Accesiune

ROMÂNIA

DOSAR NR.5611/302/2009

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. R 630

?edin?a publica din data de 11.03.2011

Tribunalul compus din:

PRE?EDINTE:

JUDECĂTOR:

JUDECĂTOR:

GREFIER:

Pe rol soluţionarea recursului civil declarat de recurenţii-reclamanţi Ţ R M, C C G şi N. Ş. împotriva sentinţei civile nr. 1728 din data de 12.03.2010, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 5611/302/2009, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi P. S.  B.M. B.prin P. G., cererea de chemare în judecată având ca obiect accesiune.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă recurenţii - reclamanţi prin avocat, lipsind celelalte părţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Recurenţii-reclamanţi, prin avocat, fac dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 71 lei şi timbru judiciar de 3 lei.

Tribunalul procedează la anularea taxei de timbru.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Recurenţii-reclamanţi, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi în consecinţă, casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond, arătând că pârâţii din prezenta cauză au calitate procesuală pasivă, fiind incidente dispoziţiile Legii 213/1998 şi ale Legii 215/2001. Fără cheltuieli pe cale separată.

T R I B U N A L U L ,

Prin cererea si înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. 5611/302/2009, la data de 25.05.2009 reclamanţii T.. R. M., C. C. G. şi N. Ş. au solicitat, in contradictoriu cu pârâţii P.S. .B. şi M. B. p. P. G., sa se constate că au dobândit dreptul  de proprietate prin accesiune asupra imobilului – construcţie Duplex P+1 situat în B.

In motivarea cererii, se arata ca sunt coproprietarii terenului în suprafaţă de 400 mp. situat la adresa menţionată, in baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1397/22.05.2007 si au edificat construcţia  in regie proprie.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 şi urm. C.civ.

La data de 16.06.2009, pârâta P.S.B.formulează întâmpinare, prin care  invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând in subsidiar respingerea cererii ca neîntemeiata, arătând ca nu contesta dreptul de proprietate al reclamanţilor si ca, in conformitate cu art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 unităţile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu  capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu.

Mai arata parata ca reclamanţii încearcă sa eludeze dispoziţiile Legii nr. 50/1991,  reclamantul Nicolae Ştefan fiind sancţionat contravenţional  pentru edificarea construcţiei fără autorizaţie de construire.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 C.proc.civ. art. 482 C.civ. Legii nr. 215/2001 si Legii nr. 50/1991.

Legal citat, pârâtul M. B. nu a formulat  întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 1728/12.03.2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins cererea formulata de reclamanţii T. R. M., C. C. G. si N.S.,  în contradictoriu cu pârâţii P. S.5. B. şi M. B. prin P.G., având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcţiei edificate pe terenul situat în B., ca fiind introdusa împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1397/22.05.2007 de către BNP D. C. M., reclamanţii T. R. M., C. C.G. si N. S.au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafaţa de 400 mp situat in B.

In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor doi paraţi, instanţa a soluţionat-o cu întâietate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C.proc.civ.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că prin art. 492 C.civ. se consacra o prezumţie legală de proprietate asupra construcţiilor sau plantaţiilor situate pe un teren in persoana proprietarului acelui pământ.

Aşadar, solicitând a se constata dobândit dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcţiei, reclamanţii au interesul sa opună acest drept al lor fostului titular al dreptului de proprietate asupra terenului.

După cum rezulta din cererea de chemare in judecata si din copia contractului de vânzare – cumpărare, terenul a intrat in patrimoniul reclamanţilor ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate de către numitul P. S.- F..

In aceste condiţii, cât timp nu s-a dovedit ca respectiva persoana este decedata si ca succesiunea rămasa de pe urma sa nu a fost dezbătuta, nefiind moştenitori, M. B.p. P. G.si P.S. B. nu pot sta in proces in calitate de paraţi.

In plus, după cum se arata si in întâmpinarea formulata de parata P.S. 5 B., conform art. art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, doar unităţile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu  capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu.

Este adevărat că, potrivit art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 si art. 121 - 123 din Legea nr. 215/2001, M B este titularul dreptului de proprietate asupra oricăror terenuri, aflate in raza sa teritoriala si care nu sunt proprietatea unor alte persoane fizice sau juridice, insa, in lipsa oricăror dovezi, nu se poate reţine ca imobilul construcţie aparţine in prezent domeniului privat al oraşului ca urmare a decesului fără moştenitori a persoanei  cu care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii T R M, C.C.G. şi N. S., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă sub nr. 5611/302/2009, la data de 02.06.2010, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond în considerentele sentinţei atacate apreciază, în mod greşit, faptul că reclamanţii, urmăresc să opună dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcţiei fostului titular al dreptului de proprietate asupra terenului.

După cum se poate observa din petitul acţiunii, reclamanţii, au înţeles să se judece în contradictoriu cu pârâtele P. s. . B. şi M. B., p. P. G.şi nu cu fostul proprietar.

Aşadar, apreciază că instanţa de fond, în mod greşit, a admis excepţia calităţii procesuale pasive a P. s .B. respingând acţiunea şi pe cale de consecinţă pot constata netemeinicia şi nelegalitatea acesteia.

Faţă de împrejurarea că, în cauză, în calitate de pârâtă, se mai afla şi M.B.prin P. G. nu pot înţelege cum instanţa de fond a respins acţiunea, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de P. s.B., fără să se pună în discuţia părţilor, în contradictoriu, calitatea procesuală pasivă a M. B., p.P. G., de care de altfel se vorbeşte doar în ultimul alineat al considerentelor sentinţei atacate.

