Funcţie publică. Incompatibilitate cu orice altă activitate publică sau remunerată

Funcţie publică. Incompatibilitate cu orice altă activitate publică sau remunerată.

În cazul în care persoana cu funcţie publică, în speţă vicepreşedintele Consiliului Judeţean, devenită incompatibilă nu demisionează în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003, Prefectul emite  ordinul  prin care constată încetarea de drept a mandatului.

Secţia comercială şi contencios administrativ - Decizia civilă nr.63/23 ianuarie  2006

Reclamantul M.C. a solicitat În contradictoriu cu pârâtul Prefectul judeţului Sibiu constatarea nulităţii Ordinului nr.355 emis la data de 30.05.2005.  Reclamantul şi-a motivat cererea pe faptul că nu s-au respectat condiţiile procedurale privind calitatea persoanei abilitate să sesizeze incompatibilitatea reţinută, nemotivarea în fapt a actului, iar incompatibilitatea priveşte calitatea de ales local şi nu pe aceea de preşedinte ATOP.

Secţia comercială şi contencios administrativ prin sentinţa nr.120/C/4.10.2005 a respins cererea reclamantului. Instanţa a reţinut că potrivit legii exista incompatibilitate între calitatea de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean şi aceea de preşedinte ATOP, iar pasivitatea persoanei care are obligaţia de a sesiza prefectul nu este sancţionată de lege, reclamantul având obligaţia de a demisiona în situaţia în care se iveşte incompatibilitatea.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotarârii atacate şi admiterea cererii sale. În drept s-au invocat dispoziţiile art.304 pct.9, 304^1 din Codul de procedură civilă.

Criticile sentinţei recurate se referă la nerespectarea prevederilor procedurale conţinute în art.91(4) din Legea nr.161/2003 în sensul că sesizarea prefectului se poate face doar de secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi nu de subprefectul judeţului, ca în speţă. Se consideră că în acest caz din moment ce legea acorda această atribuţie unui subiect calificat, nerespectarea condiţiei atrage sancţiunea nulităţii. O altă critică se referă la nemotivarea în fapt a ordinului, aspect care constituie o condiţie de valabilitate a actului atacat. Nemotivarea ordinului îngrădeşte dreptul reclamantului privind atacarea actului vătămător în instanţă. În continuare s-au invocat norme ale dreptului comunitar referitoare la insuficienta motivare sau la nemotivarea unui act administrativ, ceea ce determină nevalabilitatea actului. Se mai arată ca prin ordinul atacat au fost încalcate prevederile art. 4 (d) din Legea nr.340/2004 privind instituţia prefectului. Se mai arată că s-au încălcat şi dispoziţiile art.18(2,3,4) din Legea nr.393/2004 şi art.119 din Legea nr.215/2001. Reclamantul invocă eliminarea rolului decizional al unui organ executiv în ceea ce priveşte activitatea aleşilor locali în baza principiului separaţiei puterilor în stat. În sprijinul acestei teze se invoca dispoziţiile Legii nr.393/2004, articolele 9 si 18, cât şi dispozitiile art.119 din Legea nr.215/2001. Pe fondul cauzei se arată că potrivit legilor speciale, Legea nr.218/2002 şi H.G. 787/2002, din această structură fără personalitate juridică fac parte şase consilieri judeţeni, fără ca legea să interzică expres participarea consilierilor care au funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte.

Recursul a fost legal timbrat.

Examinand sentinţa atacată sub aspectul motivelor de recurs, Curtea constată urmatoarele:

Prin Ordinul nr.355/30 mai 2005 emis de Prefectul judeţului Sibiu s-a constatat încetarea  de drept a mandatului de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu al reclamantului începând cu data de 30.05.2005. Temeiul în drept al actului emis il constituie prevederile art.87 al.1 lit.k şi art.91 al.4 din Legea nr.161/2003, iar actul s-a întemeiat pe referatul întocmit de subprefectul judeţului.

Analizând conţinutul Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice se constată că în secţiunea a 4-a sunt prevăzute incompatibilităţile aleşilor locali. Astfel, la art.87 lit. k se menţionează că funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu orice altă activitate publică sau remunerată. În art.88 sunt enumerate incompatibilităţile aleşilor locali, iar în art.91 este descrisă procedura de urmat în cazul în care intervine situaţia de incompatibilitate. Este adevarat că textul legal se referă expres doar la calitatea de ales local, dar fiind cuprinsă în secţiunea privind incompatibilităţile această procedură se aplică şi în cazul funcţiilor publice. În situaţia existenţei stării de incompatibilitate persoana vizată poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate. Persoana devenită incompatibilă este obligată să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii. În situaţia în care nu se renunţă la una din cele doua funcţii în termenul prevăzut de lege, Prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unitaţii administrativ-teritoriale.

