Fara titlu

Dosar nr. ……………….

JUDECĂTORIA SECTOR 4 BUCUREŞTI – SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. …………

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 07.07.2008

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE - ………….

GREFIER – ………………

Pe rol pronunţarea în cauza civilă privind pe contestatorii ……………………………….. în contradictoriu cu intimata …………………….., având ca obiect contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite.

Dezbaterile şi cuvântul pe fond au avut loc în şedinţa publică de la termenul din 27.06.2008, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, şi când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat succesiv pronunţarea la data de 04.07.2008 şi pentru data de azi, 07.07.2008.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3861/4 la data de 29.04.2008, contestatorii ……………………………………….. au formulat în contradictoriu cu intimata …………………………… contestaţie la executare, solicitând anularea somaţiei şi a celorlalte acte de executare efectuate în dosarul nr. …………………. al BEJ ………………..

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării silite, până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În motivare, contestatorii au arătat în esenţă că sunt proprietari în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1996, în temeiul Legii nr. 112/1995, precum şi că titlul executoriu se referă exclusiv la ……………….., ……………… şi …………………., neexistând titlu executoriu împotriva celorlalţi contestatori. Se critică titlul executoriu şi sub aspectul neindividualizării suprafeţelor din locuinţă ocupate de fiecare contestator în parte.

Se mai susţine că contestatorul ……………………. a mai fost chemat în judecată în alt dosar având ca obiect acţiune în revendicare, că contestatorii au formulat cerere de revizuire împotriva titlului executoriu şi că au formulat cerere de lămurire a titlului executoriu, potrivit art. 400 alin.2 C.pr.civ.

În dovedirea cererii, contestatorii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Intimata ……………………………. nu a depus întâmpinare, însă a invocat în apărare următoarele excepţii procesuale absolute (f.66):

a) excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a contestatorilor  ………………, ………………….., ………………., arătând în esenţă că aceştia nu au dovedit existenţa unui drept real opozabil intimatei, ori exercitarea unei posesii utile, singurul motiv pentru care un terţ faţă de raportul execuţional ar putea formula contestaţie la executare;

b) excepţia lipsei de interes a contestaţiei formulate de contestatorii ………………., în măsura în care aceştia invocă lipsa titlului executoriu faţă de contestatorii ……………………………….. întrucât interesul astfel manifestat nu este unul personal.

c) excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate de contestatorii ………………………….. în măsura în care aceştia pun în discuţie fondul litigiului soluţionat irevocabil prin hotărâre judecătorească, afirmând că sunt proprietarii imobilului.

Prin încheierea interlocutorie de la 30.05.2008 (f. 90 – 92), instanţa a respins ca neîntemeiate primele două excepţii (lit.a şi b) şi a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate de contestatorii ……………………………….(lit.c), în măsura în care prin aceasta se invocă apărări de fond faţă de titlul executoriu.

Totodată, instanţa a admis cererea de suspendare a executării silite, până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare.

Potrivit certificatului de calitate de moştenitor  nr. 92/28.05.2008 emis de BNP ………………………… (f. 81), intimata ……………………………. a decedat la data de 12.05.2008, pe parcursul prezentului proces, operând transmisiunea calităţii procesuale către moştenitoarea legală, ……………………..

În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi administrarea probei cu înscrisuri, considerând-o concludentă şi utilă.

La dosar au fost depuse înscrisuri şi au fost ataşate actele dosarului de executare nr. 82/2008 al BEJ …………………...

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:

La data de 23.04.2008, BEJ ………………… a emis în dosarul de executare nr. 83/2008 somaţiile de executare nr. 83 (f. 39 - 41), prin care a somat debitorii ……………………. ca în termen de 5 zile de la data comunicării somaţiei să-şi îndeplinească obligaţia stabilită prin titlul executoriu (decizia civilă nr. 1414/R/5.10.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă), de a lăsa în deplina proprietate şi posesie a creditoarei ………………………………. imobilul situat în Bucureşti, ……………….., …………, sector 4.

Totodată, debitorii obligaţiei de predare au fost înştiinţaţi (f. 42 – 45) că executarea silită urmează a avea loc la data de 30.04.2008.

Prin decizia civilă nr. 1414/R/5.10.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă (f. 27 şi urm.) a fost admis recursul declarat împotriva sent.civ. nr. 6946/28.11.2006 pron. de Judecătoria sectorului 4, a fost modificată sentinţa recurată şi în fond au fost obligaţi pârâţii ………………………… să lase reclamantei ………………………..în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, ………………….., …………….., sector 4.

