Art. 304 pct. 5 cod procedură civilă

Decizie 100 din 02.02.2006


Art. 304 pct. 5 cod procedură civilă. Nepronunţarea asupra tuturor excepţiilor invocate. Casare cu trimitere cu rejudecare.

Atunci când în faţa instanţei de control sunt invocate mai multe excepţii dirimante (în speţă lipsa calităţii procesuale şi uzucapiunea) această instanţă este datoare să se pronunţe asupra lor şi în situaţia în care le consideră pe toate neîntemeiate poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în fond primei instanţe.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 100/2 februarie 2006  a Curţii de Apel Alba Iulia

Prin sentinţa civilă 2928/2005 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar 7341/2004 a fost respinsă cererea reclamantei M.A. împotriva pârâtelor R.C. şi M.D. I., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ca prin hotărâre judecătorească:

-să se dispună anularea încheierilor de întabulare nr. 1726/4.06.1986 prin care G.A. născută B. s-a întabulat în C.F. 231 în cota de 1/1 părţi în baza sentinţei civile 339/1986.

- să se dispună sistarea stării de indiviziune prin formarea a două loturi, din care un lot în proporţie de 1/6 să fie atribuit reclamantei, iar celălalt să rămână pe vechii proprietari.

- să se dispună serviciului C.F. să întabuleze reclamanta în C.F.

- cu cheltuieli de judecată în măsura opunerii la admiterea acţiunii.

Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, cu motivarea că deşi prin sentinţa civilă 1395/2004 a Judecătoriei Alba Iulia s-a constatat că moştenitor acceptant al defunctei L.R. este A.E., iar moştenitoarea acestuia este reclamanta, sentinţa face referire la imobilele înscrise în C.F. 28739 şi 1334 Alba Iulia nu şi la cel în litigiu. Judecătoria a reţinut că deşi acceptarea succesiunii este indivizibilă, în cazul imobilului în litigiu, dacă după decesul defunctei L. R. a fost tot timpul în posesia altor persoane, tatăl reclamantei trebuia să facă acte notariale sau juridice de acceptare tacită sau expresă a succesiunii cu privire la aceasta. În lipsa unor asemenea acte, a fost considerat străin de moştenire cu privire la acest imobil.

Instanţa a reţinut ca îndeplinită  condiţia uzucapiunii conform art. 28 din Decretul - Lege 115/1938 şi conform art. 27 din acelaşi act normativ.

Apelul declarat de reclamanta M. A. împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă 427/A/2005 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 4795/2005 a fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Alba Iulia.

În apel, reclamanta a invocat greşita apreciere de către instanţa de fond a lipsei calităţii de moştenitor acceptant al tatălui apelantei asupra imobilului în litigiu, în condiţiile în care a reţinut calitatea acestuia de moştenitor acceptant al defunctei L. R. şi caracterul indivizibil al acceptării succesiunii. A fost criticată şi reţinerea greşită a îndeplinirii condiţiilor art. 27, 28 din Decretul Lege 115/1938 în persoana pârâtei, întrucât şi Statul Român era proprietar pe cota de 720/1201 părţi din imobil, iar împotriva acestuia nu este admisibilă acţiunea în uzucapiune. S-a invocat  şi faptul că antecesoarea pârâtei R.C., defuncta G.A. a devenit proprietară pe teren abia în 1997 prin ordin al prefectului.

Apelanta a susţinut că nu se putea reţine nici buna credinţă ca şi condiţie accesorie pentru uzucapiune atâta timp cât sentinţa civilă 339/1996 s-a pronunţat prin fraudarea legii de către antecesoarea pârâtei care a indicat cu rea credinţă ca moştenitor al antecesoarei apelantei o persoană străină fără legătură de rudenie cu aceasta.

Pentru a admite apelul, tribunalul a reţinut că atâta timp cât prin sentinţa  civilă 1395/2004 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă ,s-a constatat că moştenitor legal acceptant al defunctei L. R. este A.E. în calitate de fiu şi al acestuia ,reclamanta în calitate de fiică, faţă de caracterul indivizibil al opţiunii succesorale în mod nelegal instanţa de fond a constatat lipsa calităţii procesual active a reclamantei. De aceea constatând că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului în temeiul art. 297 Cod procedură civilă a fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Alba Iulia, urmând ca în rejudecare să fie analizate şi criticile formulate în apel cu privire la incidenţa art. 27 şi 28 din Legea 115/1938.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R.C., solicitând în principal, casarea acesteia şi în subsidiar modificarea în tot a deciziei şi rejudecând cauza să fie menţinută sentinţa civilă 2928/2005 pronunţată de judecătoria Alba Iulia în dosar 7341/2004. Cu cheltuieli de judecată în apel şi recurs.