Este adevărat că procedura explicitată se referă în special la aleşii locali, dar fiind cuprinsă în secţiunea privind incompatibilităţile se aplică şi aleşilor locali cu funcţii din cadrul aparatului administrativ. Legea prevede sesizarea prefectului prin secretarul unităţii administrativ-teritoriale, dar aceeaşi lege nu instituie vreo sancţiune în cazul în care orice persoană sesizează această incompatibilitate şi se adreseaza organului în drept să o constate. Secretarul îndeplineşte în acest caz rolul de intermediar în procedura prevăzută de lege, fără a avea alte atribuţii exprese în acest sens, fiind persoana care efectuează lucrările de secretariat şi conducerea operativă a aparatului propriu de specialitate al prefectului. Faptul nedepunerii referatului la secretar nu afectează în nici un fel valabilitatea ordinului emis.

A doua critica adusă de reclamant sentinţei pronunţate se referă la faptul că nu s-a observat că actul atacat nu a fost motivat în fapt. Potrivit art.33 al.1 din Legea mr.340/2004 ordinul prefectului conţine dispoziţii normative care devin executorii numai după ce au fost aduse la cunoştiinţa publică, iar cele cu caracter individual de la data comunicării persoanelor interesate. Analizând ordinul emis se constată că  acest act este sumar motivat în fapt, dar acest aspect nu echivalează cu nemotivarea. Astfel, ordinul face referire la încetarea de drept a mandatului de vicepreşedinte al reclamantului ca urmare a incompatibilităţii intervenite în baza Legii nr.161/2003. Deşi sintetic motivat, ordinul îndeplineşte cerinţele impuse de prevederile H.G.50/2005 şi ale Legii nr.24/2000, acte normative care constituie dreptul comun referitor la elementele structurale ale actului administrativ. În privinţa  normelor Tratatului Comunităţii Europene invocate de reclamant în apărarea sa acestea nu sunt aplicabile României până la momentul aderării.

Pe de altă parte se invocă încălcarea prevederilor art.18 al.2,3,4 din Legea nr.393/2004 şi art.119 din Legea nr.215/2001 referitor la faptul că mandatul de preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcţie, insistând asupra principiului separaţiei puterilor în stat şi pe faptul că prefectul nu ar putea decide asupra mandatului unor aleşi locali. Aceste susţineri ale reclamantului sunt contrazise de prevederile art.24 alineat 1 lit. a şi 32 alineat 1 din Legea nr.340/2002 unde se stabileşte  printre alte atribuţii ale prefectului şi aceea de a asigura la nivelul judeţului sunt aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, ordonanţelor şi hotărârilor guvernului, a celorlalte acte normative. Pentru îndeplinirea acestor sarcini prefectul emite ordine cu caracter normativ sau individual. De altfel, şi Legea nr.161/2003 prin art.116 instituie obligaţia legală pentru prefecţi să verifice în cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii situaţia aleşilor locali din judeţ în privinţa incompatibilităţilor. Aşadar, din moment ce prin acte normative speciale este prevăzută obligaţia prefectului, ca reprezentant al Guvernului la nivelul judeţului, de a asigura  respectarea legalităţii actelor emise şi de a verifica situaţia incompatibilităţilor la acest nivel nu se mai poate vorbi de o încălcare a legii în  situaţia dată. În speţă, prefectul a acţionat în  calitatea conferită de lege.

Pe fondul cauzei se constată  caracterul nefondat al criticilor formulate datorită prevederilor exprese cuprinse în art.87.al.1 lit k din Legea nr.161/2003 potrivit cărora funcţia de vicepreşedinte a consiliului judeţean este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau activitate remunerată, iar  activitatea desfăşurată în cadrul Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică este o activitate remunerată potrivit art.19 din HG 787/2002.

Astfel, legile de organizare şi funcţionare a  Poliţiei Romane, Legea nr.218/2002 şi HG 787/2002, prevăd că din această structură fără personalitate juridică să facă parte şase consilieri judeţeni. Reclamantul împreună alţi cinci consilieri judeţeni au fost desemnaţi să facă parte din aceasta structură prin Hotărârea Consiliului Judeţean nr.57/12.08.2004. Membrii ATOP sunt remuneraţi pentru activitatea depusă, iar potrivit legii speciale funcţia de vicepreşedinte este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată. În consecintă, în virtutea atribuţiilor ce i-au fost conferite prin lege prefectul este abilitat să constate încetarea de drept a mandatului de vicepreşedinte în situaţia în care reclamantul fiind incompatibil, nu şi-a prezentat demisia ca obligaţie legală.

Faţă de toate aceste considerente se apreciază că hotărârea pronunţată de prima instanţă de fond este legală şi temeinică, iar criticile formulate fiind nefondate, recursul reclamantului urmează a fi respins

Domenii speta

Spete similare