Fara titlu

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. …………….

SENTINŢA CIVILĂ NR.

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 18.04.2008

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE – ……….

GREFIER – ………

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe contestatoarea …………. în contradictoriu cu intimata …………, având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns intimata personal şi asistată de avocat, lipsind contestatoarea.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că, prin serviciul Registratură, contestatoarea a depus la dosar dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 10,00 lei şi set de înscrisuri în două exemplare. Învederează, de asemenea, că prin acelaşi serviciu s-au ataşat la dosar relaţiile solicitate de la BEJ Asociaţi „Culea şi Dumitrache”.

Instanţa comunică intimatei, prin avocat, un exemplar din setul de înscrisuri depus la dosar de contestatoare pentru acest termen.

Intimata, prin avocat, invocă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare faţă de somaţia care a fost comunicată contestatoarei la data de 14.03.2008, contestaţia la executare fiind formulată la data de 01.04.2008. În temeiul art. 4011 alin. 1 Cod procedură civilă, solicită admiterea excepţiei.

Instanţa, deliberând, admite în parte excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, exclusiv cu privire la acea parte din petitul cererii care se referă la contestarea somaţiilor nr. 2480/13.03.2008 şi nr. 2481/13.03.2008, comunicate contestatoarei la data de 14.03.2008, iar contestaţia a fost formulată abia la data de 1.04.2008, cu depăşirea termenului imperativ, de decădere de 15 zile libere prev. de art. 400 alin.1 lit.a şi c C.pr.civ. Excepţia este întemeiată numai în parte, în ce priveşte acele motive îndreptate împotriva somaţiilor înseşi, iar nu şi în ce priveşte contestarea actelor de executare ulterioare.

Nefiind cereri prealabile, instanţa acordă cuvântul pe probe.

Intimata, prin avocat, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Instanţa, apreciind ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisuri, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Intimata, prin avocat, solicită respingerea contestaţiei la executare ca tardiv formulată în ceea ce priveşte somaţia emisă în data de 13.03.2008 şi comunicată contestatoarei la data de 14.03.2008, şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte celelalte acte de executare silită. Învederează că au fost îndeplinite dispoziţiile art. 578 Cod procedură civilă în sensul că au fost respectate cele cinci zile libere de la data comunicării somaţiei şi data începerii executării, respectiv 20.03.2008, iar acest termen nu a produs contestatoarei o vătămare în sensul art. 105 Cod procedură civilă. De asemenea, din cuprinsul procesului verbal de predare silită, precum şi din cele ulterioare, rezultă că debitoarea nu avea intenţia de a preda imobilul; fără cheltuieli de judecată. Depune note scrise la dosar.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 01.04.2008 sub nr. 3012/4/2008, contestatoarele ………………… au solicitat în contradictoriu cu intimata ………….. anularea tuturor formelor de executare din dosarul de executare silită nr. 127/2008 şi nr. 130/2008 al BEJ Asociaţi „Culea şi Dumitrache”, întoarcerea executării silite şi repunerea părţilor în situaţia anterioară; suspendarea executării silite; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatoarele au arătat în esenţă că prin somaţiile nr. 2474 emisă în dosarul de executare nr. 127/2008 de BEJ Asociaţi „Culea şi Dumitrache” la data de 13.03.2008, debitoarea …………. a fost somată ca în termen de cinci zile de la data comunicării acestor somaţii să lase intimatei-creditoare în deplină posesie şi proprietate imobilul situat în ……………….

a) S-a susţinut că intimata-creditoare nu are niciun titlu executoriu împotriva contestatoarelor, care au încheiat câte un contract de comodat cu debitoarea …………., contractele fiind înregistrate în Registrul Comerţului; s-a apreciat că intimatele nu pot fi evacuate, întrucât titlul executoriu nu este opozabil.

b) A arătat contestatoarea că la data de 20.03.2008 s-a trecut la executarea silită fără ca executorul judecătoresc să permită participarea reprezentanţilor societăţilor contestatoare şi fără a consemna obiecţiunile şi explicaţiile acestora, încălcând dispoziţiile art. 388 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

c) S-a apreciat că executarea silită a avut loc cu încălcarea art. 578 C.pr.civ., potrivit cu care debitorul are la dispoziţie 5 zile libere pentru a-şi executa de bună-voie obligaţia de predare a bunului imobil;

d) S-au încălcat disp. art. 579 Cod procedură civilă, potrivit cărora executorul judecătoresc este obligat să-l someze verbal pe debitor să-şi îndeplinească obligaţia, şi abia apoi să treacă la executarea silită.

e) Inventarierea bunurilor mobile aflate în imobil s-a făcut nelegal, fără participarea reprezentanţilor contestatoarelor, iar acestora nu li s-a permis să-şi ridice bunurile mobile.

Se solicită şi suspendarea executării silite, întrucât contestatoarele au bunuri în imobil, iar evacuarea le provoacă grave prejudicii.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 399 şi următoarele, art. 401, art. 578-5801, art. 388 alin. 1 pct. 8 şi 10, art. 101 Cod procedură civilă.

Intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar concluzii scrise, prin care a expus pe larg circumstanţele în care a avut loc executarea şi a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

La dosar au fost ataşate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, toate actele de executare silită existente în dosarul de executare nr. 127/2008 şi unele acte din dosarul de executare nr. 130/2008 ale BEJ BEJ Asociaţi „Culea şi Dumitrache”.

În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, considerând-o concludentă şi utilă pentru soluţionarea cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

I. La data de 13.03.2008, BEJ Asociaţi Culea şi Dumitrache a emis în dosarul de executare nr. 129/2008 somaţia de executare nr. 2474 (f. 36 dosar executare), prin care a somat debitoarea …………  ca în termen de 5 zile de la data comunicării somaţiei să-şi îndeplinească obligaţia stabilită prin titlul executoriu (decizia civilă nr. 9227/15.11.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală), de a lăsa în deplina proprietate şi posesie a creditoarei ………….. imobilul situat în ………………….

Potrivit somaţiei, executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei, în temeiul art. 401 alin.2 C.pr.civ., ca dacă în imobil se află în prezent terţe persoane, fizice sau juridice, titulare ale unui drept de proprietate ori ale unui alt drept real asupra imobilului, ca drept opozabil, în condiţiile Legii nr. 7/1996, proprietarilor recunoscuţi prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, debitoarea să comunice de îndată executorului această situaţie juridică, punându-i la dispoziţie extrasul de carte funciară doveditor al unei înscrieri valide efectuate, în favoarea terţului, în cartea funciară a imobilului. În măsura în care se va produce o astfel de dovadă, executarea silită va continua fără vătămarea terţului titular al respectivului drept. S-a făcut însă menţiunea că este responsabilitatea exclusivă a debitoarei, ca o condiţie de îndeplinire a propriei obligaţii de predare imobiliară, stabilită prin titlul executoriu, să asigure eliberarea imobilului de către orice alt terţ a cărui situaţie juridică nu se încadrează în ipoteza prev. de art. 401 alin.2 C.pr.civ., fiind astfel inopozabilă proprietarilor recunoscuţi prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cuprinsul somaţiei a fost explicitată semnificaţia şi întinderea obligaţiei de predare a imobilului ce incumbă debitoarei, punându-i-se acesteia în vedere, în primul rând, îndatorirea de a elibera efectiv imobilul de terţe persoane, fizice ori juridice, care pe baza ori în lipsa unei promisiuni din partea debitoarei, verbale ori scrise, folosesc în fapt imobilul. S-a pus în vedere debitoarei şi obligaţia de a remite executorului judecătoresc, în termenul de 5 zile prevăzut pentru executarea de bunăvoie a obligaţiei, toate cheile de acces în imobil, precum şi îndatorirea de a dezafecta imobilul de toate bunurile mobile prin natura lor, indiferent de proprietari; s-a precizat că în caz contrar bunurile mobile găsite în imobil vor fi inventariate şi predate unui custode.

Totodată, au fost emise două înştiinţări (f. 38 – 40 dosar executare), către contestatoarele …………., prin care li s-a adus la cunoştinţă somaţia adresată debitoarei ……….., anexată în copie certificată, având în vedere că potrivit informaţiilor furnizate de creditoarea ……….., contestatoarele ocupă în prezent o parte din imobilul situat în ………………..

S-a solicitat contestatoarelor ca, în măsura în care ocupă într-adevăr imobilul, să ia toate măsurile de natură a permite debitoarei …………. să-şi îndeplinească obligaţia de predare, stabilită prin titlul executoriu.

În măsura în care contestatoarele ar putea justifica un drept de proprietate ori alt drept real, opozabil în condiţiile Legii nr. 7/1996 proprietarilor recunoscuţi prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, li s-a pus în vedere să comunice de îndată această situaţie juridică executorului judecătoresc, anexând extrasul de carte funciară doveditor al unei înscrieri valide, efectuate în folosul contestatoarelor.

Prin înştiinţare, s-a pus în vedere contestatoarei ……………. că menţiunea cu privire la sediul social al comerciantului serveşte exclusiv la identificarea acestuia şi nu poate constitui un impediment la executare, nefiind de natură a conferi un drept de proprietate ori alt drept real opozabil proprietarului imobilului în care este constituit sediul.

Somaţia şi înştiinţările au fost comunicate debitoarei …………., precum şi contestatoarelor …………………. la data de 14.03.2008, după cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar (f. 44 – 46 dosar executare).

Se constată că în cuprinsul somaţiei şi al înştiinţărilor emise, executorul judecătoresc a explicitat în mod corect conţinutul obligaţiei de predare a imobilului, cu respectarea dispoziţiilor art. 401 alin.2 C.pr.civ., art. 973 C.civ., care instituie principiul relativităţii efectelor contractelor şi a disp. art. 3711 şi art. 3715 C.pr.civ., potrivit cărora executarea silită trebuie să aibă caracter efectiv şi să ducă la realizarea integrală a dreptului recunoscut prin titlul executoriu în favoarea creditorului.

