Contestaţie la executare

DOSAR NR. 10212/94/2009

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI -  SECŢIA A-V-A CIVILĂ

Decizia civilă nr.1756

Şedinţa publică din data de 06.09.2010

Tribunalul constituit din:

Preşedinte: Elena Panaite Jitianu

Judecător: Rîşnoveanu Gabriela

Judecător: Laura Olteanu

Grefier: Lavinia Smărăndoiu

Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta Primăria Oraşului Buftea prin Primar împotriva sentinţei civile nr.1218/03.03.2010 pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. 10212/94/2009 în contradictoriu cu intimata B. I. M., având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns intimata .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că la data de 01.09.2010 intimata a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare în 2 exemplare, după care

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constantă cererea în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor pentru a formula concluzii.

Intimata , având cuvântul asupra recursului, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea la data de 23.12.2009 sub nr. 10212/94/2009, contestatoarea , în contradictoriu cu intimata Primăria Buftea- Serviciul de Urmărire şi Executare Silită, a formulat contestaţie împotriva executării silite începute împotriva sa în dosarul nr. 11490/202.07.2009.

În motivare, contestatoarea a arătat că executarea silită se realizează în temeiul unui proces-verbal prin care i s-a aplicat o amendă contravenţională de care nu are cunoştinţă. Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Împreună cu cererea, contestatoarea a depus la dosar, în copie, somaţia de executare şi titlul executoriu.

Intimata a depus întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, cu motivarea că amenda executată silit a fost aplicată contestatoarei  printr-un proces-verbal împotriva căruia nu a formulat plângere contravenţională. De asemenea, a solicitat respingerea pe fond a contestaţiei, cu motivarea că debitoarea nu putea să nu cunoască implicarea sa într-un accident de circulaţie din care au rezultat daune materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 1218/03.03.2010, Judecătoria Buftea a admis contestaţia la executare a anulat executarea silită începută împotriva contestatoarei şi a obligat-o pe intimată la plata sumei de 47,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivare, cu privire la excepţia inadmisibilită?ii invocată de către intimată, instanţa a reţinut următoarele: Argumentaţia intimatei în susţinerea excepţiei se referă la neatacarea, cu plângere contravenţională, a procesului-verbal în temeiul căruia se desfăşoară executarea silită împotriva debitoarei. În prezenta cauză nu ne aflăm însă în faţa unei contestaţii la titlu, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 399 alin. 3 teza finală C.proc. civ., întrucât contestatoarea nu formulează apărări de fond împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei în temeiul căreia se realizează executarea silită, ci contestă însăşi executarea silită începută împotriva sa.

Prin urmare, se impune respingerea excepţiei.

Din dosarul de executare rezultă că executarea silită se realizează în temeiul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 22550714/24. 03.2009. Potrivit art 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, executarea sanc?iunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contraven?iei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sanc?iunii.

Comunicarea procesului-verbal de sancţionare şi constatare a contravenţiei are relevanţă pentru instituţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale, fiind o problemă distinctă de comunicarea actelor de executare silită, prevăzută de Codul de procedură fiscală. Prin urmare, dovada de comunicare a somaţiei şi titlului executoriu conform Codului de Procedură Fiscală nu fac obiectul prezentei contestaţii, întrucât contestatoarea nu formulează critici cu privire la aceste aspecte. Articolele 26 şi 27 din OG 2/2001 stabilesc procedura specială de comunicare a proceselor-verbale. Astfel, dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta si înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens in procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.

În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a înştiinţării de plata se face de către agentul constatator in termen de cel mult o luna de la data încheierii.

Comunicarea procesului-verbal si a înştiinţării de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează intr-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.

Din examinarea procesului-verbal rezultă că acesta nu a fost semnat de contravenientă, astfel încât revenea instituţiei care i-a aplicat sancţiunea obligaţia de a efectua comunicarea actului potrivit art 27 din OG 2/2001.

