Cererea de revizuire întemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 2 cod procedura civila. conditie.

MATERIE: DREPT PROCESUAL CIVIL

CEREREA DE REVIZUIRE ÎNTEMEIATA PE DISPOZITIILE ART. 322 pct. 2 COD PROCEDURA CIVILA. CONDITIE.

Prin decizia atacata s-a pastrat contractul de vânzare-cumparare a chiriasilor asupra imobilului din litigiu, constatându-se încalcarea art. 1 din Protocolul I din  Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a fost obligat Primarul municipiului Oradea si Consiliul local sa faca demersurile necesare pentru ca succesorii fostilor proprietari sa fie despagubiri pentru imobilul preluat abuziv.

Curtea si-a întemeiat decizia pe dispozitiile art. 1 Protocolul I din CEDO, confirmându-se decizia pronuntata de Curtea de la Strasbourg împotriva României, astfel ca nu se poate retine ca  si-a depasit limitele investirii, cât timp potrivit art.  20 alin. 2 din Constitutie, în materia drepturilor fundamentale ale omului, tratele si conventiile internationale la care România este parte, se aplica ca prioritate fata de dreptul intern când aceasta din urma este mai putin favorabil.

Sursa primara.

Decizia civila nr. 1508/28 octombrie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 198/35/2008.

Constata ca, prin decizia civila nr.100/2008-R din 24.10.2008 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr.6951/111/2006, a fost admis ca fondat recursul civil introdus de reclamantii P.R..si P.R. în contradictoriu cu intimatii pârâti CONSILIUL LOCAL  si PRIMARIA si L.C. M.si L.R.  împotriva deciziei civile nr.629/A din 20 iunie 2007, pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în tot în sensul ca a admis ca fondat apelul si a schimbat în parte sentinta civila nr. 5566 din 20 septembrie 2006 pronuntata de  Judecatoria Oradea, în sensul ca, a admis în parte actiunea  reclamantilor si în consecinta:

 S-a constatat încalcarea art. 1 al protocolului nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului si drept urmare s-a constatat ca reclamantii în calitate de  succesori ai defunctei P.S., au dreptul la acordarea de  despagubiri banesti din partea Statului Român, reprezentând contravaloarea la zi a imobilului în litigiu.

 A fost obligat Primarul si Consiliul Local sa faca demersurile legale necesare în vederea platii acestor despagubiri de catre Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor Bucuresti.

 Au fost mentinute restul dispozitiilor  sentintei.

 Partea intimata  Primarul si Consiliul Local au fost obligati în solidar sa plateasca partii recurente suma de 1850 lei cheltuieli de judecata  în toate instantele.

 Pentru a pronunta în acest mod, instanta de recurs a retinut urmatoarele:

 Prin derogare  de la dispozitiile dreptului comun - ce este Decretul nr. 167/1958 - în materia prescriptiei extinctive - Legea nr. 10/2001 prin art. 46 alin. 5 a stabilit faptul ca, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune prin care se solicita anularea contractelor de vânzare cumparare prin care Statul Român a înstrainat imobilele preluate în perioada regimului comunist, se prescrie într-un termen de 1 an de la data  intrarii în vigoare a acestei legi.

 Acest termen imperativ, derogatoriu de la  dispozitiile  dreptului comun,  a fost prelungit  cu 3 luni prin OUG nr.  109/2001 si cu alte 3 luni prin OUG nr. 145/2001, termen ce a expirat astfel la data de 14.08.2002.

 Masura derogatorie de stabilire a unui termen de 1 an de zile,  prelungit ulterior  pâna la 14.08.2002 pentru promovarea actiunilor în constatarea nulitatii contractelor de vânzare cumparare , actelor de privatizare, s-a  impus  tocmai pentru a nu mentine o incertitudine a raporturilor juridice, a clarifica cât mai rapid situatia bunurilor preluate abuziv în regimul comunist, masura ce de altfel nu  contravine  nici normelor  europene în  materie, fiind  astfel pe deplin justificata.

 Mai mult, prin Decizia nr. 480/11.12.2003 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.

 Raportat la actele aflate în dosarul cauzei, nu se poate  retine faptul ca antecesoarea recurentilor si acestia  nu ar fi facut  demersuri pentru a-si redobândi imobilul însa din  anul 1991, atât la autoritatile administrative cât si ulterior la instantele judecatoresti, însa, actiunea prin care au solicitat  a se constata nulitatea absoluta a contractului de  vânzare cumparare, prin care imobilul  în litigiu a  fost înstrainat de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995 fostilor chiriasi,  prin sentinta civila nr. 3834/2004 a Judecatoriei Oradea a fost respinsa ca fiind  prescrisa ca urmare a nerespectarii art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.

