Detectiv particular. Cerere pentru anularea atestatului. Legea nr. 329/2003. Condiţii privind studiile şi programele de formare absolvite, raportate la caracterul autorizărilor furnizorilor de formare profesională. Neîndeplinire

Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4139 din 28 octombrie 2011

Prin sentinţa civilă nr. 6.100 din data de 02.12.2010 a Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN SĂLAJ, în contradictoriu cu pârâtul P.D.I., privind anularea atestatului seria SJ 01307/24.06.2009.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâtul deţine un certificat de absolvire seria E, nr. 0102346 emis de Ministerul  Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi de Ministerul  Educaţiei Cercetării şi Tineretului – pentru specializarea  ,,detectiv particular”.

 Pe baza acestuia, Inspectoratul de Poliţie Jud. Sălaj a emis atestatului  de detectiv  particular care face obiectul prezentului litigiu.

Se arată faptul că această unitate de învăţământ nu este autorizată sau acreditată şi că pârâtul nu se află în  nici una din condiţiile  prevăzute de art. 5 din Legea nr. 329/2003.

Conform acestui articol, poate dobândi calitatea de detectiv particular, persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: este cetăţean român, are studii de detectiv sau e absolvent al unei scoli postliceale de detectivi; sau a îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale  ori este absolvent al unei instituţii de învăţământ  superior, etc.

Instanţa de fond a făcut demersuri pentru a clarifica situaţia juridică a instituţiei care a emis certificatul de absolvire a pârâtului.

 Potrivit adresei nr. 49/03.11.2010 emisă de Direcţia Generală Management Resurse Umane şi Reţea Şcolară faptul că pe antetul certificatului de absolvire sunt trecute cele două ministere – confirmă faptul că ,,SC C.” este autorizată. De asemenea, instituţia este înscrisă  în Regimul Naţional al furnizorilor de formare profesională a adulţilor.

 Prin urmare, tribunalul a apreciat că nici una dintre susţinerile reclamantului  nu se confirmă.

În cauză, nu sunt îndeplinite nici condiţiile art.8 din aceeaşi lege care reglementează  condiţiile în care această calitate încetează.

Nefiind îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr.554/2004, tribunalul a respins ca nefondată  cererea formulată de reclamantul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN SĂLAJ, în contradictoriu cu pârâtul P.D.I.,  privind anularea atestatului seria SJ 01307/24.06.2009.

Împotriva acestei sentinţe, INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN SĂLAJ a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul anulării atestatului de detectiv particular, seria SJ 01307/24.06.2009 eliberat numitului P.D.I.

În motivarea recursului, reclamantul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN SĂLAJ a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a considerat nefondată cererea sa, astfel că soluţia pronunţată este neconformă cu legea, deoarece ulterior emiterii autorizaţiei, a constatat că nu au fost respectate prevederile art.5 lit. b din Legea nr. 329/2003 şi anume că şcoala de detectiv particular absolvită de pârâtul P.D.I., nu este acreditată de Ministerul Educaţiei. Astfel, în urma verificărilor efectuate de către Serviciul de Investigaţii Criminale Sălaj s-a constatat că documentul intitulat „certificat de absolvire” eliberat numitului P.D.I. de către S.C. SDDP „C.” Bucureşti a fost completat eronat în ceea ce priveşte informaţiile referitoare la tipul programului de formare absolvit, indicându-se „program de specializare”, în loc de „program de perfecţionare” (adresa nr. 24.114/29.01.2010). Acest document a stat la baza eliberării atestatului de detectiv particular, deşi S.C. C. S.R.L. este autorizată să desfăşoare numai studii de perfecţionare, fapt dovedit şi de adresa nr. 49/03/11.2010 emisă de Direcţia Generală de management Resurse Umane. De asemenea, din adresa nr. 24.114/29.01.2010 a M.E.C.T.S. rezultă şi faptul că S.C. C. S.R.L. nu este autorizată sau acreditată ca unitate de învăţământ postliceal. Mai mult, numitul P.D.I. nu a îndeplinit funcţia de poliţist sau lucrător în cadrul unei instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale şi nici nu este absolvent a unei instituţii de învăţământ superior.

Drept urmare, pârâtul apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege în cea ce priveşte dobândirea calităţii de detectiv particular de către numitul P.D.I..

Pârâtul P.D.I. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil în principal, iar în subsidiar ca nefondat şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

 În argumentarea poziţiei sale, pârâtul a susţinut că din suplimentul descriptiv al certificatului de absolvire, rezultă că autorităţile naţionale responsabile de calitatea pregătirii sunt MECT, MMFES şi Consiliul Naţional de Formare profesională a Adulţilor, iar nivelul studiilor pentru accesul la acest program de formare profesională este minim studii medii, astfel că nu există temei juridic pentru încetarea calităţii de detectiv particular.

De asemenea, în apărare se invocă şi faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 8 ale Legii nr. 329/2003 care reglementează  cazurile de încetare a calităţii de detectiv particular şi nici cele prevăzute de art. 23 de anulare a atestatului de detectiv particular în acord cu care acesta se anulează într-un interval de un an de la data la care a expirat termenul de suspendare a atestatului  sau a licenţei dacă este săvârşită din nou una din faptele care atrag măsura suspendării.

Analizând recursul formulat, Curtea reţine următoarele: 

Chestiunea de fapt asupra căreia părţile au exprimat puncte de vedere divergente vizează nivelul de studii al pârâtului P.D.I. şi consecinţele acestui fapt asupra valabilităţii atestatului de detectiv particular de care beneficiază pârâtului.