Din dovezile de comunicare înaintate de IGPR rezultă că acestea au fost returnate expeditorului ca urmare a expirării termenului de păstrare a trimiterii poştale. În această situaţie, întrucât contravenienta nu a luat cunoştinţă de actul atacat, neexistând avizul de primire prevăzut de lege, se impunea a se realiza comunicarea prin afişare la domiciliul contravenientei, atestată prin proces-verbal semnat de cel puţin un martor.

Susţinerea reprezentantului instituţiei care a întocmit procesul-verbal, în sensul că potrivit textului de lege semnarea confirmării de primire nu este necesară este neîntemeiată. Astfel, textul are în vedere asigurarea luării la cunoştinţă, de către contravenient, a conţinutului unui proces-verbal întocmit în lipsa lui. Chiar dacă, într-adevăr, semnătura de luare la cunoştinţă nu este întotdeauna obligatorie, trebuie să existe certitudinea că trimiterea poştală a fost adusă la cunoştinţa contravenientului. Or, simpla returnare a dovezii cu menţiunea expirării termenului de păstrare, fără alte dovezi din care să rezulte că destinatarul a fost încunoştinţat despre trimitere, nu satisface scopul dispoziţiei legale.

Deşi s-a dispus efectuarea de adrese în acest sens către instituţia care a aplicat sancţiunea, dovada unei asemenea comunicări nu a fost înaintată instanţei.

Comunicarea procesului-verbal în termenul de o lună este o condiţie extrinsecă şi ulterioară procesului-verbal, care nu afectează validitatea acestuia, care se apreciază prin raportare la momentul încheierii actului.

Este motivul pentru care s-a stabilit, in practica judiciară, că prescripţia executării sancţiunii contravenţionale (reglementată de art. 14 din OG 2/2001) nu este un motiv de nulitate a procesului-verbal şi nu poate justifica admiterea unei plângeri, care învesteşte instanţa numai cu verificarea legalităţii şi temeiniciei actului, ci un aspect ce poate fi invocat de contravenient pe calea unei contestaţii la executare, în cazul în care sancţiunea contravenţională ce i-a fost aplicată va fi executată silit.

În speţă, întrucât nu s-a făcut dovada că procesul-verbal a fost comunicat contravenientei cu respectarea dispoziţiilor legale în termenul de o lună de la data aplicării sancţiunii contravenţionale, s-a constatat că executarea acestei sancţiuni s-a prescris, în temeiul art. 14 din OG 2/2001. Prin urmare, executarea silită pornită împotriva contestatoarei este nelegală, astfel încât se impune admiterea contestaţiei formulate şi anularea executării silite. În temeiul art. 274 C.proc. civ., a fost obligată intimata căzută în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată dovedite de contestatoare, respectiv sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Împotriva acestei hotărâri la data de 25.03.2010 Primăria Oraşului Buftea a declarat recurs pentru următoarele motive:

Prin sentinţa civilă atacată instanţa de fond în mod eronat a admis contestaţia formulată de  împotriva dosarului de executare nr.11490 din 02.07.2009. Consideră soluţia de mai sus ca fiind lipsită de temei legal şi dată cu o greşită aplicare a legii. Dosarul de executare nr. 11490 din 02.07.2009 a fost întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de Ordonanţa 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale Codului de procedură fiscală.

Astfel, potrivit art. 37 din Ordonanţa 2/2001 procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate. Conform art 39 din acelaşi act normativ punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face astfel: alin (2) "în vederea executării amenzii organele prevăzute la alin (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal neatacat cu plângere în termenul legal astfel: (a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităţilor administrativ teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul, alin (3) "Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale." Potrivit art 145 alin (1) din Codul de procedură fiscală "executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul , se continuă măsurile de executare silită somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu. Să se observe că organelor de specialitate ale unităţilor administrativ teritoriale nu le revine obligaţia de a comunica procesul verbal de aplicare a unei sancţiuni cu atât mai mult de a anula un astfel de act.