Prin decizia civilă nr. 9227/15.11.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, irevocabilă şi învestită cu formulă executorie (f. 3 – 8 dosar executare), a fost admis recursul reclamanţilor …………….., a fost casată decizia nr. 374/A/26.06.2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi sent.civ. nr. 1841/2001 pron. de Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Pe fond, s-a constatat nulitatea absolută a unor contracte referitoare la imobilul din ……………., şi au fost obligaţi pârâţii ………….., …………….. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în …………, format din teren în suprafaţă de 2964 m2 şi construcţiile edificate pe acesta.

Instanţa supremă a reţinut în esenţă că reclamanţii sunt proprietarii imobilului, în vreme ce pârâţii nu pot invoca vreun drept preferabil titlului de proprietate al reclamanţilor.

S-a reţinut, între altele, că contractul de leasing imobiliar din 31.03.1999 încheiat între ……….. (actualmente ………..) a fost încheiat cu încălcarea OUG nr. 88/1997, iar contractele de vânzare-cumpărare încheiate între ………….. în perioada 1999 – 2001, precum şi contractul încheiat în anul 2002 între ………….. au o cauză ilicită, întrucât au încălcat regimul monumentelor istorice, şi întrucât s-a urmărit, cu rea-credinţă, fraudarea intereselor recurenţilor …………….

S-a reţinut că pârâtele nu pot justifica niciun titlu de proprietate, singurul înscris prezentat, respectiv un tabel din anul 1998 prin care imobilul revendicat a fost considerat „activ” al societăţii, emanând chiar de la ……….., nu poate constitui titlu de proprietate.

Din extrasul comunicat de Oficiul Registrului Comerţului cu privire la starea debitoarei SC Alfa El Bucur SRL (f. 15 dosar executare) sediul acesteia a fost radiat conform menţiunii înscrise la data de 15.06.2007, întrucât prin sent.com. nr. 9143/30.10.2006 pron. de Trib. Bucureşti, s-a dispus radierea sediului social al debitoarei din imobilul situat în ………… (identitatea dintre str. ………… şi str. ………. rezultă neîndoielnic din adresa Serviciului de Nomenclatură Urbană, f. 73 dosar executare).

Totodată, din extrasul informativ de pe CF nr. 3084/N din Bucureşti, sector 4 (f.13 dosar executare), partea a III-a, poz. nr. 24, rezultă că prin sent.com. nr. 14446/2007 s-a dispus evacuarea pârâtei ………….. din acelaşi imobil, executarea acestei hotărâri formând obiectul dosarului de executare nr. 130/2008 al BEJ Culea şi Dumitrache.

II. A. Nu poate fi primit motivul de contestaţie întemeiat pe pretinsa lipsă a titlului executoriu opozabil contestatoarelor, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 401 alin.2 C.pr.civ., contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.

În temeiul acestei dispoziţii legale, doctrina şi jurisprudenţa au reţinut în mod judicios că unicul motiv de contestaţie ce poate fi invocat de o persoană terţă faţă de raportul juridic execuţional – al cărui subiecte sunt creditorul urmăritor şi debitorul urmărit – este urmărirea greşită a averii sale.

Cu alte cuvinte, terţul poate formula contestaţie la executare, în măsura în care justifică faptul că are un drept de proprietate, ori un alt drept real asupra  bunului asupra căruia se efectuează executarea silită. În lumina dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, dreptul real invocat de terţ trebuie să fie opozabil terţilor (în acest context interesează opozabilitatea faţă de creditorul urmăritor) prin înscriere în cartea funciară (art. 25 alin.1 din Legea nr. 7/1996).

Nu se poate exclude ca terţul urmărit să invoce şi un drept personal, cu condiţia ca acesta să fie opozabil creditorului urmăritor, izvorând, spre exemplu, dintr-un act juridic încheiat cu creditorul, ori cu autorii acestuia.

În cauză, contestatoarele …………….. nu au invocat şi nici dovedit că ar avea un drept real opozabil proprietarilor recunoscuţi de justiţie cu efect declarativ, fiind doar titularii unor drepturi personale, izvorâte din contracte încheiate exclusiv cu debitoarea ………….., aceste contracte, precum şi drepturile şi obligaţiile izvorâte din ele, fiind inopozabile proprietarilor …………. (art. 973 C.civ.).

Astfel, potrivit contractului de comodat datat 16.06.2005 (f. 17 – 19 dosar executare), ………. a dat în folosinţă gratuită contestatoarei ………… camera „nr.13” din imobilul situat în …………….., pentru o durată de 2 ani (16.06.2005 – 15.06.2007). Acest contract a dobândit însă dată certă, în condiţiile art. 1182 C.civ., doar la data de 10.04.2006, prin înregistrare la Registrul Comerţului.

Ulterior, prin „actul adiţional nr. 1 încheiat în data de 15.10.2005”, părţile au convenit „modificarea” contractului de comodat într-un contract de locaţiune, pe o perioadă de 3 ani începând cu data de 15.10.2005. S-a stipulat că „locatarul va face investiţii în sumă totală de 2.000.000 euro pe care îi va recupera de la locator, sau de la cel care va profita de aceste investiţii, la valoarea actualizată conform unui raport de expertiză, în momentul plecării sale din imobil” (f.21 – 23).

