Lovituri cauzatoare de moarte. Stabilirea prejudiciului moral şi material în echitate în favoarea părţii civile. Răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării i...

În cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincţia între prejudiciul material şi cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 206/A din 24 noiembrie 2011

Tribunalul Sălaj prin sentinţa penală nr.53 din 14 septembrie 2011, a obligat inculpatul B.N.M., să plătească, în solidar cu părţile responsabile civilmente B.R. şi B.A., părţii civile H.L.R., mama victimei N.G.B. suma globală de 65.000 lei, despăgubiri civile, reprezentând daune materiale şi morale

A fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente B.R. şi B.A., să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, suma de 447,56 lei, părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, suma de 7647,67 lei şi părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj suma de 363 lei, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport, asistenţă medicală şi spitalizare a victimei N.G.B..

S-a constatat că inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, în dosar nr.aaaa/84/2011, în care s-a soluţionat latura penală a cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

 Prin sentinţa penală nr.52 din 14 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosar nr.aaaa/84/2011, a fost condamnat inculpatul minor B.N.M. , în baza art.183 Cod penal, cu aplic.art.99 alin.3 Cod penal şi art.3201 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu executare.

În şedinţa publică din 03.08.2011, ce a constituit primul termen de judecată, inculpatul B.N.M., a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei aşa cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu, că i-au fost prezentate actele procedurale din timpul urmăririi penale, cunoaşte învinuirea ce i se aduce şi probele aflate la dosar şi că doreşte să fie judecat în baza acestora, pentru a  beneficia de prevederile art.3201 Cod procedură penală, privind reducerea limitelor legale de pedeapsă.

Pe de altă parte, apărătorul părţii vătămate H.L., mama victimei N.G.B. a arătat, în prezenţa acesteia, că partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 350.000 lei, cu titlu daune morale, conform înscrisului depus la dosar,  filele 41-42, rezervându-şi dreptul de a propune şi alte mijloace de probă, pe parcursul procesului.

În acest context, instanţa a admis cererea de disjungere a laturii civile a cauzei şi în urma disjungerii, s-a format prezentul dosar, având ca obiect soluţionarea laturii civile procesului penal.

În şedinţa din 14 septembrie 2011, partea civilă H.L. şi-a precizat pretenţiile în sensul că înţelege să solicite de la inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, o sumă globală, respectiv cele două sume adunate (365.000 lei), cu titlu de daune materiale şi morale.

Prin adresa nr 1591/10 06 2011, Serviciul de Ambulanta Judetean Salaj s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 363 lei. Prin adresa nr 9289  din 30 05 2011 Spitalul Judetean de Urgenta Zalau s-a constituit parte civilă in procesul penal cu suma de 447,56 lei. Prin adresa nr 10421 din data de 09 06 2011 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 7647,67 lei.

Asupra laturii civile a procesului penal, tribunalul a reţinut următoare:

Potrivit art. 14 Cod procedură penală, actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila iar repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile, prin plata unei despagubiri băneşti.

Este vorba în acest caz de o răspundere civilă delictuală, în conformitate cu dispoziţiile art.998 şi 999 Cod civil, ce reglementează răspunderea civilă pentru fapta proprie şi cu dispoziţiile art.1000 alin.(2) Cod civil, ce prevăd răspunderea civilă delictuală pentru fapta altuia, respectiv a părinţilor pentru copiii lor minori. Desemenea sunt aplicabile dispoziţiile art.1003 Cod civil, privind răspunderea solidară, în cazul răspunderii civile delictuale.

În cadrul procesului penal infracţiunea are întotdeauna valenţele unei fapte ilicite, dacă a produs un rezultat păgubitor pentru partea vătămată şi odată dovedită prin condamnarea inculpatului, sunt întrunite toate elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale:existenţa faptei ilicite, paguba şi raportul de cauzalitate dintre acestea.

Aşa fiind, instanţa penală va trebui să aprecieze doar întinderea pagubei, fiind în principiu irelevantă forma de vinovăţie a inculpatului, în vederea stabilirii despăgubirilor constând în daune materiale şi morale, întrucât răspunderea civilă delictuală presupune repararea integrală a prejudiciului, indiferent de forma vinovăţiei, fiind suficientă şi culpa cea mai uşoară (culpa levissima) după cum, sunt irelevante şi posibilităţile materiale pe care le are persoana răspunzătoare de producerea pagubei.

În speţă, daunele materiale constau în mod evident în cheltuielile generate de deplasarea părţii vătămate H.L. la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures, unde fiul său, victima N.G.B. a fost internat în perioada 25 04 2011- 01 05 2011, după care a decedat şi cheltuielile de înmormântare, conform actelor depuse la dosar însă daunele morale încercate de aceasta, prin moartea unicului său fiu, în vârstă de 22 de ani, sunt inestimabile.

