Recurs comercial. contestaţia formulată de debitor împotriva cererii creditorului de deschidere a procedurii. răsturnarea prezumţiei de insolvenţă prin decontare revolving. -art.3 alin.1 şi 33 din Legea 85/2006.

SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie : RECURS COMERCIAL. CONTESTAŢIA FORMULATĂ DE DEBITOR ÎMPOTRIVA CERERII CREDITORULUI DE DESCHIDERE A PROCEDURII. RĂSTURNAREA PREZUMŢIEI DE INSOLVENŢĂ PRIN DECONTARE REVOLVING.

-art.3 alin.1 şi 33 din Legea 85/2006.

Acreditivul revolving este o varietate a acreditivului destinat achitării exclusiv a mărfurilor pentru care s-a deschis acreditivul.

Decontare revolving este o modalitate de decontare prin care plăţile între agenţii economici se efectuează pe măsura livrării mărfurilor şi prestărilor de servicii dintr-o sursă de bani rezervată de plătitor şi ţinută la dispoziţia furnizorului la o bancă într-un cont special.

Aceste sume nu sunt destinate plăţii tuturor datoriilor scadente şi exigibile pentru care debitoarea să poată dovedi că are lichidităţi pentru a face faţă datoriilor sale exigibile.

Prin sentinţa nr.690/F din 11.09. 2008 Tribunalul Bihor a admis contestaţia formulată de debitorul SC T.O. SRL, a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditorul SC R.O.I.SRL - prin lichidator judiciar G.M.C.SPRL, împotriva debitorului.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul sindic a reţinut următoarele:

La data de 27.03.2008 creditorul SC R.O.I.SRL, prin lichidator judiciar, a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitorul său  SC T.O. SRL, întrucât are faţă de debitor o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 64.391,61 lei, ce reprezintă contravaloarea neîncasată a facturii fiscale nr. 586242/15.07.2003 şi la care se adaugă dobânzi legale.

S-a invocat împrejurarea că prin sentinţa nr. 3734 din 02.11.2006 a Tribunalului Bihor debitorul a fost obligat la plata contravalorii acestui debit restant, iar apelul pronunţat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 96/C/26.06.2007 a Curţii de Apel Oradea. S-a mai arătat că soluţionarea recursului declarat împotriva acestei decizii a fost suspendat în temeiul art. 242 c. pr. civ., ca urmare a lipsei părţilor de la dezbateri.

Cât priveşte starea de insolvenţă, creditorul a susţinut că debitorul se află în incapacitate de plată întrucât a trecut o lungă perioadă de timp de la scadenţă până la data formulării cererii.

La data de 16.04.2008, debitorul a formulat  contestaţie, la cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului  prin care a solicitat, în esenţă,  a se constata că societatea nu se află în insolvenţă întrucât rulează sume importante de bani, iar motivul pentru care nu se achită sumele pretinse de creditor derivă din lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, întrucât deşi creditorul se prevalează de o sentinţă, executarea acesteia a fost suspendată de Curtea de Apel Oradea la data de 15.06.2007, iar, pe de altă parte, creanţa este şi acum în litigiu, făcând obiectul unui recurs aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Raportat la aspectul invocat de către debitor cu privire la dubiul cu privire la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, judecătorul sindic a constatat că această afirmaţie este neîntemeiată, neputându-se reţine că mai operează suspendarea efectelor sentinţei nr.3734 din 02.11.2006 a Tribunalului Bihor, atâta vreme cât apelul declarat în cauză a fost respins, iar hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

Oricum, potrivit art. 720 ind 8 c.pr.civ., hotărârile pronunţate în primă instanţă în materie comercială sunt executorii, astfel că orice susţinere contrară apare ca neavenită.

Potrivit art. 33 din lege, debitorul, trebuie ca în termen de 10 zile să conteste starea sa de insolvenţă, ceea ce a şi făcut.

Legea 85/2006, defineşte insolvenţa  în art. 3 alin.1 ca fiind acea stare a patrimoniului ce se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor băneşti exigibile. Pentru a cere deschiderea procedurii insolvenţei, creditorul, după cum reiese din  art. 3 pct. 6 şi 12 din lege, trebuie să aibă o creanţă certă, lichidă, exigibilă de mai mult de 30 zile şi superioară plafonului de 10.000 lei.

Potrivit legii, el nu este nevoit să dovedească starea de insolvenţă, aceasta fiind prezumată.

Fiind vorba însă de o prezumţie simplă, ea poate fi răsturnată de debitor prin administrarea probei contrare, în cadrul contestaţiei.

Judecătorul sindic a reţinut că deşi creditorul are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, aspect ce rezultă din sentinţa nr. 3734 din 02.11.2006 a Tribunalului Bihor, debitorul a răsturnat prezumţia de insolvenţă prin depunerea înscrisurilor contabile ( balanţe de verificare, extrase de cont)  din care reiese că societatea are lichidităţi, astfel că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs societatea creditoare, solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii de declanşare a procedurii generale faţă de SC T.O.SRL.

În motivarea recursului arată că, din perioada lungă de timp scursă între data scadenţei datoriei respectiv 16.07.2003 şi data introducerii cererii de deschidere a procedurii generale 27.03.2008 rezultă că societatea se află în stare de insolvenţă vădită de plată.

Recurenta invocă faptul că, creanţa este certă lichidă şi exigibilă bazată pe sentinţa civilă 648/COM/21.03.2007 şi arată că, acest titlu nu poate fi contestat ci doar desfiinţat prin uzarea unei căi extraordinare de atac.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurentă, se constată că, recursul este fondat.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că debitoarea a reuşit să răstoarne prezumţia de insolvenţă prin actele depuse la dosar.

Din bilanţul depus, nu rezultă că societatea ar avea sume de bani disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Din extrasele de cont bancar depuse rezultă că reclamanta a avut intrări şi ieşiri de sume , soldul zilnic final  al contului bancar fiind întotdeauna zero şi de fiecare dată se face menţiunea rambursare automată credit revolving.

Acreditivul revolving este o varietate a acreditivului destinat achitării exclusiv a mărfurilor pentru care s-a deschis acreditivul.

Decontare revolving este o modalitate de decontare prin care plăţile între agenţii economici se efectuează pe măsura livrării mărfurilor şi prestărilor de servicii dintr-o sursă de bani rezervată de plătitor şi ţinută la dispoziţia furnizorului la o bancă într-un cont special.

Aceste sume nu sunt destinate plăţii tuturor datoriilor scadente şi exigibile pentru care debitoarea să poată dovedi că are lichidităţi pentru a face faţă datoriilor sale exigibile.

Văzând că debitoarea nu a reuşit să răstoarne prezumţia de insolvenţă, în baza art.304 pct.9 şi 312 alin.2 cod procedură civilă se impune modificarea sentinţei în sensul respingerii contestaţiei şi trimiterii cauzei pentru deschiderea procedurii.

(Decizia nr.454/C/3.12.2008 a Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).

Domenii speta

Spete similare