Cerere de deschidere a procedurii insolventei

Sentinţă civilă 8082 din 03.11.2011


Dosar nr. 26547/3/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 8082

Sedinta Publică de la 03.11.2011

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC — BUMBULUŢ ANCA STELA

GREFIER — NECSULEA CARMEN DENISA

Pe rol solutionarea cauzei comerciale de fata formulata de creditorul MC cu sediul în sector 1, Bucureşti, în contradictoriu cu debitoarea ML cu sediul în sector 3, Bucureşti, intemeiata pe dispozitiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei.

La apelul facut in sedinta publică a răspuns creditorul prin administrator MD legitimat CI seria nr. eliberată de către SPCEP Sector 1 şi avocat şi debitoarea prin avocat.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Creditorul prin avocat, arată că există o cerere de sechestru asupra unei barje.

Debitoarea prin avocat, arată că în litigiul invocat de creditor nu sunt probate susţinerile.

Instanţa acordă cuvântul pe probe.

Creditorul prin avocat, solicită admiterea probei cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Debitoarea prin avocat, solicită admiterea probei cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Instaţa, deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de creditor şi debitor, în temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă admite proba cu înscrisuri pentru creditor şi debitor ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei.

Instanţa ia act că proba cu înscrisuri a fost administrată în totalitate.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat şi excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe contestaţie şi cererea de deschidere a procedurii.

Creditorul prin avocat, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei. Arată că debitorul nu contestă starea de insolvenţă, fiind întrunite condiţiile cerute de lege.

Debitorul prin avocat, solicită admiterea contestaţiei şi respingerea cererii. Arată că creanţa invocată de creditor nu are o bază reală, între părţi s-a încheiat un contract de prestări servicii pe perioada 01.06.2008 – 01.06.2009 prelungit pe o perioadă de un an până în 01.06.2010, însă amendarea contractului se face în scris şi cu semnătura ambelor părţi contractante lucru ce nu s-a efectuat. Sumele invocate de creditor exced termenilor contractuali care încetase pentru prestaţii necorespunzătoare. Arată că modul de calcul nu este real.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Creditorul MC. a formulat la data de 13.04.2011 o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă faţă de debitorul ML., legal timbrată, pentru o creanţă în sumă de 191.367,28 lei.

În motivare arată că cele două societăţi comerciale au încheiat contractul de consultanţă în data de 1.06.2008, astfel că pentru serviciile prestate în baza acestui contract debitoarea datorează suma de 191.367,28 lei.

Creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, de la data scadenţei debitului au trecut mai mult de 90 de zile.

În drept invocă Legea nr.85/2006.

În temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ. solicită judecarea şi în lipsă.

În probaţiune depune înscrisuri, cu trimitere la proba cu expertiza de specialitate.

Debitorul ML. a formulat la data de 14.07.2011 contestaţie, prin care solicită admiterea excepţiei de inadmisibilitate a cererii, respectiv respingerea pe fond a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că societatea nu se află în stare de insolvenţă, desfăşoară activităţi comerciale în domeniul transporturilor maritime şi fluviale, iar din extrasele de cont pe care le anexează rezultă că a avut un rulaj de 800.000 lei pe contul curent.

Se afirmă că cererea de deschidere a procedurii este formulată cu rea credinţă, iar în legătură cu contractul încheiat, acesta a încetat dat fiind calitatea prestaţiilor oferite.

Creanţa pretinsă nu este certă.  Contractul de prestări servicii s-a încheiat pe perioada 1.06.2008-01.06.2009, fiind prelungit prin actul adiţional din 01.06.2009 pe încă 1 an, adică până la 01.06.2010.  Suma pretinsă de creditor provine din perioada 01.06.2010-30.09.2010, ulterior încetării contractului.  Debitorul recunoaşte că între părţi colaborarea a continuat, dar nu în termenii contractului de prestări servicii menţionat, astfel că nu se poate aplica modul de calcul din contract.

Între reprezentanţii societăţilor comerciale au existat neînţelegeri legate de restituirea autoturismului de serviciu.

Legat de suma de 45.014 lei solicitată de creditor, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu executarea contractului, aceasta nu are caracter cert, nefiind dovedită prin înscrisuri.

Se solicită respingerea cererii.

În drept invocă art.27, art.33 din Legea nr.85/2006.

În probaţiune depune extrase de cont.

În răspunsul creditorului la contestaţia formulată, acesta face referire la o serie de litigii în care parte este debitorul, susţinând că situaţia sa financiară nu este deloc favorabilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, instanţa a reţinut:

Creditoarea MC. a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei ML., invocând deţinerea unei creanţe în valoare de 191.367,28  RON, din care suma de 106.167,60 lei reprezintă debit principal, 40.185,68 lei penalităţi de întârziere , iar suma de 45.014 lei reprezintă cheltuieli efectuate de consultant în vederea executării contractului, potrivit art.5.1 din contract.

  Pentru dovedirea acestei creanţe a prezentat contractul de prestări servicii încheiat la data de 1.06.2008 având ca obiect prestări servicii în domeniul consultanţei logistice, pe durata unui an. Prin actul adiţional semnat la 1.06.2009 cele două părţi au convenit prelungirea duratei contractului până la 1.06.2010, suma negociată fiind de 4.500 eur fără TVA.

Conform prevederilor art.III din contract, durata contractului poate fi mărită doar prin acordul părţilor, acord care nu a fost prezentat.

Creditorul a depus în dovedirea creanţei pretinse cinci facturi fiscale emise în perioada 3.06.2010 – 4.10.2010, care nu sunt semnate de către debitor, purtând doar ştampila societăţii, facturile fiind emise în baza unui contract din data de 28.05.2008.

În ceea ce priveşte contractul de prestări servicii încheiat la data de 1.06.2008, acesta a avut ca durată un an de zile, durată prelungită o singură dată, prin actul adiţional din data 1.06.2009, până la data de 1.06.2010. Ori facturile fiscale emise de creditor care stau la baza calculării creanţei vizează perioada mai 2010- septembrie 2010, respectiv patru luni după data încetării contractului.

Nu se poate reţine o prelungire a duratei contractului  în mod tacit în condiţiile în care facturile fiscale emise după data încetării contractului nu au fost semnate de către beneficiar, iar pe de altă parte facturile poartă menţiunea unui alt contract , din data de 28.05.2008.

Facturile fiscale nesemnate de primire nu au valoare probatorie conform art.46 C.com., nu s-a făcut dovada că au fost comunicate debitorului,  astfel că nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.379 alin.3 şi 4 C.pr.civ., respectiv însuşirea lor de către debitor. În cazul de faţă nu se poate considera că obligaţia debitorului de a achita contravaloarea serviciilor pretinse de creditor s-a născut odată cu semnarea contractului de prestări servicii (acesta reprezentând „legea partilor” în acceptiunea art. 969 C.civ.) dat fiind că durata contractului a încetat la 1.06.2010, aşa cum s-a stabilit prinactuladiţional.

Conform art.3 pct.6 este îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii de insolvenţă numai creditorul care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile, iar instanţa analizează îndeplinirea acestor condiţii, conform art.31 alin.2 din lege, în baza documentelor  justificative ale creanţei pe care creditorul le anexează cererii sale.

În cazul de faţă, doar în baza acestor înscrisuri prezentate de părţi, instanţa nu poate reţine caracterul cert al creanţei. În  ceea ce priveşte procedura specială de insolvenţă reglementată de Legea nr.85/2006, analiza probelor conduce la concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, creanţa nefiind certă, în sensul art.379 alin.3 C.pr.civ.

Aşa fiind, în temeiul art.33 alin.5 raportat la  art.31 alin.2 şi art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, instanţa constată că societatea MC nu deţine o creanţă certă şi exigibilă, şi nefiind îndeplinite condiţiile stabilite în lege, astfel că va admite contestaţia şi  respinge cererea creditorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia debitorului

Respinge cererea formulată de creditorul MC cu sediul în sector 1, Bucureşti, împotriva debitorului ML cu sediul în sector 3, Bucureşti, , având ca obiect deschiderea procedurii de insolvenţă.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.11.2011.

PREŞEDINTE GREFIER

BUMBULUŢ ANCA STELA NECŞULEA CARMEN DENISA

Red B.A.

Tehn B.A.

4 ex/ 9.11.2011