În motivarea recursului pârâta invocă art. 306 al. 2 Cod procedură civilă cu art. 108 cod procedură civilă, respectiv greşita reţinere a excepţiei autorităţii de lucru judecat întemeiată pe o sentinţă în care pârâta nu a fost parte, iar imobilul asupra căruia poartă judecata în cauza de faţă nu a făcut obiectul acelei judecăţi.

Se susţine că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 1201 cod procedură civilă şi art. 166 cod procedură civilă, întrucât sentinţa civilă 1395/2004 a Judecătoriei Alba Iulia nu are putere de lucru judecat şi are efecte numai faţă de părţile în cauza în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 1395/2004 nu are relevanţă în cauză pentru că nu are acelaşi obiect, nu este întemeiată pe aceeaşi cauză şi nu este între aceleaşi părţi.

În al doilea rând apelanta afirmă că nu a fost analizată componenţa masei succesorale acceptată de fiul proprietarei tabulare iar reclamanta nu poate pretinde mai multe drepturi decât antecesorul direct, iar cât timp acesta nu şi-a întabulat dreptul în CF, potrivit art. 26 din Decretul Lege 115/1938 nu putea să-l transmită.

În al treilea rând se invocă art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei invocate de recurentă şi a pronunţat o soluţie întemeiată pe motive străine pricinii reţinând autoritatea de lucru judecat unde legea nu îi permitea şi conferind reclamantei mai multe drepturi la succesiunea bunici sale decât avusese autorul ei. Calitatea sa de moştenitoare a tatălui său este considerată străină cauzei cât timp nu se dovedeşte că acesta a avut în patrimoniu cota parte din imobilul în litigiu, că a acceptat moştenirea după mama sa.

Se mai arată că instanţa de fond a reţinut corect incidenţa art. 27 şi 28 din Decretul Lege 115/1938 faţă de faptul că antecesorii pârâtei au folosit imobilul încă din 1953 când au cumpărat cota de 48/120 părţi din imobil, iar după 1957 l-au folosit în întregime.

Recurenta menţionează greşita reţinere a  anului pronunţării sentinţei civile nr.339/1996 de Judecătoria Alba Iulia în realitate fiind anul 1986.

Prin decizia civilă nr. 100/2 februarie 2006, Curtea de Apel a fost admis recursul declarat de pârâtă, casată decizia şi trimisă cauza spre rejudecarea apelului.

Cu privire la calitatea procesual activă a reclamantei:

Curtea apreciază că a fost corect reţinută de către instanţa de fond şi de apel. Astfel, constatarea calităţii de moştenitor a reclamantei prin sentinţa civilă  1395/2004 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 5338/2003 a intrat în puterea lucrului judecat, opozabilă erga omnes.

Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci şi contrazicerile între două hotărâri judecătoreşti. Pentru a exista identitate de obiect între două acţiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele acţiuni.

Trebuie făcută distincţie între autoritatea de lucru judecat, care se întemeiază pe evidenţa celor trei condiţii stipulate în art. 1201 Cod civil şi puterea lucrului judecat, care poate fi invocată ca probă într-o cauză, întrucât constatarea instanţei cu privire la o stare de fapt se bucură de prezumţia de adevăr absolut.

În această cauză, sentinţa civilă 1395/2004 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia are caracterul unei probe, care face dovada deplină a calităţii reclamantei de moştenitor a defunctului A.E., decedat la 18.10.1986, care a fost moştenitor legal acceptant  al defunctei L. R., decedată la 29.01.1935, în cota de 1/1 părţi.

Art. 26 din Decretul - Lege 115/1938 este aplicabil în cauză drepturile reale dobândindu-se fără înscrierea în cartea funciară pentru cauză de moarte atât de la defunctul A. E., cât şi până la acesta. Chiar dacă antecesorul reclamantei nu a fost întabulat în C.F. aceasta nu împietează asupra dreptului de proprietate transmis reclamantei faţă de aceleaşi prevederi legale.

Trebuie de asemenea avut în vedere caracterul indivizibil al moştenirii, succesorul neputând să accepte succesiunea doar cu privire la unele bunuri şi să renunţe la altele.

Cu privire la nepronunţarea instanţei asupra tuturor excepţiilor invocate de pârâtă se constată că pârâta cât şi reclamanta, în întâmpinare şi respectiv apelul declarat au invocat excepţia uzucapiunii, însă sub aspecte diferite.

În mod nelegal instanţa de apel a omis a verifica incidenţa acestei excepţii în cauză şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, neobservând că judecătoria s-a pronunţat asupra acestei excepţii.

De aceea cauza se va trimite instanţei de apel pentru a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor invocate în apel şi recurs.

Fiind incidente prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă va fi admis recursul pârâtei, casată decizia atacată şi trimisă cauza spre rejudecarea apelului.