Cu toate acestea, întinderea despăgubirilor nu poate fi una nelimitată sau exagerată, atâta vreme cât prejudiciul nu mai poate fi reparat sau compensat în totalitate. Obligarea persoanei răspunzătoare la despăgubiri exorbitante, cu mult peste posibilităţile sale materiale de onorare, aşa cum se pretinde în speţă, respectiv suma globală de 365.000 lei, ar fi lipsită de finalitate şi s-ar transforma într-o nouă pedeapsă, de ordin pecuniar, pentru inculpat iar pentru partea vătămată ar însemna o îmbogăţire fără justă cauză. Cu alte cuvinte, în abordarea unor astfel de situaţii ireparabile, trebuie urmărit întotdeauna realizarea pe cât posibil a unui echilibru între daunele compensatorii pretinse şi despăgubirile acordate, mai ales atunci când fapta păgubitoare s-a produs din culpă sau culpă grefată pe intenţie, aşa cum este cazul în speţă.

Pe de altă parte, instanţa a constatat însă că, aşa cum rezultă şi din considerentele sentinţei penale nr. 52/ 2011 pronunţată în aaaa/84/2011, săvârşirea infracţiunii a avut loc din culpa exclusivă a inculpatului B.N.M., aşa încât faţă de toate aceste aspecte, apreciază că obligarea acestuia, în solidar cu părţile responsabile civilmente B.R. şi B.A., la plata unei sume globale de 65.000 lei, despăgubiri civile, reprezentând daune materiale şi morale, către partea civilă H.L.R., mama victimei N.G.B., reprezintă o reparaţie compensatorie rezonabilă, raportat la circumstanţele cauzei.

Referitor la despăgubirile faţă de unităţile medicale care s-au constituit părţi civile în proces, cu sumele la început arătate, instanţa le-a admis în totalitate aşa cum s-a solicitat, pe baza actelor doveditoare depuse la dosar.

Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat apel partea civilă H.L. Rozica şi inculpatul B.N.M..

Prin apelul promovat, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata în întregime a sumelor cu care s-a constituit parte civilă în faţa tribunalului respectiv, 15.000 lei daune materiale şi 350.000 lei cu titlu de daune morale întrucât a suferit un grav prejudiciu în urma infracţiunii comise de apelant, pierzându-şi unicul fiu.

Prin apelul său, inculpatul a cerut diminuarea daunelor materiale şi morale la care a fost obligat în favoarea părţii civile prin hotărârea tribunalului, arătând că au fost probate doar pretenţii cu cheltuielile de înmormântare în sumă de 4000 lei, iar în privinţa daunelor morale acestea sunt excesive, familia inculpatului neavând de unde să le achite. Apreciază că Tribunalul Sălaj trebuia să-l oblige pe inculpat la plata unor despăgubiri direct proporţionale cu veniturile sale materiale.

Curtea examinând apelurile promovate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la apelul părţii civile şi al inculpatului:

 Prin sentinţa penală nr.52 din 14 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosar nr.aaaa/84/2011, a fost condamnat inculpatul minor B.N.M.  în baza art.183 Cod penal, cu aplic.art.99 alin.3 Cod penal şi art.3201 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu executare, hotărâre rămasă definitivă prin neapelare.

În legătură cu modul de soluţionare a laturii civile, instanţa de apel apreciază că soluţia Tribunalului Sălaj este netemeinică, nefiind argumentată prin prisma legislaţiei europene, care permitea acordarea în favoarea părţii civile a unor sume „în echitate”, care să compenseze atât daunele materiale cât şi cele morale suferite de pe urma infracţiunii comise de inculpat.

Astfel, în privinţa daunelor morale sunt de remarcat următoarele:

Cerinţele legii impun ca persoana care a săvârşit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârşirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăşi redactarea art.998 şi 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „prejudiciu”, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât şi cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, şi a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ uşoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensaţie materială trebuie să fie echitabilă şi proporţională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speţă este vorba de repararea unui prejudiciu de afecţiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus şi prin Rezoluţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparaţia pentru prejudiciul de afecţiune trebuie acordată părinţilor, soţului şi copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparaţia este supusă condiţiei ca aceste persoane să fi avut legături de afecţiune strânse cu victima, în momentul decesului”.

Despăgubirile solicitate în prezentul dosar şi care sunt considerate întemeiate de către instanţă, au scopul de a alina suferinţa pricinuită părinţilor, prin moartea victimei, de care erau legaţi afectiv.

