterior, precizeaza ca nu are dubii, în timp de martorul O.C, dupa vizionarea video, i se parea ca unul din inculpati a lovit victima”.

Mai mult, desi martorul P.M. se afla la o distanta de 15 m a vazut când inculpatul R. a lovit victima cu piciorul în umar si chiar a putut sa aprecieze intensitatea loviturii, ca nefiind atât de puternica.

În timpul cercetarii judecatoresti au fost audiati mai multi martori asupra caror afirmatii, instanta de fond nu a apreciat necesitatea de a le controla exactitatea cu cele de la urmarirea penala si confruntarea cu declaratiile inculpatilor.

Consideram ca la adoptarea solutiei de achitarea inculpatilor instanta de fond a fost în eroare privind concluziile actelor medicale si a apreciat raportat si la numarul de zile de îngrijiri medicale 1-2 zile (cele de la nivelul antebratului stâng si a regiunii claviculare stânga, faptele inculpatilor nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

În plus, desi instanta de fond a audiat un numar mare de martori, în considerentele hotarârii nu se arata care din aceste declaratii sunt înlaturate si care din ele se coroboreaza cu celelalte probe administrate pentru a se forma convingerea ca s-au examinat toate probele administrate si partilor li s-a respectat dreptul la un proces echitabil.

Nefiind descrise si evaluate în concret mijloacele de proba administrate, în vederea aflarii adevarului cu privire la fapta si împrejurarile comiterii acesteia, instanta a încalcat disp.art.6 alin.1.din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un proces echitabil,presupune în principiu si motivarea hotarârilor care sa formeze convingerea ca instanta a examinat toate probele, ceea ce nu este aplicabil în speta.

Numai dupa verificarea probelor cu respectarea principiilor mentionate si dupa administrarea din oficiu sau la cererea partilor a oricaror alte probe necesare aflarii adevarului, instanta poate retine motivat care din probe exprima adevarul si pe aceasta baza sa pronunte solutia ca unic rezultat impus de probe.

Cu ocazia rejudecarii vor fi analizate si celelalte motiv e de apel ale Parchetului si partilor atât pe latura penala cât si pe latura civila.

Împotriva deciziei penale nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanta si a sentintei penale nr.823/25.07.2008 a Judecatoriei Constanta au declarat recurs, în termen legal, partile civile G.O., G.B. si G.A. si G.M., criticându-le pentru netemeinicie si nelegalitate.

Pâna la termenul de judecata a recursurilor partile civile G.B. si G.A. si partea vatamata G.M. nu au fost cunoscute motivele de recurs si nici nu s-au prezentat în fata Curtii pentru motivarea acestuia, desi au fost legal citati.

Recurentul parte civila G.O., prin aparatorul ales, a criticat hotarârile atacate pentru nelegalitate si netemeinicie invocând, în esenta, ca solutia instantei de apel nu se regaseste între acelea prevazute de art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedura penala, care sa justifice trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, câta vreme aflarea adevarului presupune solutionarea pe fond a cauzei, iar, în speta, Judecatoria Constanta a solutionat fondul cauzei.

În aceeasi ordine de idei s-a aratat ca, probatoriul apreciat ca insuficient si interpretat eronat de instanta de fond, putea fi completat si reapreciat de instanta de apel, în virtutea efectului devolutiv al apelului (art.371 alin.(2) Cod procedura penala), neimpunându-se desfiintarea cu trimitere.

O alta critica invocata de recurentul G.O. a fost si aceea ca Tribunalul nu a motivat admiterea apelurilor declarate de partile civile si, a recomandat instantei de fond sa tina seama la rejudecare de toate criticile formulate de apelanti în situatia în care este evident ca respectivele critici nu impuneau rejudecarea cauzei de catre instanta de fond, ci de aceea de apel, care la rândul ei a lasat nesolutionata cererea de instituire a sechestrului asigurator.

