Plângereîntemeiatăpe dispoziţiile art.168 cpp. Inadmisibilitate Codul de procedură penală, art.168

3.Plângereîntemeiatăpe dispoziţiile art.168 cpp. Inadmisibilitate

Codul de procedură penală, art.168

Persoana interesată poate formula plângere în temeiul art. 168 din Codul de procedură penală în cursul urmării penale, doar Ia procuror, fiind exclusă competenţa concomitentă a mai multor organe judiciare pentru soluţionarea plângerii în aceeaşi fază procesuală. Prin urmare, plângerea formulată Ia instanţa de judecată, împotriva rezoluţiei procurorului ierarhic superior prin care s-a respins plângerea petenţilor împotriva măsurii asigurătorii de aplicare a sechestrului asigurător asupra imobilului instituită de procuror este inadmisibilă.

Curtea de Apel Bacău, decizia penală nr. 559 din 23.09.2008

Prin sentinţa penală nr.36/P din 28.02.2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ în temeiul art. 2781 al. 8 Iit. a C.p.p. s-a respins, ca inadmisibilă plângerea formulată de petenţii S.C.„ EUROPROFIL" S.R.L. şi COPOŢ BRADO, cu sediul ales în mun. Piatra Neamţ, P-ţa M. Kogălniceanu nr. 3,jud. Neamţ, Ia cabinet avocat „Monica Anton", împotriva rezoluţiei nr. 989/11-2/2007 din 27.12.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. au fost obligaţi petenţii să plătească statului suma de câte 50 Iei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:

La data de 10.12.2007 petenţii SC „Euro Profil„ SRL şi Copoţ Brado au formulat plângere împotriva măsurii asigurătorii de aplicare a sechestrului asigurător asupra imobilului situat în municipiul Piatra Neamţ, Piaţa Ştefan cel Mare nr. 111 Judeţul Neamţ, dispusă prin ordonanţa din 29.12.2005, în dosarul nr. 322/P/2005 al parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ.

Plângerea conţine aceleaşi motive de fapt şi de drept ca şi plângerea adresată instanţei de judecată.

Prin rezoluţia nr. 989/II-2/27.12.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, s-a respins plângerea formulată de petenţi.

În motivarea rezoluţiei se arată că, în dosarul penal nr. 322/P/2005 s-a dispus începerea urmăririi penale faţa de Copoţ Brado, Rotaru Alexandru, Simion Valentin ş.a., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. 1,2,5 cod penal , art. 248 Cod penal şi art. 290 Cod penal , reţinându-se că imobilul a fost supraevaluat de expertul Simion Valentin şi comercializat la o valoare nereală către SC „ Metric„ SA , administrator fiind Rotaru Alexandru, cauzându-se un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 156.226.500 lei RON.

Pentru asigurarea recuperării prejudiciului s-a dispus prin ordonanţa nr. 322/P/2005 din 29.12.2005 instituirea sechestrului asigurător asupra bunului imobil.

Din cercetările efectuate în cele două cauze conexate, respectiv 322/P/2005 şi 373/P/2006, a rezultat că inculpaţii Copoţ Brado şi Rotaru Alexandru au cesionat mai multe unităţi comerciale la care aveau calitatea de asociaţi, în scopul eludării obligaţiilor legale către stat.

Prin rezoluţia nr. 657/11-1/2006 din 10.11.2006 s-a dispus respingerea plângerii formulată de Copoţ Brado împotriva rezoluţiei cu nr. 322/P/2005, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa penală nr. 259/21.12.2006, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 1602/P/2006 s-a admis plângerea formulată de petentul Copoţ Brado împotriva rezoluţiilor nr. 322/P/2005 din 02.08.2006 şi nr. 657/11-1/2006 din 10.11.2006, dispunându-se revocarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunului imobil.

Prin decizia nr. 351 din 26.04.2007 , pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 516/32/2007, s-a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 259/21.12.2006 , pe care a casat-o în întregime şi , în fond, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Copoţ Brado împotriva rezoluţiilor nr. 322/P/2005 din 22.08.2006 şi 657/11-l/2006din 10.11.2006.