 Prezentul litigiu, are acelasi obiect ca si cel în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 3834/2004 a Judecatoriei Oradea, si doar prin concluziile scrise, depuse cu ocazia  solutionarii apelului declarat împotriva sentintei pronuntate în fond, s-a invocat  ca, notificarea trimisa Oficiului juridic  al Primariei prin executorul judecatoresc Negrau  Mihai din 09.08.2001 era practic o  actiune în revendicare prin care a solicitat si  verificarea legalitatii contractului de vânzare cumparare.

 Astfel cum s-a  aratat mai sus,  verificarea legalitatii unor astfel de  contracte, cadea în sarcina exclusiva a autoritatii judecatoresti, nu a comisiilor constituite la  nivelul autoritatii locale administrative, instante ce trebuiau însa sesizate expres pâna la data de  14.08.2002, termen ce în speta, recurentii si antecesoarea acestora nu l-au  respectat.

 Sigur ca, dreptul comun, în  materia prescriptiei extinctive este  cuprins în  Decretul Lege  nr. 167/1958 ce în art. 16 stabileste cauzele ce întrerup cursul acesteia ca fiind :  nerecunoasterea dreptului a carui actiune  s-a prescris, facuta de cel în folosul  caruia  curge; prin introducerea unei cereri de  chemare în judecata, chiar daca cererea s-a introdus  la o instanta judecatoreasca necompetenta;  printr-un act începator de executare, ori, raportat la aceste cauze de întrerupere, este cert ca notificarea comunicata prin executorul judecatoresc Primariei- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, nu întruneste  conditia prevazuta de art. 16 din Decretul Lege  nr. 167/1958, nefiind  o instanta judecatoreasca, criticile  fiind nefondate.

 De altfel, si cu ocazia solutionarii celuilalt  litigiu dintre parti, ce  a avut  acelasi obiect, promovat de  antecesoarea recurentilor si continuat de acestia, se cunostea continutul notificarii de catre parti si totusi nu a fost invocata ca act întrerupator al prescriptiei.

 Legiuitorul a stabilit un termen în care partile  interesate aveau dreptul de a se adresa  instantelor judecatoresti  pentru a  verifica legalitatea actelor de  înstrainare a imobilelor preluate de la  fostii proprietari în timpul regimului comunist, termen ce  nu s-a întrerupt prin demersurile administrative facute de fostul proprietar sau mostenitorii acestuia si nici prin faptul ca s-a constatat nelegalitatea titlului în baza caruia  Statul Român a preluat imobilul litigios.

 Ceea ce a considerat instanta de recurs ca trebuie analizat, este faptul ca, desi antecesoarea recurentilor înca din anul  1991 a solicitat a-i fi restituit imobilul în litigiu, demersurile  acesteia  au ramas ineficiente. Mai mult, la notificarea formulata în baza Legii nr. 10/2001 de antecesoarea recurentilor, institutiile abilitate  nici pâna în prezent nu le-au comunicat acestora un raspuns.

 Prin decizia civila nr. 1016/R/26.10.2005, pronuntata de Curtea de Apel Oradea,  irevocabila, s-a constatat  faptul ca imobilul în litigiu a  trecut  nelegal în proprietatea Statului Român, ca actiunea în constatarea nulitatii contractului de vânzare cumparare, prin care imobilul a fost înstrainat  intimatilor L. este prescrisa, retinând din considerentele acesteia faptul ca recurentii pot face  demersurile necesare  obtinerii despagubirilor aferente.

 Raportat însa la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului în materie (Strain, Padurean, Rus contra României) se impunea chiar recunoasterea direct de catre  instanta a îndreptatirii fostilor proprietari la primirea din partea Statului Român a unor despagubiri reprezentând valoarea la zi imobilului, cu atât mai mult cu cât, statul a vândut un bun ce a intrat nelegal în proprietatea sa, fara a  despagubi eficient fostul proprietar, fiind astfel evidenta încalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului, decizia susmentionata  reprezentând un bun în sensul acestuia.

 Problema ce s-a ivit însa în speta, este cea a lipsei calitatii de parte a Ministerului Economiei si Finantelor ce conform legislatiei interne raspunde de  plata despagubirilor datorate de Statul Român, însa, având calitate de parte Primaria , Consiliul Local ce sunt institutii de stat, nimic  nu împiedica instanta sa constate ca recurentii sunt  îndreptatiti la  despagubiri reprezentând contravaloarea imobilului în litigiu, situat în localitatea Oradea, str. Horea, nr.  42, înscris în  CF  nr. 8096 Oradea, nr. top. 9377,  în natura casa  si teren aferent, urmând ca pentru plata acestora, aceste institutii sa faca demersurile necesare pentru a obtine de la Ministerul Economiei si Finantelor fondurile necesare platii acestora.