Instanţa a reţinut în esenţă că reclamanta este proprietara imobilului revendicat, întrucât imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, iar titlul său de proprietate este preferabil titlului pârâţilor (contractul de vânzare-cumpărare nr. 1165/16.12.1996, încheiat între Primăria Mun. Bucureşti şi SC AVL BERCENI SA, în calitate de vânzătoare, şi de ……………………….., în calitate de cumpărători), care au dobândit imobilul de la un neproprietar şi nu pot invoca buna lor credinţă pentru a obţine câştig de cauză în acţiunea în revendicare.

În raport de considerentele esenţiale ale hotărârii judecătoreşti puse în executare, care explică şi justifică soluţia adoptată şi au intrat, împreună cu aceasta, în puterea lucrului judecat (art. 1201 C.civ., art. 166 C.pr.civ.), nu pot fi primite apărările de fond formulate implicit de contestatorii ………………, ……………… şi ……………………………(ultimii fiind moştenitori ai defunctei ………………….), prin care aceştia au susţinut că sunt proprietarii imobilului (art. 399 alin.3 C.pr.civ.).

Având în vedere soluţia adoptată de instanţă asupra excepţiei inadmisibilităţii,  prin încheierea interlocutorie de la 30.05.2008, şi considerentele acolo expuse, va fi respinsă ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorii ………………………………, în măsura în care prin aceasta se invocă apărări de fond faţă de titlul executoriu.

Nu poate fi primit motivul de contestaţie întemeiat pe pretinsa lipsă a titlului executoriu opozabil contestatorilor ………, ….., ………….., , persoane care nu au fost parte în procesul de fond, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 401 alin.2 C.pr.civ., contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.

În temeiul acestei dispoziţii legale, doctrina şi jurisprudenţa au reţinut în mod judicios că unicul motiv de contestaţie ce poate fi invocat de o persoană terţă faţă de raportul juridic execuţional – al cărui subiecte sunt creditorul urmăritor şi debitorul urmărit – este urmărirea greşită a averii sale.

Cu alte cuvinte, terţul poate formula contestaţie la executare, în măsura în care justifică faptul că are un drept de proprietate, ori un alt drept real asupra  bunului asupra căruia se efectuează executarea silită. În lumina dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, dreptul real invocat de terţ trebuie să fie opozabil terţilor (în acest context interesează opozabilitatea faţă de creditorul urmăritor) prin înscriere în cartea funciară (art. 25 alin.1 din Legea nr. 7/1996).

Nu se poate exclude ca terţul urmărit să invoce şi un drept personal, cu condiţia ca acesta să fie opozabil creditorului urmăritor, izvorând, spre exemplu, dintr-un act juridic încheiat cu creditorul, ori cu autorii acestuia.

În cauză, contestatorii ...n nu au invocat şi nici dovedit că ar avea un drept real opozabil proprietarilor recunoscuţi de justiţie cu efect declarativ, fiind doar titularii unor drepturi personale, izvorâte dintr-un contract încheiat cu contestatorul …………… aceste contract, precum şi drepturile şi obligaţiile izvorâte din el, fiind însă inopozabil proprietarei ..., precum şi succesoarei acesteia, intimata ...(art. 973 C.civ.).

Astfel, potrivit contractului de comodat datat 1.10.2002, comodantul ... a dat în folosinţa gratuită a comodatarilor … imobilul situat în Bucureşti, Bd. ...nr. 86 – 88, apt.1, sector 4, pe termen nelimitat.

Acest contract nu are dată certă opozabilă terţilor, printre care intimata ...(şi autoarea acesteia, defuncta ...), astfel încât data menţionată în cuprinsul său nu are putere doveditoare (art. 1182 C.civ.).  Este relevant îndeosebi că la data pronunţării deciziei irevocabile asupra acţiunii în revendicare, prin care ... a fost obligat să lase imobilul în deplina proprietate şi liniştita posesie a autoarei intimatei, contractul de comodat nu avea dată certă, data certă fiind dobândită doar la data depunerii acestui înscris la dosarul cauzei (28.05.2008).

Ca atare, la data reală a încheierii acestui contract, care nu poate fi în raport cu terţii decât cea la care a devenit certă, contestatorul ... (comodant) pierduse în mod irevocabil procesul de revendicare şi nu mai avea niciun titlu juridic, de orice natură, care să-i permită să constituie drepturi personale asupra imobilului în favoarea terţilor. Contractul a fost aşadar încheiat pur formal, pentru a constitui artificial impedimente la executarea propriei obligaţii de predare.