Potrivit „actului adiţional nr. 2 încheiat la data de 25.01.2006” (f.24), …………. „recunoaşte investiţiile în sumă totală de 2.000.000 euro efectuate de ……………. în imobilul ce face obiectul prezentului contract”, înţelegându-se că este vorba despre camera „nr.13”.

Aceste două contracte, intitulate acte adiţionale, nu au dată certă opozabilă terţilor, printre care proprietarii ………………., astfel încât datele menţionate în cuprinsul lor nu au putere doveditoare (art. 1182 C.civ.).

Potrivit contractului de comodat nr. 2 datat 12.09.2005 (f.28 – 29 dosar executare), ………….. a dat în folosinţă gratuită contestatoarei ………….. (actualmente ………….) camerele „nr.15” şi  „nr.20” din imobilul situat în …………., pentru o durată de 2 ani (30.08.2005 – 30.08.2007). Acest contract a dobândit însă dată certă, în condiţiile art. 1182 C.civ., doar la data de 7.08.2007, prin înregistrare la Registrul Comerţului (f. 26 şi f. 29 dosar executare).

Ulterior, prin „actul adiţional nr. 1 încheiat în data de 25.10.2005”, părţile au convenit „modificarea” contractului de comodat într-un contract de locaţiune, pe o perioadă de 2 ani începând cu data de 25.10.2005, cu posibilitatatea prelungirii. S-a stipulat că „locatarul va face investiţii în sumă totală de 1.500.000 euro pe care îi va recupera de la locator, sau de la cel care va profita de aceste investiţii, la valoarea actualizată conform unui raport de expertiză, în momentul plecării sale din imobil” (f.30 – 31 dosar executare). Contractul nu are dată certă.

Potrivit „actului adiţional nr. 2 încheiat la data de 28.10.2005” (f.32), durata locaţiunii a fost prelungită la 15 ani. Acest act adiţional nu a fost înscris în cartea funciară, în pofida dispoziţiilor art. 19 C lit.a din Legea nr. 7/1996 şi a dobândit dată certă abia la 4.02.2008, prin înscriere la Registrul Comerţului.

În fine, potrivit „actului adiţional nr. 2 (sic!) încheiat la data de 15.01.2006” (f.33), s-a stipulat că ………… „recunoaşte investiţiile în sumă totală de 1.500.000 euro efectuate de ………… în imobilul ce face obiectul prezentului contract”, înţelegându-se că este vorba despre camerele  „nr.15” şi „nr. 20” din imobil.

Aceste contracte au fost încheiate, în mod evident, pro causa, în frauda drepturilor proprietarilor ……………, în primul rând pentru că o minimă verificare a cărţii funciare a imobilului, de către pretinşii „comodatari” şi „locatari” ar fi evidenţiat notarea litigiului având ca obiect revendicarea imobiliară, după cum rezultă şi din considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pe de altă parte, contractele despre care contestatoarele pretind că ar constitui titluri locative opozabile intimatei au fost încheiate fără dată certă, dobândind dată certă la mult timp după datele la care se pretinde că ar fi fost încheiate, respectiv în 2006, 2007 şi chiar 2008. Toate contractele menţionate au dobândit dată certă mult după data pronunţării deciziei irevocabile a instanţei supreme (15.11.2005), prin care a fost admisă acţiunea în revendicare şi obligată, între alţii, ……… să predea posesia imobilului proprietarilor  ……………...

Ca atare, la data reală a încheierii acestor contracte, care nu poate fi în raport cu terţii decât cea la care a devenit certă, …………. pierduse în mod irevocabil procesul de revendicare şi nu mai avea niciun titlu juridic, de orice natură, care să-i permită să constituie drepturi personale asupra imobilului în favoarea terţilor. Contractele au fost încheiate pur formal, pentru a constitui artificial impedimente la executarea propriei obligaţii de predare, aspect ce rezultă, între altele, şi din faptul că datele înscrise în cuprinsul contractelor iniţiale sunt imediat anterioare soluţionării acţiunii în revendicare, cu alte cuvinte, debitoarea ……………. şi contestatoarele pretind că aceste contracte au fost încheiate într-un interval de timp în care soluţionarea recursului de către instanţa supremă era iminentă.

Caracterul fictiv al contractelor în discuţie este de altfel demonstrat fără putinţă de tăgadă prin procesul-verbal întocmit la data de 23.11.2006 în dosarul de executare nr. 975/2006 al BEJ Asociaţi Drăgănescu, Ionescu şi Crafcenco (f.11 dosar executare), din care rezultă că executorul judecătoresc, deplasat la imobilul din str. Col. Poenaru Bordea nr. 2, sector 4, a constatat că în imobil se află doar un restaurant patronat de ………………., iar în afara localului respectiv nu mai există alte persoane fizice sau juridice în imobil.Totodată, s-a constatat că nu există camerele numerotate 13, 15 sau 20, singurele numere găsite la faţa locului fiind cele aplicate de întreprinderea hotelieră.