Mai mult decât atât, prima instanţă, conform rolului activ ar fi avut posibilitatea să invoce din oficiu excepţia prematurităţii cererii.

Consideră că invocarea acestei excepţii se impunea în condiţiile în care în momentul introducerii cererii procesul verbal era valabil şi potrivit legii constituia titlu executoriu. Potrivit art. 148 alin (4) executarea silită încetează dacă a fost desfiinţat titlul executoriu". Excepţia de prematuritate poate fi ridicată şi de instanţă din oficiu atunci când dreptul dedus judecăţii este afectat de un termen sau de o condiţie suspensivă care nu s-au împlinit până la ridicarea excepţiei"

In prezenta cauză condiţia suspensivă o constituie anularea procesului-verbal care nu a fost dispusă până la momentul introducerii prezentei acţiuni, reclamanta având posibilitatea de a solicita anularea procesului verbal înainte de a contesta executarea silită.

Reiese că Primăria Oraşului Buftea  a parcurs etapele procedurii de executare  conform cerinţelor stabilite de lege. Acest aspect a fost complet ignorant de instanţa de fond cu atât mai mult cu cât aceasta a dispus şi suportarea cheltuielilor de judecată de către instituţie.

Pe de altă parte, potrivit art. 27 din Ordonata 2/2001, comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului.

Returnarea dovezii cu menţiunea expirării termenului de păstrare dar şi cu precizarea lucrătorului poştal că destinatarul a fost avizat despre trimiterea procesului verbal demonstrează faptul că există certitudinea că trimiterea poştală a fost adusă la cunoştinţa contravenientului.

Prin urmare, instanţa de fond a interpretat complet eronat dispoziţiile legale constatând executarea sancţiunii contravenţionale s-a prescris printr-o neîndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal.

Or, în speţă reaua credinţă a contravenientei este evidentă atât prin neprezentarea la sediul poliţiei în vederea soluţionării accidentului rutier în care a fost implicat autoturismul pe care îl conducea cât şi prin sustragerea de la obligaţia de a răspunde contravenţional pentru fapta săvârşită. Mai mult decât atât dispoziţiile art 131 din Codul de procedură fiscală stabilesc: alin.(l) "dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care  a luat naştere acest drept; alin (2) termenul de prescripţie  prevăzut la alin (l) se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale."

Se învederează pe această cale instanţei ceea ce a prezentat şi instanţei de fond:

Prin procesul-verbal seria CC. nr. 2550714 emis de Brigada de Politie Rutiera, Biroul "Accidente" Sector 1 Bucureşti, 1a data de 24.03.2009 anexează împreuna cu dovada trimiterii prin posta d-na  a fost amendata cu suma de 500 lei pentru ca nu s-a prezentat la sediul politiei la invitaţia justificata a organelor de menţinere a ordinii publice in vederea soluţionării accidentului rutier soldat cu pagube materiale din data de 27.10.2008 in care a fost implicat autoturismul înregistrat cu nr. I.F. 065194 pe care aceasta ii conducea.

Fapta săvârşita este prevăzuta de art. 2 punctul 33 din legea nr. 61/1991 si este sancţionată conform art. 3 lit. a din Legea nr.61/1991. Comunicarea procesului-verbal s-a făcut in conformitate cu art. 27 din OG. nr. 2/2001 care stabileşte comunicarea procesului verbal si al înştiinţării de plata se face prin posta, etc..."

Faţă de toate aceste considerente solicită admiterea recursului împotriva sentinţei civile nr. 1218/03.03.2010 pronunţată de Judecătoria Buftea şi pe cale de consecinţă respingerea contestaţiei la executare formulată de .

În drept art. 304 alin (9) C.pr.civilă, art. l31 Cod procedură fiscală, O.G. 2/2001.