Chiar fără a avea în vedere aparenţa încheierii pro causa a contractului de comodat, acesta nu constituie un impediment la executare, ce ar putea fi invocat de contestatori în condiţiile art. 401 alin.2 C.pr.civ., întrucât, după cum s-a reţinut deja, contractul a fost încheiat exclusiv cu debitorul obligaţiei de predare a imobilului, ..., fiind ca atare inopozabile proprietarei ...(art. 973 C.civ.).

Această dispoziţie legală este aplicabilă fără nicio restricţie în materia contractului de comodat, contract care încetează în momentul desfiinţării titlului comodantului, care îl îndreptăţea să dea bunul în folosinţa gratuită a altei persoane.

Pentru identitate de raţiune, acelaşi raţionament este valabil şi în privinţa contractelor de locaţiune, doctrina şi jurisprudenţa fiind constante în a considera că în cazul desfiinţării (desfacerii) titlului locatorului, locaţiunea se desfiinţează.

Nu sunt aplicabile aşadar nici măcar prin asemănare dispoziţiile art. 1441 C.civ., întrucât ipoteza textului se referă la vânzarea (ori înstrăinarea cu titlu oneros a) imobilului de către locator, dobânditorul fiind succesorul în drepturi al locatorului şi ţinut să respecte obligaţia scriptae in rem, în vreme ce autoarei intimatei i s-a recunoscut această calitate cu titlu retroactiv, aceasta nefiind succesoarea  în drepturi a pârâţilor din litigiul de fond.

Aşa fiind, pretinsele drepturi locative ale contestatorilor - comodatari nu sunt opozabile creditoarei obligaţiei de predare a imobilului, în raport de care contestatorii sunt persoane care ocupă în fapt imobilul, fără niciun titlu. Mai mult, având în vedere că dreptul de folosinţă pretins de contestatoare este transmis de un debitor al obligaţiei de predare, ..., iar acest drept nu este opozabil creditoarei-intimate, potrivit considerentelor pe larg expuse în cele ce preced, rezultă că titlul executoriu poate fi pus în executare şi împotriva contestatorilor, care nu pot invoca valabil un impediment la executare, în condiţiile limitativ prevăzute de art. 401 alin. 2 C.pr.civ.

Soluţia potrivit căreia executarea silită directă a obligaţiei de predare a unui imobil poate avea loc şi împotriva terţilor care ocupă imobilul în fapt, fără niciun titlu opozabil creditorului urmăritor, rezultă limpede şi din art. 516 pct. 8 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 459/2006, potrivit cu care actul de adjudecare va cuprinde menţiunea că acest act este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesia acestuia din urmă, sau împotriva oricărei alte persoane care are în posesie ori deţine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat.

Această soluţie are valoare de principiu, fiind aplicabilă pentru identitate de raţiune (ubi idem est ratio, ibi idem solutio esse debet) şi în situaţia executării silite directe a obligaţiei de predare a unui imobil, cu atât mai puternic cuvânt cu cât în cauză, titlul pus în executare este chiar o hotărâre judecătorească irevocabilă, care a statuat cu putere de lucru judecat asupra proprietăţii şi îndreptăţirii creditoarei de a relua posesia, iar nu un simplu act de adjudecare – ar fi de altfel ilogic ca actului de adjudecare să i se recunoască efecte mai întinse decât unei hotărâri judecătoreşti statuând obligaţia de predare a unui imobil, motiv pentru care art. 516 pct. 8 C.pr.civ. trebuie considerat o aplicaţie particulară a unui principiu general, rezultat din ansamblul reglementărilor în vigoare, în special din cuprinsul art. 401 alin.2 C.pr.civ.

Pentru identitate de raţiune, situaţia terţului care nu are niciun titlu opozabil creditorului obligaţiei de predare, dreptul său de folosinţă izvorând exclusiv dintr-un act încheiat cu debitorul respectivei obligaţii, este identică cu cea a terţului care deţine imobilul în fapt, fără niciun titlu, întrucât în această materie, sintagma „fără niciun titlu” are în vedere situaţia în care terţul ocupă imobilul „fără niciun titlu opozabil creditorului”.

Orice altă interpretare ar goli de conţinut obligaţia de predare stabilită în sarcina debitorului, întrucât acesta ar putea eluda cu uşurinţă şi pe termen nedefinit obligativitatea titlului executoriu, încheind contracte de comodat ori locaţiune cu terţi cu care se află în conivenţă (fie şi membri ai familiei sale); totodată, s-ar accepta implicit că aceste contracte sunt cel puţin temporar opozabile creditorului urmăritor, care s-ar vedea pus în situaţia de a angaja noi procese împotriva terţilor, fără a fi însă în niciun fel protejat de încheierea la infinit a unor noi contracte de acelaşi fel, cu aceiaşi ori cu alţi terţi.

O atare interpretare este atât de potrivnică supremaţiei dreptului, esenţială într-un stat de drept şi democratic, cât şi caracterului obligatoriu al hotărârilor judecătoreşti, întrucât prin acceptarea ei ar fi încălcate grav Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care, în condiţiile art. 11 şi art. 20 din Constituţie, face parte din dreptul intern şi are prioritate faţă de normele infraconstituţionale care îi sunt contrare.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri judecătoreşti face parte integrantă din „proces”, în sensul art. 6 din Convenţie (Hornsby c. Greciei, Immobiliare Safi c. Italiei), iar neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti relevă o încălcare a dreptului de acces la justiţie, acces care nu poate fi considerat efectiv decât în măsura în care statul se dotează cu un arsenal materie de executare silită.

Curtea a statuat că într-un stat care respectă preeminenţa dreptului, o hotărâre definitivă nu poate rămâne fără efect în defavoarea unei părţi, iar omisiunea statului de lua măsurile necesare pentru executarea efectivă şi într-un termen rezonabil a titlurilor executorii, chiar împotriva unor persoane private, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par.1 din Convenţie (între altele, Ruianu c. României, 17.06.2003,  Constantin Oprea c. României, 11.10.2007, Kocsis c. României, 29.11.2007).

Revine aşadar instanţei obligaţia de a interpreta dreptul intern într-o manieră care, fără să afecteze drepturile terţilor menţionaţi în cuprinsul art. 401 alin.2 C.pr.civ., să asigure executarea efectivă a obligaţiei de predare a imobilului, cuprinsă în titlul executoriu.

De altfel, având în vedere că dreptul de proprietate al creditoarei-intimate a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, aceasta are un „bun” în sensul art. 1 par. 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; o întârziere în executarea hotărârii constituie totodată o ingerinţă în dreptul de proprietate al intimatei. O astfel de ingerinţă nu poate fi socotită rezonabilă, în măsura în care s-ar statua că intimata nu poate intra în posesia imobilului său din cauza unor contracte în care nu a fost parte şi care nu-i sunt opozabile, potrivit legii interne.

Nici celelalte motive expuse în sprijinul contestaţiei nu pot determina admiterea acesteia.

Astfel, repunerea pe rol a unei acţiuni în revendicare similare celei soluţionate irevocabil prin titlul executoriu, precum şi formularea de către contestatori a unor cereri de revizuire, respectiv de contestaţie în anulare nu înlătură puterea de lucru judecat şi caracterul executoriu al hotărârii judecătoreşti irevocabile, şi nu constituie impedimente la executarea silită.

Totodată, nu poate fi primită apărarea întemeiată pe pretinsele lipsuri ale titlului executoriu, în sensul că acesta nu individualizează suprafeţele ocupate de fiecare dintre contestatori în interiorul apartamentului. O atare individualizare, pe lângă faptul că ar fi practic imposibilă, este inutilă, întrucât ceea ce interesează la soluţionarea unei acţiuni în revendicare (dar şi a prezentei contestaţii) este obligaţia contestatorilor de a preda imobilul în întregul său adevăratului proprietar.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 399 – 404 C.pr.civ., art. 516 pct.8 C.pr.civ., art. 6 par.1 şi art. 1 par. 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 129 alin.6, art. 137 alin.1 C.pr.civ.,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorii ..., ... şi ..., în măsura în care prin aceasta se invocă apărări de fond faţă de titlul executoriu.

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorii ..., ..., ..., ………….., toţi domiciliaţi în Bucureşti, Bd. ...nr. 86-88, ap. 1, sector 4, în contradictoriu cu intimata …………., domiciliată în Bucureşti, str. ………………….., sector 5, pentru rest, ca neîntemeiată.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 07.07.2008.

PREŞEDINTE, GREFIER,

6

Domenii speta

Spete similare