Legea 247/2005 Titlul vii – Constatare persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent conform legii 247/2005 Titlul vii

În prezent instanţa potrivit modificărilor Legii nr.10/2001 prin Legea 247/2005 titlul VII cap. II, V şi urm. Nu mai are competenţa, prerogativa de a stabili şi individualiza cuantumul şi natura despăgubirilor, a măsurilor reparatorii, întinderea lor sau modalitatea de acordare a acestora – această competenţă revine organismelor înfiinţate potrivit legii nr.247/2005 titlul VII cap.V.

Instanţa are atributul în această fază procesuală a cauzelor începute în temeiul Legii nr.10/2001 nemodificată şi aflate pe rol sub imperiul noii legi nr.247/2005 de a stabili calitatea de persoană îndreptăţită, de a analiza dreptul de proprietate şi dacă este sau nu persoană îndreptăţită la acordarea de  măsuri reparatorii prin echivalent.

Restul prerogativelor în domeniul individualizării, al cuantumului al întinderii măsurilor reparatorii şi al modalităţii de acordare în privinţa naturii lor aparţinând comisiilor înfiinţate potrivit Legii nr.247/2005.

Reclamantul P.G. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei 2572 din 15.06.2005 emisă de Primăria Caracal în temeiul legii nr.10/2001.

În motivarea contestaţiei se arată că, prin dispoziţia contestată s-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii pentru imobilul clădire şi teren aferent în suprafaţă de 165 mp situat în caracal str. A. Caracalla nr.29 Olt în valoarea de 257.454.378 lei prin raportul de expertiză ce a fost întocmit în cauză şi a stabilit o valoare de aproximativ 800.000.000 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 573 din 14.11.2005 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4620/2005, s-a admis contestaţia formulată de reclamantul P.G., s-a anulat dispoziţia nr.2572 din 15.06.2005 emisă de Primăria Caracal în temeiul Legii nr.10/2001, s-a stabilit valoarea totală a măsurilor reparatorii la 297.111.288 lei din care 235.542.378 lei pentru clădire şi 61.568.910 lei pentru teren.

S-au menţinut celelalte prevederi ale dispoziţiei.

Împotriva acestei decizii au declarat apel pârâţii, criticile vizând în mod exclusiv stabilirea valorii terenului apreciind că suma de 21.912.000 lei reţinută prin dispoziţia 2572/2005 a fost calculată în mod corect şi legal, cea stabilită de instanţă fiind foarte mare şi necorespunzătoare criteriilor reale.

S-a solicitat admiterea apelului şi pe fond respingerea acţiunii.

Apelul este fondat.

În cauză reclamantul a făcut dovada de persoană îndreptăţită conform art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, chiar prin emiterea dispoziţiei 2572/2005, pârâta îi recunoaşte calitatea de persoană îndreptăţită.

În prezent instanţa potrivit modificărilor Legii nr.10/2001 prin Legea 247/2005 titlul VII cap. II, V şi urm. Nu mai are competenţa prerogativa de a stabili şi individualiza cuantumul şi natura despăgubirilor a măsurilor reparatorii, întinderea lor sau modalitatea de acordare a acestora – această competenţă revine organismelor înfiinţate potrivit legii nr.247/2005 titlul VII cap.V.

Instanţa are atributul în această fază procesuală a cauzelor începute în temeiul Legii nr.10/2001 nemodificată şi aflate pe rol sub imperiul noii legi nr.247/2005 de a stabili calitatea de persoană îndreptăţită, de a analiza dreptul de proprietate şi dacă este sau nu persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Restul prerogativelor în domeniul individualizării, al cuantumului al întinderii măsurilor reparatorii şi al modalităţii de acordare în privinţa naturii lor aparţinând comisiilor înfiinţate potrivit Legii nr.247/2005.

În capitolul V s-a reglementat procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor iar în art.13 din titlul VII s-a prevăzut că sub ordinea cancelariei Primului Ministru, ce va avea în principal atribuţii privind analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se acordă potrivit legii nr.10/2001, iar deciziile adoptate de acest organism pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, în contradictoriu cu Statul.

Aceasta înseamnă că potrivit acestor dispoziţii legale, instanţa de judecată investită cu o contestaţie la Legea 10/2001, nu mai este indrituită să analizeze şi să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, reclamanţii trebuind să urmeze procedura administrativă prevăzută în cap.V din titlul VII, iar în situaţia în care este nemulţumit de decizia adoptată de Comisia Centrală să formuleze contestaţie conform art.19 din titlul VII, la Curtea de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază.

În consecinţă văzând dispoziţiile art.296 cod procedură civilă, apelul se va admite, se va schimba sentinţa în sensul că va constata că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru imobilul care face obiectul notificării conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.

Domenii speta

Spete similare