Pe de altă parte, instanţa nu poate să nu observe că în contractele „adiţionale” încheiate cu cele două contestatoare s-au inserat prevederi similare, mergând până la identitate, prin care pretinsele locatoare au fost autorizate să efectueze investiţii exorbitante (1.500.000 euro, 2.000.000 euro) în camerele închiriate, investiţii care ulterior au fost „recunoscute”, fără ca sumele pretinse a fi fost cheltuite să fi fost justificate măcar generic. Având în vedere că este neverosimil ca asemenea sume de bani să fie „investite” în câte o cameră, respectiv 2 camere dintr-un imobil, oricare ar fi acesta, precum şi prevederile potrivit cărora aceste sume vor fi recuperate  „de la cel care va profita de aceste investiţii”, adică de la proprietarii recunoscuţi de justiţie, se impune concluzia, pe calea unei prezumţii simple îngăduite de art. 1203 C.civ., că toate aceste clauze au fost stipulate în scop fraudulos.

Chiar fără a avea în vedere caracterul fraudulos al contractelor menţionate, ele nu constituie impedimente la executare, ce ar putea fi invocate de contestatoare în condiţiile art. 401 alin.2 C.pr.civ., întrucât, după cum s-a reţinut deja, ele izvorăsc din contracte încheiate exclusiv cu debitoarea obligaţiei de predare a imobilului, ……….., fiind ca atare inopozabile proprietarilor ………….. (art. 973 C.civ.).

Această dispoziţie legală este aplicabilă fără nicio restricţie în materia contractului de comodat, contract care încetează în momentul desfiinţării titlului comodantului, care îl îndreptăţea să dea bunul în folosinţa gratuită a altei persoane.

Pentru identitate de raţiune, acelaşi raţionament este valabil şi în privinţa contractelor de locaţiune exhibate de contestatoare, doctrina şi jurisprudenţa fiind constante în a considera că în cazul desfiinţării (desfacerii) titlului locatorului, locaţiunea se desfiinţează.1

Nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 1441 C.civ., pe de-o parte întrucât ipoteza textului se referă la vânzarea (ori înstrăinarea cu titlu oneros a) imobilului de către locator, dobânditorul fiind succesorul în drepturi al locatorului şi ţinut să respecte obligaţia scriptae in rem, în vreme ce proprietarilor ………….. li s-a recunoscut această calitate cu titlu retroactiv, ei nefiind succesorii în drepturi ai pârâţilor din litigiul de fond (deci nici ai debitoarei …………), iar pe de altă parte, contractele de locaţiune exhibate de contestatoare au dobândit dată certă ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii ce constituie titlu executoriu.

Aşa fiind, pretinsele drepturi locative ale contestatoarelor nu sunt opozabile creditorilor obligaţiei de predare a imobilului, în raport de care contestatoarele sunt persoane care ocupă în fapt imobilul, fără niciun titlu. Mai mult, având în vedere că dreptul de folosinţă pretins de contestatoare este transmis de debitoarea obligaţiei de predare, ………….., iar aceste drepturi nu sunt opozabile creditorilor, potrivit considerentelor pe larg expuse în cele ce preced, rezultă că titlul executoriu poate fi pus în executare şi împotriva contestatoarelor, care nu pot invoca valabil un impediment la executare, în condiţiile limitativ prevăzute de art. 401 alin. 2 C.pr.civ.

Soluţia potrivit căreia executarea silită directă a obligaţiei de predare a unui imobil poate avea loc şi împotriva terţilor care ocupă imobilul în fapt, fără niciun titlu opozabil creditorului urmăritor, rezultă limpede şi din art. 516 pct. 8 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 459/2006, potrivit cu care actul de adjudecare va cuprinde menţiunea că acest act este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesia acestuia din urmă, sau împotriva oricărei alte persoane care are în posesie ori deţine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat.

Această soluţie are valoare de principiu, fiind aplicabilă pentru identitate de raţiune (ubi idem est ratio, ibi idem solutio esse debet) şi în situaţia executării silite directe a obligaţiei de predare a unui imobil, cu atât mai puternic cuvânt cu cât în cauză, titlul pus în executare este chiar o hotărâre judecătorească irevocabilă, care a statuat cu putere de lucru judecat asupra proprietăţii şi îndreptăţirii creditorilor de a relua posesia, iar nu un simplu act de adjudecare – ar fi de altfel ilogic ca actului de adjudecare să i se recunoască efecte mai întinse decât unei hotărâri judecătoreşti statuând obligaţia de predare a unui imobil, motiv pentru care art. 516 pct. 8 C.pr.civ. trebuie considerat o aplicaţie particulară a unui principiu general, rezultat din ansamblul reglementărilor în vigoare, în special din cuprinsul art. 401 alin.2 C.pr.civ.

Pentru identitate de raţiune, situaţia terţului care nu are niciun titlu opozabil creditorului obligaţiei de predare, dreptul său de folosinţă izvorând exclusiv dintr-un act încheiat cu debitorul respectivei obligaţii, este identică cu cea a terţului care deţine imobilul în fapt, fără niciun titlu, întrucât în această materie, sintagma „fără niciun titlu” are în vedere situaţia în care terţul ocupă imobilul „fără niciun titlu opozabil creditorului”.

