Recurs comercial. reorganizare judiciară şi faliment. închiderea procedurii. inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unei sentinţe care nu a fost pronunţată în contradictoriu cu recurentul. -art.131 din Legea 85/2006.

SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie : RECURS COMERCIAL. REORGANIZARE JUDICIARĂ ŞI FALIMENT. ÎNCHIDEREA PROCEDURII. INADMISIBILITATEA RECURSULUI DECLARAT ÎMPOTRIVA UNEI SENTINŢE CARE NU A FOST PRONUNŢATĂ ÎN CONTRADICTORIU CU RECURENTUL.

-art.131 din Legea 85/2006.

În speţă, sentinţa de închidere a procedurii insolvenţei pornite împotriva debitorului nu a fost pronunţată în contradictoriu cu recurentul, care nu a fost parte în procedura colegială a insolvenţei debitorului şi, mai mult, nici în recurs nu a făcut dovada că ar avea vreo creanţă faţă de debitor.

Este astfel inadmisibil recursul promovat de o persoană care nu a avut calitatea de parte în cauză, recurentul nefăcând dovada calităţii sale de prezumtiv creditor, sentinţa judecătorului sindic nefiind pronunţată în contradictoriu cu acesta.

Prin sentinţa nr.547 din 4 iunie 2008, Tribunalul Bihor – judecătorul sindic a în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului SC V. SRL şi a dispus radierea debitorului din Registrul Comerţului.

În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenţei, a descărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi, iar în temeiul art. 135 din legea privind procedura insolvenţei, a dispus notificarea sentinţei debitorului, creditorilor , administratorului special, oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

A încuviinţat plata onorariului lichidatorului judiciar.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul sindic a reţinut că, în conformitate cu Raportul depus de către lichidator, debitoarea nu deţine bunuri pentru a fi valorificate în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor.

Faţă de neopunerea creditoarei la cererea formulată de către lichidator, în condiţiile art. 131 din Legea 85/2006 instanţa a apreciat cererea ca fiind întemeiată, motiv pentru care a admis-o şi pe cale de consecinţă a dispus închiderea procedurii debitoarei şi radierea acesteia de la Oficiul Registrului Comerţului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Statului, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

A susţinut recurenta că, nu a fost notificată şi nu a fost citată în cauză, fiind astfel în imposibilitate de a formula o cerere de admitere a creanţei pe care societatea debitoare i-o datorează.

Dispoziţiile art.17 alin.1 din Legea nr.64/1995, sub imperiul căreia s-a deschis procedura, nu au fost respectate, susţine recurenta, nefiindu-i comunicat nici un act de procedură.

A mai susţinut că, i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind lipsită de posibilitatea formulării de cereri sau apărări în cauză, precum şi că ar fi fost încălcat principiul contradictorialităţii dezbaterilor vis – a – vis  de A.V.A.S.

A mai arătat că, dacă ar fi fost controlate corespunzător evidenţele contabile ale debitoarei, trebuia găsită suma datorată de debitoare Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate.

Omisiunea evidenţierii creanţei către C.A.S., este culpa administratorului judiciar, astfel că, recurenta nu putea să fie decăzută din dreptul său de creditor din acest motiv.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma excepţiei de inadmisibilitate a recursului declarat de A.V.A.S., ridicată din oficiu de instanţă, curtea de apel a reţinut că Sentinţa nr.547 din 4.06.2008, pronunţată de Tribunalul Bihor, prin care a fost închisă procedura insolvenţei debitorului SC V. SRL, nu a fost pronunţată în contradictorialitate cu recurenta. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului  nu a fost parte în procedura colegială a insolvenţei debitoarei sus menţionate.

Mai mult, nici în recurs, recurenta nu a făcut dovada că ar avea o creanţă faţă de debitor, în sensul că nu a depus la dosar nici contractul de cesiune dintre aceasta şi C.A.S., şi nici nu indică valoarea prezumtivei creanţe.

În atare situaţie, văzând că, recurenta nu a făcut dovada calităţii sale de prezumtiv creditor şi cum nici sentinţa atacată nu s-a pronunţat în contradictorialitate cu aceasta, instanţa a respins ca inadmisibil recursul, ca fiind promovat de o persoană ce nu a avut calitate de parte în cauză.

(Decizia nr.441/C/27.11.2008 a Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).

Domenii speta

Spete similare