S-a motivat că aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului s-a dispus cu respectarea strictă a dispoziţiilor art. 163 Cod procedură penală.

Ulterior, Copoţ Brado, precum şi SC „EURO PROFIL„ SRL au formulat o nouă plângere împotriva aplicării sechestrului asigurător, cu motivaţia că această din urmă societate are calitatea de dobânditor al patrimoniului SC „CENTRUL DE AFACERI BRADOCO,, SRL, conform contractului de cesiune părţi sociale de la data de 09.01.2007, fiind „persoană interesată în mod direct,,.

A remarcat prim procurorul că măsura asiguratorie a fost dispusă anterior acestei date asupra bunului imobil, astfel încât petenta SC EURO PROFIL SRL a preluat inclusiv obligaţiile societăţii fostului administrator, Copoţ Brado.

S-a mai reţinut că nu există motive întemeiate pentru ridicarea sechestrului, acest aspect fiind constatat şi de instanţa de fond.

Instanţa a constatat că plângerea formulată de petenţi este inadmisibilă.

În baza art. 163 alin.I şi art. 164 alin. 1,2 Cod procedură penală se prevede că măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror, prin ordonanţă, sau de instanţa de judecată, prin încheiere, iar potrivit art. 168 alin.I C. pr.penală în contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere Ia îndeplinire a acestuia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanţei de judecată, în orice fază a procesului penal.

Plângerea împotriva ordonanţei prin care a fost luată măsura asiguratorie în cursul urmăririi penale se rezolvă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, în speţă, fapt ce rezultă din dispoziţiile art. 278 alin.I Cod procedură penală.

Art. 278 ind. 1 prevede că, în instanţă pot fi atacate numai rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale, ordonanţele sau rezoluţiile de casare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror.

Legiuitorul nu a prevăzut, în mod expres, o procedură de judecare a plângerii împotriva măsurilor asigurătorii, luate în faza de urmărire penală, de către instanţa de judecată.

Prin decizia nr. LVII din 24.09.2007 a ICCJ s-a stabilit, urmare admiterii recursului în interesul legii, că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 ind.I alin.I Cod procedură penală, este inadmisibilă.

De asemenea, prin decizia nr. LXXI , pronunţată de ICCJ, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit competenţa de soluţionare a plângerii formulate în temeiul art. 168 Cod procedură penală în sensul că aceasta revine procurorului, în cursul urmăririi penale şi, respectiv, instanţei de judecată, în cursul judecăţii.

Prin urmare, plângerea formulată de petenţi este inadmisibilă, întrucât ea nu poate fi adresată instanţei de fond, atât timp cât măsura asiguratorie a fost dispusă în timpul urmăririi penale de către procuror.

De altfel, petenţii au mai formulat alte plângeri, împotriva aceleiaşi ordonanţe, ce au fost soluţionate prin hotărâri de respingere, respectiv prin sentinţa penală nr. 99/P/2007, definitivă prin decizia penală nr. 506/2007 a Curţii de Apel Bacău şi prin sentinţa penală nr. 259/P/2006, definitivă prin decizia penală nr. 351/2007 a Curţii de Apel Bacău.

Pentru considerentele expuse, instanţa, în temeiul art. 278 ind.I al.8 lit.a Cod procedură penală, a respins plângerea ca inadmisibilă.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală au fost obligaţi petenţii la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în cursul judecăţii.

Împotriva sentinţei penale menţionate au declarat recurs în termen legal petenţii Copoţ Brado şi SC Europrofil SRL, care invocă nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei recurate.

Sub un prim aspect recurenţii prin apărătorul ales, critică temeiul de drept reţinut de prima instanţă, arătând că aceştia au înţeles să formuleze plângere contra măsurilor asigurătorii luate de procuror în cursul urmăririi penale, întemeiată pe dispoziţiile art. 168 Cpp, şi nu pe dispoziţiile art.278/1 C.p.p., cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Sub un alt aspect, se invocă inexistenţa deciziei nr.LXXI (71) din 15 octombrie 2007, pronunţată de ICCJ într-un recurs în interesul legii, pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată de instanţa de fond, motivat de faptul că hotărârea menţionată nu este publicată pe site-ul de internet al ICCJ.

Sub un ultim aspect, se reproşează primei instanţe,că prin hotărârea atacata s-a îngrădit accesul la justiţie a recurenţilor, motivat de faptul că aceasta nu a examinat în fond legalitatea şi temeinicia măsurii asigurătorii luate de procuror în cursul urmăririi penale.

În considerarea acestor critici, recurenţii solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate. în rejudecare, se solicită admiterea plângerii formulate şi revocarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului.

Analizând decizia penală recurată, în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, Curtea a constatat că recursurile declarate în cauză sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce au fost înfăţişate în continuare.

În mod corect prima instanţă a constat inadmisibilitatea plângerii formulate de petentii Copoţ Brado şi SC Europrofil SRL împotriva rezoluţiei nr.989/IL2/2007 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ.

Prin decizia nr. LXXI (71) din 15 octombrie 2007 prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a lămurit chestiunea competenţei organului judiciar de a soluţiona plângerea împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror, când dosarul se află în cursul urmăririi penale.

Astfel, prin decizia mai sus menţionată s-a stabilit competenţa de a soluţiona plângerea formulată în temeiul art. 168 din Codul de procedură penală revine procurorului în cursul urmăririi penale şi, respectiv, instanţei de judecată în cursul judecăţii.

Având în vedere efectele obligatorii pentru instanţe, ale deciziei nr. LXXXI (71) din 15 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, instanţa de fond nu era competentă în faza urmărire penală să cenzureze ordonanţa procurorului de instituire a sechestrului asigurător, întrucât competenţa de a soluţiona plângerea formulată în temeiul art.168 C.p.p. revine exclusiv procurorului în această fază procesuală.

Aşa fiind, persoana interesată poate formula plângere în temeiul art. 168 din Codul de procedură penală în cursul urmării penale, doar la procuror fiind exclusă competenţa concomitentă a mai multor organe judiciare pentru soluţionarea plângerii în aceeaşi fază procesuală.

În ceea ce priveşte critica recurenţilor referitoare la inexistenţa deciziei nr.LXXI (71) din 15 octombrie 2007, pronunţată de ICCJ într-un recurs în interesul legii, pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată de instanţa de fond, motivat de faptul că hotărârea menţionată nu este publicată pe site-ul de internet al ICCJ, instanţa a constatat lipsa de temeinicie a acestei susţineri, decizia evocată fiind publicată atât în Monitorul Oficial al României precum şi pe pagina de internet a ICCJ.

În ceea ce priveşte greşitul temei de drept reţinut de prima instanţă la rezolvarea plângerii cu care a fost investită, Curtea, analizând considerentele sentinţei atacate, a remarcat că aceasta a avut în vedere la judecarea cauzei, reglementările legale, prev. de art.168 Cpp, iar indicarea dispoziţiilor art.278/1 C.p.p. în dispozitivul hotărârii atacate, nu atrage casarea acesteia, fiind folosite ca norme generale de soluţionare a plângerilor împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală luate de procuror.

În ceea ce priveşte motivul de recurs, referitor la îngrădirea accesului la justiţie a recurenţilor, motivat de faptul că instanţa nu a examinat în fond legalitatea şi temeinicia măsurii asigurătorii luate de procuror în cursul urmăririi penale, Curtea a observat ca nici această critică nu este întemeiată, petenţii având deplina posibilitate în faza judecăţii, de se adresa instanţei cu nouă plângere întemeiată pe dispoziţiile art.168 Cpp.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse,Curtea de Apel, în temeiul art.385l5 pct.l lit.b C.p.p, a respins ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Domenii speta

Spete similare