Orice altă interpretare ar goli de conţinut obligaţia de predare stabilită în sarcina debitorului, întrucât acesta ar putea eluda cu uşurinţă şi pe termen nedefinit obligativitatea titlului executoriu, încheind contracte de comodat ori locaţiune cu terţi cu care se află în conivenţă; totodată, s-ar accepta implicit că aceste contracte sunt cel puţin temporar opozabile creditorului urmăritor, care s-ar vedea pus în situaţia de a angaja noi procese împotriva terţilor, fără a fi însă în niciun fel protejat de încheierea la infinit a unor noi contracte de acelaşi fel, cu aceiaşi ori cu alţi terţi.

O atare interpretare este atât de potrivnică supremaţiei dreptului, esenţială într-un stat de drept şi democratic, cât şi caracterului obligatoriu al hotărârilor judecătoreşti, întrucât prin acceptarea ei ar fi încălcate grav Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care, în condiţiile art. 11 şi art. 20 din Constituţie, face parte din dreptul intern şi are prioritate faţă de normele infraconstituţionale care îi sunt contrare.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri judecătoreşti face parte integrantă din „proces”, în sensul art. 6 din Convenţie (Hornsby c. Greciei, Immobiliare Safi c. Italiei), iar neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti relevă o încălcare a dreptului de acces la justiţie, acces care nu poate fi considerat efectiv decât în măsura în care statul se dotează cu un arsenal juridic adecvat şi suficient pentru a-şi îndeplini obligaţiile pozitive ce-i revin în materie de executare silită.

Curtea a statuat că într-un stat care respectă preeminenţa dreptului, o hotărâre definitivă nu poate rămâne fără efect în defavoarea unei părţi, iar omisiunea statului de lua măsurile necesare pentru executarea efectivă şi într-un termen rezonabil a titlurilor executorii, chiar împotriva unor persoane private, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par.1 din Convenţie (între altele, Ruianu c. României, 17.06.2003,  Kocsis c. României, 29.11.2007, Constantin Oprea c. României, 11.10.2007).

Revine aşadar instanţei obligaţia de a interpreta dreptul intern într-o manieră care, fără să afecteze drepturile terţilor menţionaţi în cuprinsul art. 401 alin.2 C.pr.civ., să asigure executarea efectivă a obligaţiei de predare a imobilului, cuprinsă în titlul executoriu.

De altfel, având în vedere că dreptul de proprietate al reclamanţilor a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, aceştia au un „bun” în sensul art. 1 par. 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; o întârziere în executarea hotărârii (irevocabilă de peste 2 ani) constituie totodată o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamanţilor. O astfel de ingerinţă nu poate fi socotită rezonabilă, în măsura în care s-ar statua că intimata nu poate intra în posesia imobilului său din cauza unor contracte în care nu a fost parte şi care nu-i sunt opozabile, potrivit legii interne.

B. Potrivit art. 578 C.pr.civ., dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit.

În condiţiile art. 101 alin.1 C.pr.civ., termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că după ziua în care a primit somaţia, debitorul obligaţiei de predare a bunului imobil trebuie să aibă la dispoziţie 5 zile libere (aşadar, 5 zile calendaristice integrale), înăuntrul cărora are posibilitatea de a-şi aduce la îndeplinire obligaţia de bunăvoie, nefiind permisă efectuarea unor acte de executare silită. În ziua imediat următoare expirării celor 5 zile libere este însă posibilă executarea silită, întrucât a expirat termenul imperativ şi dilatoriu prevăzut de lege.

O altă interpretare, în sensul că nici în ziua imediat următoare expirării celor 5 zile libere nu ar fi posibilă executarea silită, ar prelungi nejustificat termenul stabilit pentru executare benevolă, de la 5 la 6 zile libere, neavând suport în litera legii.

Pe de altă parte, după cum s-a reţinut în mod just în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, trebuie distins între situaţia în care termenul este prevăzut pentru exercitarea unui act de procedură, ori a unei căi de atac – situaţie în care actul de procedură poate fi săvârşit în mod valabil şi în ziua imediat următoare termenului statornicit pe zile libere – şi cazul termenului prev. de art. 578 C.pr.civ., care impune exclusiv acordarea unui număr de 5 zile libere, scurse integral, între data primirii somaţiei şi data executării silite.

Aşa fiind, cerinţele procedurale au fost întocmai respectate, întrucât somaţiile de executare au fost comunicate debitoarei ………… şi contestatoarelor …………….. la data de 14.03.2008, după care s-au scurs integral 5 zile libere – 15, 16, 17, 18, şi 19 martie 2008 – iar executarea silită a avut loc după expirarea termenului dilatoriu prevăzut de lege, respectiv la data de 20.03.2008, după cum rezultă din susţinerile necontestate ale părţilor şi din procesul-verbal privind predarea silită a bunului imobil, încheiat la 20.03.2008, ora 10.45.