 În concret, Curtea trebuie să stabilească dacă se poate considera că certificatul de absolvire nr. 45 din 5 mai 2009  eliberat pe numele pârâtului atestă absolvirea unei şcoli postliceale de detectivi care să-i fi permis accesul la dobândirea calităţii de detectiv particular.

Contrar celor susţinute de intimat, nivelul studiilor reprezintă una din principalele condiţii de dobândire a calităţii de detectiv particular, împrejurare ce rezultă cu prisosinţă din prevederile art. 5 din Legea nr. 329/2003 şi prin urmare se impune a fi verificată  cu rigurozitate.

Acest text de lege stipulează că „Poate dobândi calitatea de detectiv particular persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are cetăţenia română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European; b) posedă cel puţin studii medii şi este absolventă a unei şcoli postliceale de detectivi sau a îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale ori este absolventă a unei instituţii de învăţământ superior; c) este aptă din punct de vedere medical; d) să nu fi fost condamnată pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie; e) nu desfăşoară o activitate care implică exerciţiul autorităţii publice; f) a obţinut avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, după caz; g) a promovat examenul de atestare a calităţii de detectiv particular, conform prevederilor art. 7, ori deţine un certificat de calificare în această profesie sau un atestat similar eliberat în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European.

Neîndeplinirea cerinţei de studii împiedecă dobândirea valabilă a calităţii de detectiv particular, constituindu-se într-o cauză de nulitate a atestatului profesional chiar dacă legea nu prevede această nulitate în mod expres. O interpretare contrară în sensul că singura cauză de nulitate a atestatului de detectiv particular ar fi cea prevăzută de art. 23 alin. 2 din Legea nr. 329/2003, aşa cum se susţine în întâmpinare, ar goli de conţinut prevederile art. 5 din Legea nr. 329/2003 şi ar permite unor persoane fără o pregătire profesională adecvată să acceadă la ocupaţia de detectiv particular.

Din economia întregului act normativ rezultă că s-a dorit un control mai strict din partea statului prin intermediul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi al organelor din subordinea acestuia asupra modului de admitere în această profesie dat fiind că activitatea detectivilor particulari poate interfera cu activitatea unor autorităţi de stat ce acţionează în domeniul siguranţei naţionale şi al ordinii publice şi cu viaţa privată şi de familie a cetăţenilor, astfel că impunerea unor cerinţe de studii este pe deplin justificată, iar verificarea acestei condiţii trebuie să se realizeze cu rigurozitate.

Pe de altă parte, nulităţile virtuale sunt recunoscute şi în dreptul administrativ astfel că revine magistratului să identifice normele a căror încălcare atrage nulitatea actului administrativ emis cu nesocotirea lor.

Pentru a face dovada îndeplinirii cerinţei de a fi absolvit o şcoală postliceală de detectivi, pârâtul P.D.I. se prevalează de certificatul de absolvire nr. 45 din 5 mai 2009. Acest act de studii  atestă faptul că pârâtul a participat în perioada 02.02-24.04.2009 la un program de specializare cu o durată de 325 ore pentru ocupaţia de detectiv particular organizat de SDDP C. şi a promovat examenul de absolvire în 24 aprilie 2009 cu nota 9,50.

Potrivit adresei nr. 24144 din 29.01.2010 emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, SDDP C. este înregistrată în Registrul Naţional al Furnizorilor de Formare Profesională ca furnizor de formare profesională a adulţilor pentru organizarea programului de perfecţionare pentru ocupaţia de „detectiv particular”, însă nu este autorizată sau acreditată ca unitate de învăţământ postliceal în condiţiile Legii nr. 4/1995.

Prima instanţă, interpretând în mod greşit certificatul de absolvire nr. 45 din 5 mai 2009, a concluzionat că simpla menţionare a Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi  a Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului în antetul certificatului  de absolvire emis pe numele pârâtului este suficientă  pentru a proba nivelul de studii cerut prin art. 5 din Legea nr. 329/2003. Această concluzie este total eronată întrucât menţionarea celor două instituţii ale statului într-un act de studii conferă acestuia doar garanţii de autenticitate şi nu face în niciun caz dovada  autorizării sau acreditării SDDP C. ca instituţie de învăţământ, această împrejurare rezultând dintr-un act distinct obţinut în condiţiile legii.

 Pe de altă parte, nu neagă nimeni că SDDP C. a fost autorizată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să emită acte de studii, însă ca furnizor de formare profesională pentru adulţi, iar nu ca unitate de învăţământ postliceală. Această distincţie este foarte importantă deoarece certificatele emise de această unitate pot proba doar perfecţionarea într-o anumită ocupaţie, iar nu absolvirea unei şcoli postliceale.

Prin urmare, Curtea nu poate să concluzioneze decât faptul că pârâtul P.D.I. nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţei de studii minime impuse de art. 5 din Legea nr. 329/2003, nefiind absolvent al unei şcoli postliceale de detectivi.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN SĂLAJ împotriva sentinţei civile nr. 6.100 din 02.12.2010 a Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că admite acţiunea şi în consecinţă, va anula atestatul de detectiv particular seria SJ nr.01307 emis la 24.06.2009 de I.P.J. Sălaj. (Judecător Monica Ileana Iuga)

Domenii speta

Spete similare