În prezenta speţă, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea vătămată a suferit o traumă psihică de excepţie, determinată de fapta săvârşită de inculpat, -  moartea fiului -  astfel că daunele morale în cuantum de 200.000 lei vor reprezenta o compensare a prejudiciului  afectiv cauzat mamei, de care victima era legată printr-o relaţie afectivă de natură familială. Prin stabilirea daunelor morale la suma de 200.000 lei curtea apreciază că soluţia va fi conformă atât cu interpretarea tradiţională a jurisprudenţei române cât şi cu interpretarea constantă a jurisprudenţei europene.

CEDO reaminteşte că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părţi, determină statul de a pune capăt acelei încălcări şi de a elimina consecinţele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecinţelor acestei încălcări, art.41 din Convenţia Europeană conferă Curţii competenţa de a acorda o reparaţie în favoarea părţii vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunţă în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, şi prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor şi a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum şi din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincţia între prejudiciul material şi cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

În speţa de faţă, este dovedit în afara oricărui dubiu că victima a fost înmormântată potrivit obiceiului locului, sens în care s-au depus la dosar acte din care rezultă că a fost îmbrăcată cu haine noi, s-a organizat o masă de pomană la care au fost servite alimente, băuturi alcoolice,  astfel că prima instanţă trebuia să-l oblige pe inculpat la suportarea în întregime a daunelor materiale în cuantum de 15.000 lei în favoarea părţii civile, cu atât mai mult cu cât de la data agresiunii şi până în prezent, inculpatul şi familia acestuia nu au încercat s-o dezdăuneze pe partea civilă.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene, partea civilă poate obţine rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum şi caracterul rezonabil al cuantumului. Din actele depuse la dosar rezultă că în vederea organizării înmormântării, partea civilă a achiziţionat produse alimentare, de panificaţie, băuturi alcoolice, haine pentru victimă, sicriu, condiţii în care suma de 15.000 lei nu este exagerată, având un caracter rezonabil, ţinând cont de împrejurarea că până în prezent, inculpatul nu a despăgubit-o cu nimic pe mama victimei.

Aşa fiind, instanţa de apel va stabili în echitate, că suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale va contribui la justa dezdăunare a părţii civile.

Nu poate fi omis faptul că victima era singurul copil al familiei părţii civile, iar în urma decesului acestuia, aşa cum rezultă din actele depuse în faţa Curţii, mama în vârstă de 45 de ani este evident că nu mai poate avea alţi copii, iar în prezent suferă de o stare depresivă pentru care urmează tratament medicamentos, precum şi de o hemipareză dreaptă, astfel că suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale va constitui o compensare rezonabilă a traumei psihice de excepţie încercată, ca efect al  faptei inculpatului.

Apelul inculpatului este nefondat întrucât, spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită (art.14 C.proc.pen.).

Prin stabilirea daunelor materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, a pomenii organizate în memoria victimei, la suma de 15.000 lei Curtea nu a acordat o sumă exagerată care să ducă la o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile, ci din contră, a stabilit  „în echitate” potrivit legislaţiei europene, un cuantum care să compenseze prejudiciul suferit, sub acest aspect.

În practica constantă a instanţei supreme, Curtea nu a identificat vreo speţă, în care la obligarea inculpatului către partea civilă să se ţină cont de posibilităţile materiale ale acestuia la repararea prejudiciului.

Nu în ultimul rând, Curtea va reţine că prin sentinţa penală rămasă definitivă a Tribunalului Sălaj s-a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.

În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului şi prejudiciul patrimonial şi nepatrimonial încercat de partea civilă, Curtea apreciază că prin admiterea apelului părţii civile conform art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală soluţia pronunţată va fi  corespunzătoare principiilor răspunderii civile stabilite prin dreptul intern şi exigenţelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, sens în care va desfiinţa sentinţa penală 53 din 14 septembrie 2011 a Tribunalului Sălaj şi va obliga inculpatul B.N.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente B.R. si B.A. să achite părţii civile H.L. Rozica suma de 15.000 lei daune materiale si 200.000 lei daune morale.

Va obliga inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente să achite părţii civile H.L. suma de 2500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocaţial.

Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate.

Se va stabili onorariu apărător din oficiu in suma de 50 lei pentru apărător, ce se achita Baroului de Avocaţi Cluj din FMJ, conform art.189 C.proc.pen.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.

Pentru motivele pe larg expuse în cuprinsul considerentelor decizei penale atacate, se va respinge ca nefondat apelul promovat de inculpat în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen. (Judecător Delia Purice)

Domenii speta

Spete similare