Cauzele având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actelor de înstrăinare de imobile ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001

Decizie 115 din 08.02.2006


Cauzele având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actelor de înstrăinare  de imobile  ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, încheiate până la 14 februarie 2001. Competenţă.

Interpretarea  dispoziţiilor art. III al Titlului I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi a justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, conduce la concluzia că acţiunile având ca obiect constatarea  nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, încheiate până la data de 14 februarie 2001, intră în competenţa materială a judecătoriilor.

Nu este relevantă, din acest  punct de vedere, nici data depunerii notificării  şi nici asigurarea opozabilităţii actului juridic faţă de terţi prin întabularea în cartea funciară , ci data încheierii actului juridic de înstrăinare.

Secţia civilă - Decizia civilă nr. 115 din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia

Prin sentinţa civilă nr. 937/2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 5237/2005 a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamantul M.R.  prin mandatar S.C.A. S. & A  Sibiu împotriva pârâţilor Municipiul Sibiu prin Primar, S.C. „URBANA” SA Sibiu, S.N. şi  S.F., în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 pct.1 Cod proc. civilă, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Sibiu întrucât actul de înstrăinare imobiliară atacat a fost încheiat anterior datei de 14.02.2001, iar prin art. III din Titlul I al Legii nr. 247/2005 s-a dat în competenţa de soluţionare a tribunalelor numai atacarea actelor de înstrăinări de locuinţe încheiate după data de 14.02.2001.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pe motiv că temeiurile juridice ale acţiunii, raportat la obiectul cauzei, sunt art. 34 pct.1 din Decretul Lege 115/1938 şi art. III din Legea nr. 247/2005 cu nerespectarea interdicţiei  prevăzute de art. 44 din O.U.G. nr. 44/1999, astfel că intră în competenţa tribunalului pentru soluţionare.

Se mai arată că în privinţa competenţei instanţei este incidentă  conduita existenţei notificării în baza  Legii nr. 10/2001 şi a dobândirii dreptului de proprietate de către foştii chiriaşi  ori el a emis notificarea  în 16.08.2001, iar întabularea actului în CF a avut loc la 04.10.2001.

Recursul este legal timbrat.

Prin întâmpinare, Municipiul Sibiu a cerut respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că prin dispoziţiile art. III din Legea nr. 247/2001 sunt stabilite în competenţa de judecată a tribunalelor numai acţiunile ce vizează acte juridice de înstrăinare încheiate după data de 14 februarie 2001.

Examinând legalitatea hotărârii atacate  sub aspectul criticilor aduse, precum şi din oficiu pentru motivele de ordine publică , Curtea reţine că recursul este nefondat şi se va respinge în consecinţă în baza art. 312 Cod proc. civilă pentru următoarele considerente:

Pentru atacarea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor ce cad sub incidenţa  Legii nr. 10/2001 a fost instituită dispoziţia conţinută de art. 46 din acest act normativ, fără însă a se fi stabilit o competenţă jurisdicţională în acest sens, astfel că devin aplicabile dispoziţiile dreptului procedural comun  în materie.

Prin art. III al Titlului I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, s-a instituit termenul de 12 luni pentru atacarea actelor juridice de înstrăinare la secţia civilă  a tribunalului în al cărui rază teritorială  se află imobilul notificat. Această competenţă specială a fost instituită  însă numai pentru actele juridice de înstrăinare care s-au întocmit după data de 14 februarie 2001, respectiv după publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 10/2001.

Nu este relevantă nici data depunerii notificării la organul competent potrivit Legii nr. 10/2001 şi nici data întabulării imobilului în cartea funciară, ci aceea a încheierii actului juridic atacat.

Aşa fiind, Curtea a reţinut că pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 4733/02.03.1998 privind imobilul înscris în CF 45996 Sibiu, Tribunalul Sibiu în mod corect a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei.