Contestaţie decizie de pensionare

Contestaţie împotriva deciziei  de recalculare pensie de serviciu în  baza Legii nr.119/2010, aceasta devenind pensie în sistemul public, în sensul Legii nr.19/2000.

Contestatorul IGNCV a chemat în judecată pe intimata CPMB solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, lăsând să producă efecte juridice decizia anterioară de pensie, reactualizată.

In motivarea cererii sale contestatorul a arătat că recalcularea pensiei de serviciu a fost rezultatul unei proaste gestionări a  economiei naţionale, că pensia  sa este un bun garantat de art.1 din Protocolul adiţional la CEDO iar dreptul său de proprietate a fost încălcat  prin recalcularea pensiei sale şi diminuarea  substanţială a acesteia, reclamantul fiind pensionat în baza Legii nr.96/2006 ca personal diplomatic şi consular.

Tribunalul Bucureşti Secţia a VIII-a prin sentinţa civilă nr.2172/7.03.2011 a respins contestaţia ca neîntemeiată, considerând pe deplin aplicabile dispoziţiile art.1 lit.d din Legea nr.119/2010 şi  art.3 alin.1, recalcularea respectând algoritmul prevăzut de Legea nr.19/2000 modificată.

Instanţa de fond a reţinut că dreptul la  pensie este considerat „un bun” în  sensul art.1 din Protocolul 1 adiţional la  CEDO, este garantat de stat însă nu şi dreptul la un anumit cuantum al pensiei ,  asupra căruia, aşa cum a reţinut şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statul poate interveni în  considerarea dreptului său suveran de a-şi stabili politicile economice şi fiscale.

Prin Decizia civilă nr.643/25 ianuarie 2010, Secţia a VII-a  a CAB a respins ca nefondat recursul declarat de contestator împotriva sentinţei civile de  mai sus

Instanţa superioară a apreciat analizând cauza în lumina practicii constante a CEDO, că ingerinţa în dreptul de proprietate al reclamantului este justificată de un scop legitim şi corespunde unui interes public, iar măsura luată respectă şi condiţia proporţionalităţii.Este apreciat că a fost respectat raportul rezonabil  de proporţionalitate a ingerinţei, conform Deciziei ICCJ nr.29/12.12.2011 .Prin reducerea pensiei sale contestatorul nu a făcut dovada că reducerea  cuantumului pensiei sale de la 7010 lei la 2582 lei îl pune în imposibilitate de a se  întreţine .

Curtea a constatat că în urma recalculării, pensia contestatorului se situează peste nivelul pensiei medii pe  ţară în cuantum de 700 de lei şi cu mult peste nivelul pensiei minime de 350 lei, stabilită pentru anul 2011 prin art.7 din Legea nr.118/2010.

DOSAR 45033/3/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII-A CIVILĂ

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1019

ŞEDINŢA  PUBLICĂ  DIN DATA DE 03.02.2012

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : B L

ASISTENT JUDICIAR : SL

ASISTENT JUDICIAR : A T

GREFIER : O A-M

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatorul F N în contradictoriu cu intimata C PM B, având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă intimata,  prin consilier juridic B C cu  delegaţie la dosar, lipsind contestatorul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei obiectul  dosarului – contestaţie decizie de pensionare, stadiul procesual – fond, precum şi faptul că părţile au avut  termen în cunoştinţă.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, Tribunalul acordă cuvântul părţilor prezente în formularea cererilor de probatoriu. Totodată ia act că partea reclamantă  a solicitat prin acţiune administrarea probei cu înscrisuri.

Intimata, prin apărător, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În temeiul art.167 C.pr.civ., Tribunalul va încuviinţa pentru ambele părţi proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciindu-le utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, excepţii de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Intimata, prin apărător, pune concluzii de respingere a acţiunii.

După rămânerea cauzei în pronunţare, dar înainte de închiderea şedinţei de judecată se prezintă apărătorul contestatorului, avocat Pantazi Marius care depune împuternicire avocaţială la dosar şi arată că la începutul şedinţei de judecată a formulat verbal o cerere de lăsare a cauzei la sfârşitul şedinţei.

Tribunalul ia act că partea reclamantă, prin avocat, a formulat cerere de lăsare a cauzei la sfârşitul şedinţei şi repune cauza pe rol.

La interpelarea instanţei, contestatorul, prin avocat, arată că înţelege să conteste şi decizia de revizuire a pensiei emisă în baza OUG 59/2011.

Tribunalul, conform disp.art.21 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a OUG 59/2011, ia act de completarea acţiunii introductive cu capătul de cerere privind contestarea deciziei de revizuire a pensiei emisă în baza OUG 59/2011.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, Tribunalul acordă cuvântul părţilor prezente în formularea cererilor de probatoriu.

Apărătorul contestatorului solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Intimata, prin apărător, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În temeiul art.167 C.pr.civ., Tribunalul va încuviinţa pentru ambele părţi proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciindu-le utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, excepţii de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea acţiunii completate, anularea deciziilor de recalculare şi revizuire a pensiei, menţinerea în forţă juridică a pensiei de serviciu. Arată  apărătorul părţii reclamante că pensia de serviciu, în cuantumul stabilit iniţial de legislativ, a fost stabilită de acelaşi organ legislativ care ulterior, cu încălcarea prevederilor legale şi a Constituţiei României, a abrogat actul normativ. Reclamantul nu a solicitat acel cuantum, el doar s-a încadrat în prevederile şi limitele sistemului legislativ, şi-a făcut datoria faţă de societate, iar la pensionare a fost sancţionat fără a avea vreo culpă. Solicită instanţei să ţină cont şi de practica judiciară a celorlalte instanţe din ţară, în speţe similare. Nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata, prin apărător, pune concluzii de respingere a acţiunii, conform legii.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a sub nr. 45033/3/2010, contestatorul F N a chemat în judecată pe intimatele C P MB şi CPS 1, solicitând instanţei să dispună anularea deciziei nr. 191527/16.08.2010 privind recalcularea pensiei de serviciu, suspendarea executării deciziei contestate pe perioada judecării cauzei, constatarea dreptului său de a beneficia în continuare  de pensia calculată în baza Legii 7/2006 şi menţinerea în plată a acestei pensii, obligarea pârâtelor la plata sumei reprezentând diferenţa dintre pensia stabilită prin decizia 191527/01.10.2009 şi suma efectiv achitată pe perioada septembrie 2010 până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii pronunţate în prezenta cauză. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că a fost pensionat în baza Legii 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar fiind emisă decizia nr. 191527/01.10.2009, cu un cuantum al pensiei de 1826 lei. În urma recalculării pensiei, prin decizia nr. 191527/16.08.2010 emisă de Casa de Pensii Sector 1, s-a stabilit o pensie de 1120 lei. A învederat că a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii, principiul siguranţei şi securităţii raporturilor juridice şi principiul drepturilor câştigate. Pensia reprezintă nu un venit ci o creanţă pe care beneficiarul o are împotriva statului şi pe care acesta, ca debitor, nu o poate modifica unilateral. Totodată, diminuarea pensiei printr-o lege pentru anumite categorii de pensionari reprezintă un caz de discriminare. A mai susţinut că pensia este un drept câştigat conform Convenţiei Europene a Drepturilor Omului – protocolul 1 art. 6, constituie un drept patrimonial – protocolul 1 art. 1, asimilat dreptului de proprietate, pensia nu poate fi diminuată nici confiscată, conform Tratatului de la Lisabona – art. 45, Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Diminuarea pensiei constituie un caz de discriminare conform art. 6 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Totodată, instanţa poate desfiinţa un act emis în baza unei legi dacă acel act normativ contravine principiilor constituţionale şi tratatelor internaţionale la care România este parte. A mai învederat că potrivit art. 180 alin. 7 din Legea 19/2000 arată că dacă cuantumul pensiilor este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos.

În drept a invocat art. 87 din Legea 19/2000.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată de la 16.09.2011, instanţa a respins cererea de suspendare a executării deciziei contestate.

La termenul de judecată de la 03.02.2012, contestatorul a completat acţiunea introductivă, arătând că înţelege să conteste şi decizia de revizuire a pensiei emisă în baza OUG 59/2011.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine:

Drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite conform Deciziei nr. 191527/01.10.2009, emisă în baza Legii 7/2006, în cuantum de 1826 lei, aşa cum rezultă din menţiunile înscrise în decizia 191527/16.08.2010 (fila 15) şi în buletinul de calcul 923268/17.05.2010 (fila 17).

Prin Decizia nr. 191527/16.08.2010 emisă de Casa de pensii Sector 1 (fila 15), pensia de serviciu a reclamantului a fost recalculată în baza Legii 119/2010, rezultând un cuantum de 1120 lei.

Subsecvent, prin Decizia nr. 191527/28.07.2011 emisă de Casa de pensii Sector 1 (fila 12), pensia reclamantului a fost revizuită în temeiul OUG 59/2011, fiind menţinut acelaşi cuantum al pensiei de 1120 lei.

Prin promovarea prezentei acţiuni, astfel cum a fost completată, reclamantul tinde să obţină desfiinţarea deciziilor de recalculare şi de revizuire, mai sus menţionate, invocând nelegalitatea măsurii de recalculare a pensiei sale pe considerentul încălcării unor drepturi fundamentale, recunoscute prin instrumente juridice interne şi internaţionale.

Instanţa constată că pretenţiile deduse judecăţii sunt neîntemeiate.

Astfel, examinând motivele invocate de reclamant, se observă că acesta nu critică modul concret de determinare a cuantumului pensiei, prin prisma stagiului de cotizare realizat ori a punctajului mediu anual, astfel cum au fost calculate de pârâtă, ci se prevalează de faptul că recalcularea şi revizuirea drepturilor sale de pensie s-a realizat cu eludarea unor principii  consacrate în materia drepturilor omului.

În ceea ce priveşte nesocotirea normelor care garantează dreptul de proprietate, instanţa reţine:

Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

În accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de „bun”, în sensul textului mai sus enunţat, are o semnificaţie juridică distinctă faţă de interpretările date în sistemele de drept interne, în sensul că nu priveşte doar proprietatea asupra bunurilor corporale ci şi alte drepturi ori interese susceptibile de valoare economică, precum dreptul la pensie. (cauza Buchen c. Cehiei, 2002).

Aşa fiind, în practica instanţei europene, dreptul la pensie este asimilabil unui drept de proprietate, în cauza Vasilopoulou c. Greciei, Curtea statuând că termenul de bunuri cuprinde şi drepturile obţinute în cadrul unui regim de pensionare sau securitate socială. Totodată, în cauza Azinas c. Cipru, s-a reţinut că dreptul la pensie care este fondat pe prestaţii periodice vărsate anterior sau pe dispoziţiile unui contract de muncă, este asimilabil dreptului de proprietate.

 Cu toate acestea, în cauza Skorkiewicz c. Poloniei (39860/1998), Curtea a arătat că art. 1 din Protocolul Adiţional garantează acordarea unei indemnizaţii oricărei persoane care a contribuit la asigurările sociale, dar nu garantează acordarea unei anumite sume.

Instanţa reţine că practica constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului este in sensul că este la latitudinea statului de a aprecia cuantumul drepturilor ce urmează a fi platite angajatilor săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate introduce, suspenda sau înceta plata unor anumite drepturi, prin edictarea unor modificări legislative adecvate. (Kechko v. Ucraina, dec. din 8.02.2006)

În cauza  Vilho Eskelinen si altii c Finlanda, Curtea a statuat că nu există un drept protejat de convenţie la menţinerea în plată a unui salariu într-un anumit cuantum.

În speţă, nu se poate considera că reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa, în sensul art. 1 din Protocolul Adiţional, dreptul său la pensie rămânând în vigoare, modificându-se numai cuantumul acesteia, cuantum care, ulterior intrării in vigoare a Legii 119/2010 a fost calculat în baza principiilor Legii 19/2000, aşadar cu respectarea principiului contributivităţii.

Prin urmare, deşi dreptul la pensie este asimilabil dreptului de proprietate, cu toate acestea, cuantumul pensiei cuvenite pentru viitor nu constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adiţional, deoarece acesta nu garantează vreun drept la pensie într-un anumit cuantum ci garantează dreptul la pensie.

Însă, tot în jurisprudenţa instanţei europene în materia drepturilor omului, s-a cristalizat conceptul de speranţă legitimă (cauza  Pine Valley Developments şi altii c. Irlandei), concept legitimat fie pe existenţa unei hotărâri judecatoreşti, chiar nedefinitive, prin care sa fie recunoscut dreptul celui interesat, fie fondat de o manieră rezonabil justificată pe un act juridic având o bază juridică solidă şi o incidenţă asupra drepturilor de proprietate (Strech c. Marii Britanii, 2003).

Prin urmare, când un interes patrimonial aparţine categoriei juridice de  ,,creanţă”, el poate fi considerat ca ,,valoare patrimonială” şi implicit ca ,,speranţă legitimă” dacă are o bază suficientă în dreptul intern, reprezentată de o dispoziţie legală sau dacă existenţa sa este confirmată printr-o jurisprudenţă clară şi concordantă  a instanţelor naţionale (cauza Kopecky c/a Slovacia, Hotărâre din 28 septembrie 2004).

În cauză, pensia reclamantului a fost recunoscută şi calculată în temeiul Legii 7/2006, având, deci, o bază suficientă în dreptul intern, de natură să-i confere acestuia o aşteptare legitimă cu privire la dobândirea şi exercitarea dreptului la pensie.

În consecinţă, modificarea dispoziţiilor legale privind modalitatea de calcul a drepturilor sale de pensie, prin intrarea în vigoare a Legii 119/2010, reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamantului.

Pentru ca această ingerinţă să nu constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 Adiţional, trebuie să respecte anumite limite ce au fost trasate prin juriprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în cauza Sporrong şi Lonnroth c Suediei (1982), s-a statuat că o măsură care reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să fie justificată de o cauză de utilitate publică sau de un scop legitim de interes general şi să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii si imperativele protejării drepturilor fundamentale ale individului. În special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul vizat şi mijloacele folosite (Pressos Compania Naviera SA si altii c. Belgiei, 20 nov. 1995).

În cauza de faţă, ingerinţa analizată este prevăzută de un act normativ (Legea 119/2010) şi este justificată de un scop legitim de interes general, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, pe baza principiului contributivităţii, pe fondul situaţiei de criză economică şi financiară, care impune reducerea cheltuielilor bugetare (astfel cum se arată în expunerea de motive a Legii 119/2010).

În ceea ce priveşte raportul rezonabil de proporţionalitate între interesele generale vizate şi interesul particular ocrotit, trebuie verificat dacă prin recalcularea pensiei în temeiul Legii 119/2010, a fost adusă dreptului reclamantului o atingere de natură să afecteze însăşi substanţa dreptului său la pensie. În acest sens, testul de proporţionalitate constă în a analiza dacă reclamantul a fost lipsit în totalitate de mijloacele de subzistenţă (Azinas c. Cipru) ori dacă măsura este discriminatorie (Kjartan Asmundsson c. Islandei).

Or, se observă că, în urma recalculării şi revizuirii pensiei reclamantului, aceasta are un cuantum de 1120 lei. Prin urmare, valoarea netă a pensiei revizuite este comparabilă cu venitului mediu net pe economie, care, pentru luna martie 2011, este de 1493 lei, astfel încât nu se poate considera că reclamantul este lipsit de mijloace de subzistenţă. De asemenea, reclamantul nu a administrat vreo probă din care să rezulte că prin recalcularea pensiei cu respectarea principiului contributivităţii, urmată de revizuirea cuantumului său în baza OUG 59/2011, a fost lipsit de mijloace de subzistenţă.

Totodată, recalcularea şi revizuirea drepturilor de pensie, operate în temeiul Legii 119/2010 şi OUG 59/2011, au la bază punctajul calculat în funcţie de veniturile realizate de reclamant, raportat la care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale pe durata încadrării în muncă.

De asemenea, recalcularea pensiilor speciale (urmată de revizuirea acestora, conform OUG 59/2011) a fost justificată de raţiuni de echitate, precum şi de politica bugetară, afectând deopotrivă toate categoriile de pensionari care beneficiau de pensii speciale şi care, potrivit art. 1 din Legea 119/2010 au devenit pensii în sensul Legii 19/2000.

Nu poate fi, deci, reţinută o afectare a substanţei dreptului la pensie prin recalcularea şi revizuirea pensiei de serviciu, câtă vreme dreptul garantat de art. 1 din Protocolul 1 este dreptul la pensie iar nu dreptul de a primi o anumită sumă, cuantumul putând suferi modificări datorită schimbărilor legislative, fără a se putea considera că aceste fluctuaţii afectează substanţa însăşi a dreptului, încât să se susţină că reclamantul şi-a pierdut chiar dreptul la pensie.

Este de menţionat faptul că la elaborarea politicilor sale bugetare, statul se bucură de o marjă largă de apreciere, prin jurisprudenţa sa constantă, Curtea statuând că, în ce priveşte cunoaşterea directă a societăţii şi a nevoilor acesteia, autorităţile naţionale sunt mai bine plasate decât judecătorii internaţionali în aprecierea „interesului public”, revenindu-le aşadar in primul rând acestora să aprecieze asupra existentei unei probleme de interes public. De aceea, în acest domeniu, ca şi in altele ce fac obiect de protecţie a Convenţiei, autorităţile naţionale dispun de o anumită marjă de apreciere. În plus, noţiunea de „interes public” este in mod necesar pasibilă de o interpretare extensiva. (The former king of Greece vs. Greece, Application no. 25701/94). Totodată, Curtea a constatat că nu este rolul sau de a verifica în ce măsură existau soluţii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepţia situaţiilor în care aprecierea autorităţilor este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotarare din 8 decembrie 2009, sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989).

În aceste condiţii, instanţa reţine că nu a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 Adiţional la Convenţie.

Referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii legii instanţa constată că Legea 119/2010 nu dispune pentru trecut şi nu intervine asupra unor drepturi dobândite, pensiile încasate în temeiul Legii 7/2006 şi, până la intrarea în vigoare a noii legi nefiind afectate. Prin urmare, procesul de recalculare, urmat de cel de revizuire, priveşte doar cuantumul pensiei de care va beneficia reclamantul pentru viitor, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

De altfel, plata pensiei reprezintă o prestaţie periodică, iar statul, în virtutea dreptului său suveran de a dispune cu privire la modalitatea de organizare a sistemului de asigurări sociale, poate oricând interveni, pentru viitor, asupra cuantumului pensiei, astfel cum a procedat cu ocazia fiecărei recalculări.

În ceea ce priveşte principiul drepturilor câştigate, instanţa constată că Legea 119/2010 nu suprimă dreptul reclamantului la pensie, ci doar dispune recalcularea cuantumului acesteia, în acord cu sistemul public de asigurări sociale de drept comun, renunţând să mai acorde o sumă cu caracter necontributiv.

În opinia reclamantului, dreptul la pensia de serviciu rămâne un drept dobândit ce nu poate fi afectat prin acte normative ulterioare, astfel încât a fost încălcat prin intervenţia legiuitorului şi prin înlăturarea acestui tip de pensie.

Or, acordarea pensiei de serviciu, în temeiul Legii 7/2006, poate fi privită doar ca un act benevol din partea statului, de a-şi asuma anumite cheltuieli din bugetul propriu prin care să contribuie la majorarea drepturilor de pensie pentru anumite categorii profesionale, cu posibilitatea de a reveni asupra politicilor sale economice şi implicit asupra acestei decizii, o atare obligaţie nefiind asumată pentru viitor.

În consecinţă, în speţă nu poate fi vorba despre un „drept câştigat” garantat pentru viitor, ci despre un drept acordat temporar de stat, în limita posibilităţilor economice.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, în decizia nr. 1268/2011, arătând că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.

Pentru considerentele expuse, instanţa va respinge acţiunea, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea completată formulată de contestatorul F N cu domiciliul în Bucureşti, Str. , nr.  bl. , sc. , et. , ap. , sector în contradictoriu cu intimata CPMB cu sediul în Bucureşti,  nr., sector , ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică. azi 03.02.2012.

Preşedinte Asistent Judiciar Asistent Judiciar Grefier

B L  S L AT O A M

Domenii speta

Spete similare