Rezultă că motivul privind nerespectarea termenului dilatoriu (lit.c din cuprinsul motivelor contestaţiei) este neîntemeiat.

C. Din cuprinsul procesului-verbal privind predarea silită a bunului imobil, încheiat la 20.03.2008, ora 10.45 de către executorul judecătoresc Bogdan Dumitrache, în dosarul de executare nr. 127/2008 al BEJ Asociaţi Culea şi Dumitrache, privind executarea deciziei civile nr. 9227/15.11.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală (f. 62-64 dosar executare), rezultă că la data de 20.03.2008, ora 6.00, executorii judecătoreşti Dumitrache şi Culea s-au deplasat la imobilul din ……………, însoţiţi de creditoarea-intimată ………… şi de organele jandarmeriei, precum şi de un lăcătuş autorizat.

La faţa locului nu au fost găsiţi reprezentanţi legali ai debitorilor, iar după părăsirea imobilului de către persoanele fizice aflate în imobil la începerea executării, executorul judecătoresc a constatat la orele 7.20 că în imobil nu se mai află persoane fizice, ori reprezentanţi ai unor persoane juridice, şi a declarat-o pe creditoarea …………… pusă în posesie, cu menţiunea că din acel moment orice persoană fizică sau juridică s-ar afla în imobil fără acordul proprietarului se face vinovat de infracţiunile de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi de violare de domiciliu.

În ce-l priveşte pe numitul …………, intrat prin violenţă în imobil după punerea în posesie a intimatei creditoare, acesta nu a făcut dovada, cu ocazia executării silite, că ar avea vreo legătură cu contestatoarea …………….. (al cărei reprezentant ar fi, potrivit contractului de comodat depus la dosar).

S-a consemnat în procesul-verbal că la ora 10.30, după finalizarea executării silite şi punerea efectivă în posesie a creditoarei proprietare, s-a prezentat, între alte persoane, avocat Mociorniţă Andreea, care prezintă o împuternicire emisă de …………………. Executorul judecătoresc i-a pus la dispoziţie avocatului o copie de pe primele 4 pagini ale procesului-verbal de predare silită, pentru a-şi formula un punct de vedere, comunicându-i că accesul acesteia în imobil nu este permis de creditoare; totodată, la solicitarea de a se întrerupe executarea silită (solicitare formulată şi de alte persoane), s-a comunicat că această executare a avut deja loc.

Totodată, s-a consemnat că la cererea executorului judecătoresc de a prezenta extrasul de carte funciară doveditor al dreptului născut din pretinsele contracte de închiriere, atât reprezentantul ………….. (………..), cât şi avocat Mociorniţă Andreea afirmă cu nu posedă o astfel de dovadă, iar contractele de închiriere nu au fost încheiate de debitori cu proprietarii imobilului, ……………….

Pe de altă parte, executorul judecătoresc a pus la dispoziţia lui ………. copie certificată de pe dosarul de executare nr. 127/2008, însă acesta a refuzat primirea actelor, afirmând că aşteaptă sosirea avocatului.

În ce-l priveşte pe numitul ……….., care s-a pretins reprezentantul …………, acesta nu a prezentat niciun înscris doveditor al calităţii sale şi niciun extras de carte funciară, din care să rezultă vreun drept locativ opozabil creditorilor. Dimpotrivă, această persoană a înţeles să încerce prin violenţă întoarcerea executării ce fusese deja finalizată şi a pătruns în curtea imobilului într-un autoturism „Hummer”, cu forţarea porţii de acces, iar ulterior l-a trântit la pământ pe executorul judecătoresc Bogdan Dumitrache, fiind imobilizat în final de mai mulţi jandarmi. Nu rezultă din niciun act că această persoană şi-ar fi justificat calitatea de reprezentant, ori că ar fi cerut să participe, în sensul procedurii civile iar nu prin săvârşirea unor fapte penale, la executarea silită.

Rezultă din considerentele expuse, ca şi din cuprinsul întregului proces-verbal, că au fost pe deplin respectate disp. art. 388 alin.1 pct. 8 şi 10 C.pr.civ., care impun executorului judecătoresc obligaţia de a consemna în cuprinsul procesului-verbal constatator al actului de executare explicaţiile şi obiecţiunile participanţilor la executarea silită (pct.8), precum şi, dacă este cazul, menţionarea lipsei creditorului sau debitorului, ori a refuzului sau a împiedicării de a semna procesul-verbal.

Pe de-o parte, se constată că la momentul executării silite propriu-zise, încheiată deja la orele 7.20, nu a fost prezent nici un reprezentant al debitorilor, incidentele ulterioare punerii în posesie fiind consemnate în procesul-verbal întrucât au o strânsă legătură cu executarea silită. Ca atare, menţiunea potrivit căreia debitorii au lipsit (inclusiv contestatoarele) este pe deplin justificată.