În concluzie, recurentul G.O. a solicitat admiterea recursului sau, casarea deciziei penale nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanta si trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la respectiva instanta, în conformitate cu prevederile art.38515 pct.(2) lit.c) Cod procedura penala.

Examinând hotarârile atacate în lumina criticilor din recursul partii civile G.O., a probatoriului administrat cât si din oficiu, în temeiul prevederilor art.3856 Cod procedura penala Curtea retine urmatoarele.

În orice cauza dedusa judecatii, aflarea adevarului este dezideratul major al procesului de solutionare pe fond a respectivei cauze, pentru ca numai astfel se poate aplica în mod corect legea si solutiona cauza în mod temeinic si legal.

În speta, se constata ca Judecatoria Constanta prin sentinta penala nr.863/25.07.2008 i-a achitat pe inculpatii R.I. si V.V. pentru infractiunea de purtare abuziva, prevazuta si pedepsita de art.25 alin.(3) Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal în conformitate cu prevederile art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.b1 Cod procedura penala. Totodata, în baza prevederilor art.181 alin.(3) Cod procedura penala raportat la art.91 lit.c) Cod penal s-a aplicat celor doi inculpati sanctiunea amenzii administrative în cuantum de 100 lei fiecare.

În conformitate cu prevederile art.346 Cod procedura penala pretentiile civile formulate de partile civile au fost respinse ca nefondate.

Raportat la cele ce preced Curtea constata ca Judecatoria Constanta a solutionat cauza penala ce face obiectul dosarului nr.843/212/2006 pe fondul cauzei, în conformitate cu prevederile Codului penal si de procedura penala.

Prin decizia penala nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanta, urmare admiterii apelurilor formulate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta si partile civile G.O., G.A. si G.B., s-a desfiintat în totalitate sentinta penala nr.843/25.07.2008 a Judecatoriei Constanta si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, în vederea rezolvarii fondului cauzei cu respectarea principiului aflarii adevarului.

Analizând solutia instantei de apel în lumina prevederilor art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedura penala, Curtea constata ca acesta nu se încadreaza în niciuna din ipotezele textului de lege mentionat.

În speta, instanta de apel a retinut ca, instanta de fond nu a solutionat fondul cauzei cu respectarea principiului adevarului, în sensul ca, a dat o interpretare eronata actelor medicale si nu a facut o analiza si o coroborare temeinica a probelor administrate, în conditiile în care nu s-a mentionat expres, în hotarârea pronuntata, care sunt probele retinute ca exprimând realitatea faptica si care sunt probele ce au fost înlaturate.

Raportat la cele ce preced Curtea constata ca solutia instantei de apel este în realitate una de trimitere spre rejudecare pe fond în vederea reaprecierii probelor administrate.

Potrivit prevederilor art.371 alin.(2) Cod procedura penala, în virtutea efectului devolutiv al apelului, instanta de apel este obligata sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.

În conditiile în care a constatat o eronata apreciere a probatoriului administrat de catre instanta de fond, în temeiul art.371 alin.(2) Cod procedura penala, Tribunalul ca instanta de apel, era obligat sa rejudece cauza pe fond, în sensul reaprecierii probelor.

Pentru considerentele mentionate, Curtea constatând ca solutia instantei de apel este una nelegala, fiind în afara textului articolului art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedura penala si data cu încalcare obligatiei instituita de art.371 alin.(2) Cod procedura penala, va admite recursurile declarate de partile civile G.O., G.A., G.B. si G.M., în temeiul art.38515 pct.(2) lit.c) Cod procedura penala, va casa în totalitate decizia penala nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanta si va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor Tribunalului Constanta pentru pronuntarea pe fondul acestora.

Cu prilejul rejudecarii apelurilor, Tribunalul va examina toate criticile aduse solutiei de fond si le va solutiona pe baza probelor administrate, inclusiv prin reaprecierea acestora. Totodata, se va solutiona si cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatilor, cerere asupra careia nu s-a pronuntat.