Intimata contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând că procesul verbal nu i-a fost comunicat conform art. 27 din OG nr. 2/2001.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar şi prin raportare la dispoziţiile art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază ca fondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:

Obligaţia comunicării procesului verbal de contravenţie revine organului constatator, în situaţia în care contravenientul nu a fost prezent la data întocmirii actului,  conform art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Articolul 37 din acelaşi act normativ stabileşte că „procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”, iar în vederea punerii în executare a amenzii, organul constatator are obligaţia de a comunica procesul verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii către organele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică, executarea urmând să se facă în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale.

În acest scop, în speţă, organul de executare a  procedat conform regulilor stabilite de Codul de procedură fiscală, emiţând somaţia şi titlul executoriu.

Se reţine din coroborarea textelor legale anterior invocate că organul de executare nu are obligaţia verificării dacă procesul verbal de contravenţie a fost comunicat contravenientului ori dacă a fost atacat cu plângere contravenţională, în art. 141 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, fiind stipulată aceasta obligaţie în sarcina organului emitent al procesului verbal.

Faţă de aceste aspecte, tribunalul apreciază că în mod greşit prima instanţă a constatat o culpă procesuală a recurentei intimate, obligând-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către partea adversă. Având în vedere că recurenta a procedat conform normelor legale, ulterior primirii înştiinţării de la organul emitent şi că necomunicarea procesului verbal, conform prevederilor art. 27 din OG nr. 2/2001, nu poate fi imputată organului de executare, tribunalul va înlătura dispoziţia primei instanţe de obligare la plata sumei de 47,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Referitor la celelalte critici aduse hotărârii instanţei de fond, acestea vor fi înlăturate, reţinându-se că în mod corect prima instanţă a apreciat că procesul verbal nu a fost comunicat contestatoarei în condiţiile art. 27 din OG nr. 2/2001, neexistând avizul de primire sau un proces verbal semnat de cel puţin un martor din care să rezulte afişarea la domiciliul contravenientului.

Nu se poate considera că menţiunile de pe dovada de comunicare „destinatar lipsă domiciliu, avizat” corespund cerinţelor legale, deoarece dacă partea nu era prezentă la domiciliul se impunea afişarea actului, iar în situaţia în care contestatoarea ar fi fost încunoştinţată, după cum susţine recurenta,  era necesar avizul de primire. Simpla consemnare „avizat” nu conduce la concluzia că intimatei contestatoare i s-a comunicat efectiv înscrisul respectiv.

În acelaşi timp, prima instanţa nu era îndreptăţită să invoce excepţia prematurităţii, astfel cum susţine recurenta, ci era obligată să se pronunţe asupra obiectului dedus judecăţii, conform art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă, obligaţie de altfel îndeplinită. Pe calea contestaţiei la executare, se poate invoca şi constata incidenţa dispoziţiilor art. 14 din OG nr. 2/2001, dispoziţii ce ţin de faza executării silite, posibilitatea contestării actelor de executare şi a executării silite în sine fiind prevăzută de art. 39 alin. 4 din OG nr. 2/2001.

Mai are în vedere tribunalul că OG nr. 2/2001 cuprinde norme speciale, ce derogă de la cele generale menţionate în Codul de procedură fiscală, astfel încât termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, prevăzut de art. 131 C.pr. fisc., nu se aplică cu prioritate faţă de cel prevăzut de art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1, 2, art.  304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recursul va fi admis, va fi modificată în parte sentinţa civilă recurată, în sensul că va fi înlăturată dispoziţia de obligare a recurentei intimate la plata sumei de 47,46 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de recurenta intimata Primăria Buftea - Serviciul de Urmărire şi Executare Silită cu sediul în Buftea, judeţul Ilfov, împotriva sentinţei civile nr. 1218/3.03.2010 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul civil nr. 10212/94/2009 în contradictoriu cu intimata contestatoare  domiciliată în …… .

Modifică în parte sentinţa civilă recurată în sensul că:

Înlătură dispoziţia de obligare a recurentei intimate la plata sumei de 47,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 06.09.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR  JUDECĂTOR

 Elena Panaite Jitianu Gabriela Rîşnoveanu Laura Olteanu

GREFIER

Smărăndoiu Lavinia

Domenii speta

Spete similare