Pe de altă parte, în condiţiile în care avocatul Mociorniţă Andreea a prezentat la ora 10.30 o împuternicire scrisă, între altele, din partea contestatoarelor ……………., acesteia i-a fost comunicat procesul-verbal întocmit până la acel moment şi i s-a dat dreptul de a formula obiecţiuni şi de a prezenta explicaţii – de altfel, doamna avocat a solicitat întreruperea executării silite, arătând însă că nu poate face dovada că vreunul din debitori ar avea un drept real, ori un contract de închiriere opozabil creditorilor. Totodată, reprezentantul contestatoarei nu a dorit să semneze procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc. Ca atare, rezultă foarte limpede respectarea disp. art. 388 alin.1 pct. 8, dar şi ale pct.10 C.pr.civ.

Toate aceste menţiuni înscrise în cuprinsul procesului-verbal, fiind rezultatul constatărilor şi măsurilor dispuse personal de executorul judecătoresc competent, fac dovadă cu privire la veridicitatea lor, până la înscrierea în fals (art. 1173 C.civ.).

Examinând procesul-verbal atacat, instanţa constată de altfel că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea tuturor prescripţiilor imperative ale art. 388 C.pr.civ.

Rezultă că şi motivul privind nulitatea procesului-verbal de executare (lit.b din cuprinsul motivelor contestaţiei) este neîntemeiat.

D. Potrivit art. 579 C.pr.civ., în vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 378 C.pr.civ., executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar, în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale.

Această dispoziţie legală a fost respectată, întrucât, după cum s-a reţinut în considerentele ce preced, niciunul dintre debitori nu a fost prezent prin reprezentant la executarea silită a obligaţiei de predare, care a avut loc până la ora 7.20.

Pe de altă parte, din cuprinsul procesului-verbal întocmit la 20.03.2008 rezultă că executorul judecătoresc s-a conformat acestei obligaţii, somând toate persoanele care se aflau în imobil şi care nu au pretins că ar fi reprezentanţii debitorilor să părăsească imobilul, dându-le timp până la ora 7.15 să facă acest lucru. Ca atare, părăsirea imobilului de către toate aceste persoane a avut loc benevol, ca urmare a somaţiei verbale ce le-a fost adresate, nefiind utilizată forţa publică pentru a elibera imobilul. Incidentele violente în care au fost implicaţi numiţii  ……………..  au avut loc abia după finalizarea executării silite.

Este totodată evident că niciunul din debitori şi nici una din contestatoare nu a avut nicio intenţie să execute benevol obligaţia de predare, fapt demonstrat de desfăşurarea activităţii hoteliere la data executării silite. Ca atare, contestatoarele nu se poate pretinde prejudiciate prin pretinsele omisiuni referitoare la formularea unei somaţii verbale, ori cu privire la pretinsa încălcare a termenului dilatoriu prevăzut de lege.

E. Pentru considerentele expuse anterior (pct.II lit.D) este neîntemeiat şi motivul referitor la inventarierea nelegală a bunurilor mobile, întrucât reprezentanţii societăţilor contestatoare nu au fost de faţă la executarea silită şi deci la inventariere, iar pe de altă parte din procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc, care face deplină credinţă până la înscrierea în fals, nu rezultă că dna. avocat Andreea Mociorniţă, ori altă persoană care să facă dovada calităţii sale de reprezentant, ar fi solicitat fie şi numai o singură dată eliberarea bunurilor mobile deţinute de contestatoare.

Totodată, este neconcludentă afirmaţia că bunurile mobile nu au făcut obiectul executării, întrucât, după cum a reţinut în mod justificat executorul judecătoresc în cuprinsul somaţiei de executare, obligaţia de predare a imobilului presupune şi eliberarea acestuia de toate bunurile mobile prin natura lor. De altfel, art. 580 Cpr.civ. prevede pentru eventualitatea în care debitorul nu ridică singur bunurile mobile încredinţarea acestor bunuri către un custode, fiind întocmit procesul-verbal corespunzător.

Aşa fiind, se constată că niciunul din motivele invocate în cuprinsul contestaţiei nu este  întemeiat, contestaţia formulată urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată, în temeiul art. 480, art. 973 şi art. 1441 C.civ., art. 388, art. 399, art. 401 alin.2 C.pr.civ. art. 578 – 579 C.pr.civ., art. 6 par.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la această convenţie.

Pe cale de consecinţă, vor fi respinse, ca neîntemeiate, cererile de suspendare a executării silite, de întoarcere a executării silite şi de repunere în situaţia anterioară.

Văzând şi art. 129 alin.6 C.pr.civ., precum şi faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea ……………….. prin reprezentant legal, administrator ………., cu sediul situat în ………., în contradictoriu cu intimata …………., domiciliată în …………….,  îndreptată împotriva somaţiilor nr. 2480/13.03.2008 şi nr. 2481/13.03.2008, ca neîntemeiată.

Respinge celelalte cereri, ca neîntemeiate.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.04.2008.

PREŞEDINTEGREFIER

Red. jud. L.Z./Dact. D.E./4ex.

1 În acest sens, Fr. Deak, „Tratat de drept civil. Contracte speciale”, Ed. a II-a, 2001, p. 200.

12

Domenii speta

Spete similare