Cum pârâta, M. B., p. P. G., nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezent la niciun termen de judecată, iar instanţa de fond nu a invocat, din oficiu, lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia se poate constata că instanţa a admis o excepţie neexistentă.

Prin urmare, se poate observa că instanţa în considerentele sale nu clarifică calitatea procesuală pasivă a M. B.p. P.G.ci are o exprimare generală şi fără a fi motivată în fapt şi în drept.

Astfel că, din motivarea sentinţei nu reiese dacă lipsa calităţii procesuale pasive vizează şi pârâta M. B.p. P. G..

Calitatea procesuală pasivă într-o acţiune în constatarea dreptului de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale au atât cei care pot invoca în favoarea lor prezumţia instituită de art.492 C.civ., cei care pot invoca un drept de creanţă decurgând din faptul construirii conform art.494 C.civ. şi împotriva cărora proprietarul îşi exprimă opţiunea de a dobândi construcţia, dar şi cei care invocarea dobândirii dreptului de proprietate de către cei care formulează o cerere în acest sens.

M. B. ca deţinător al patrimoniului imobiliar la nivelul unităţii  administrativ teritoriale potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.213/1998 şi art.21 din Legea nr.215/2001 şi Primăria sectorului 5 învestită cu atribuţii în domeniul autorizării construcţiilor conform art. 4 din Legea nr. 50/1991au calitate procesuală pasivă fapt ce conferă această calitate pentru a justifica legitimarea pasivă a pârâtelor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.304 pct. 7-9 C.proc.civ.

Recursul nu este fondat şi va din respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul reţinând în fapt că recurenţii-reclamanţi sunt coproprietarii terenului în suprafaţă de 400 m.p., situat în B.. după dobândirea terenului, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1397/22.05.2007 la BNP D.C. M., recurenţii-reclamanţi au edificat pe teren o construcţie, scopul cererii de chemare în judecată fiind clarificarea şi stabilirea regimului juridic al acestei construcţii, realizată fără autorizaţie de construire.

Cazurile de accesiune imobiliară artificială sunt reglementate de art. 493-494 C.civ., ipoteza primului text legal menţionat vizând construcţiile făcute de proprietari pe terenul său cu materialele altuia, în timp ce ipoteza celui de-al doilea text legal invocat vizează construcţiile făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altcuiva.

În cauză, reclamanţii sunt atât proprietarii materialelor folosite pentru edificarea construcţiei, cât şi coproprietari asupra terenului pe care s-a construit clădirea.

P. S. . B. şi M. B., reprezentat de P. G. nu sunt proprietarii materialelor de construcţie, în sensul ipotezei art. 493 C.civ., neprobându-se de către recurenţi nici calitatea intimaţilor de proprietari ai terenului, argumentul că Municipiul Bucureşti este deţinătorul patrimoniului imobiliar la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, iar P. S. B. este învestită cu atribuţii în domeniul autorizării construcţiilor, nejustificând calitatea procesuală pasivă a acestora din perspectiva temeiului juridic invocat de recurenţii-reclamanţi.

Ca urmare, în mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, pusă în dezbatere la termenul de judecată din data de 12.03.2010, astfel cum rezultă din menţiunile practicalei sentinţei civile recurate şi cu privire la care reclamanţii au depus note scrise (fila 73 dosar fond). În acest circumstanţe, este inexactă susţinerea recurenţilor că instanţa de fond nu a invocat, din oficiu, lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, soluţionând o excepţie „neexistentă”.

Din motivarea sentinţei recurate rezultă cu claritate că singura împrejurare de natură a justifica, eventual, calitatea procesuală pasivă a M. B.ar fi aceea în care imobilul construcţie care face obiectul cauzei ar aparţine în prezent domeniul privat al oraşului, ca urmare a decesului fără moştenitori al persoanei cu care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

Nu pot fi primite nici alegaţiile recurenţilor în sensul că într-o acţiune în constatarea dreptului de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale, calitate procesuală pasivă au atât cei care pot invoca în favoarea lor prezumţia instituită de art. 492 C.civ. sau cei care pot invoca un drept de creanţă decurgând din faptul construirii şi împotriva cărora proprietarul îşi exprimă opţiunea dea dobândi construcţia, cât şi cei care, prin invocarea unor impedimente legale sau de altă natură pot împiedica constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către cel care formulează cererea în acest sens.

Neîndeplinirea de către recurenţi a cerinţelor legale de autorizare a construcţiei, care paralizează calea necontencioasă a dobândirii dreptului de proprietate prin valorificarea faptului construirii, indiferent de motivele care au condus la această situaţie, nu poate constitui temeiul procedural ori de drept material al realizării unor interese pe cale contencioasă, sancţiunea nerespectării unor prevederi legale, în speţă cele ale Legii nr. 50/1991, nefiind de natură a institui posibilitatea alegerii căii contencioase, ca soluţie alternativă. A recunoaşte o atare posibilitate ar însemna a se permite eludarea dispoziţiilor legale încălcate, prin chemarea în judecată a unor autorităţi administrative a căror calitate procesuală nu poate fi justificată, astfel cum este cazul în speţă.

Văzând şi dispoziţiile art. 377 alin. 2 pct. 4 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi T. R.. M., C. C. G. şi N.Ş., toţi cu domiciliul în B.şi cu domiciliile ales la Cabinetul de avocat G. V.cu sediul în B., împotriva sentinţei civile nr. 1728/12.03.2010, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul 5611/302/2009, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi P. S.B., cu sediul în B.M. B. p.P.G., cu sediul în B.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11.03.2011.

PREŞEDINTE JUDECATOR  JUDECATOR GREFIER

.

.

Domenii speta

Spete similare