 Legea  nr. 10/2991 si Legea nr. 247/2005 prevad moduri de stabilire si acordare a despagubirilor celor în drept, însa, conform aceleiasi practici a Curtii Europene a Drepturilor Omului constanta în materie, Fondul Proprietatii nu este  functional, nefiind în  masura a acorda  Statul Român prin acesta despagubirile ce se impun reclamantilor. Este cert, conform celor expuse ca, recurentii pâna în prezent nu au obtinut o compensatie materiala pentru imobilul ce s-a constatat ca a trecut nelegal în proprietatea Statului Român, impunându-se a se constata o încalcare a art. 1 alin Protocolului nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului.

 S-ar putea ca partile  sa invoce  ca, prin cele dispuse s-a acordat altceva decât s-a cerut, mai mult chiar, însa, cele dispuse nu vor aduce atingere principiului solutionarii cauzei în limitele obiectului cererii deduse judecatii, raportat  la practica  Curtii Europene a Drepturilor Omului instantele având obligatia sa transeze definitiv raportul juridic dedus judecatii, fara a  fi nevoie de promovarea  unor noi litigii.

 Fata de considerentele expuse, fiind incidente  dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului,  instanta de recurs în baza  art. 304 pct. 9,  312 alin. 1, 3 Cod  procedura civila, a admis ca fondat recursul, a modificat în întregime decizia recurata, iar în baza  art. 296 Cod procedura civila a admis ca fondat  apelul, a  schimba în parte sentinta apelata, în sensul ca:

 A constatat ca a avut loc o încalcare a art. 1 al  Protocolului nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului si în consecinta, a constatat ca, reclamantii în calitate de succesori ai defunctei P.S.I. D., au dreptul la acordarea din partea Statului Român a unor despagubiri banesti reprezentând contravaloarea la zi a  imobilului în litigiu, urmând ca Primaria si Consiliul Local sa faca demersurile necesare în vederea platii acestora de catre Ministerul Economiei si Finantelor, în reprezentarea Statului Român.

 Au fost pastrate celelalte  dispozitii ale sentintei, ca fiind legale si temeinice, raportat la  considerentele expuse.

 Retinând culpa procesuala a Statului Român, instanta de recurs în baza art. 274 Cod procedura civila l-a obligat, prin Consiliul Local si Primaria sa le  plateasca  recurentilor  1850 RON cheltuieli de  judecata, reprezentând onorariu avocatial în fond, apel si recurs.

 Împotriva acestei decizii, în termen a formulat cerere de revizuire petentul Consiliul Local care a solicitat admiterea cererii de revizuire, în temeiul art. 322 pct.2 si 327 Cod procedura civila.

 În motivarea cererii s-a sustinut ca, instanta de recurs prin decizia 100/2008, s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut, în sensul ca, a dispus obligarea Primarului sa faca demersurilor necesare în vederea platii despagubirilor cuvenite fostilor proprietari, deposedati abuziv. Speta dedusa judecatii avea doar constatarea nulitatii de vânzare cumparare a chiriasului, reclamantii P.R. si R.nu au investit instanta cu alt capat de cerere.

 Intimatii L.M. si L.R. si P. R.si P.R., sau opus admiterii revizuirii.

 Analizând cererea de revizuire, Curtea constata urmatoarele:

 Prin decizia civila 100/2000 a Curtii de Apel Oradea, s-a pastrat contractul de vânzare cumparare a chiriasilor asupra imobilului din litigiu, s-a constatat încalcarea art. 1 Protocolul I din CEDO si a fost obligat Primarul si Consiliul Local sa faca demersurile necesare pentru ca succesorii fostilor proprietari sa fie despagubiti pentru imobilul preluat abuziv.

 În fapt, actiunea reclamantilor P. prin care s-a solicitat constatarea nulitatii contractelor de vânzare cumparare a chiriasilor, era o actiune în revendicarea imobilului, preluat abuziv de stat, actiunea în rectificare de CF. fiind subsecventa si grefata pe actiunea în revendicare.

 Instanta de recurs constatând ca imobilul revendicat a fost preluat abuziv de statul comunist de la antecesorul reclamantilor iar actiunea în rectificare de carte funciara era prescrisa potrivit dispozitiilor speciale din Legea 10/2001, a dispus ca în locul restituirii în natura sa se plateasca fostilor proprietari despagubiri constând din pretul la zi al imobilului preluat abuziv. Curtea si-a întemeiat decizia pe dispozitiile art. 1 Protocolul I din CEDO, s-a conformat deciziilor pronuntate de Curtea de la Strasbourg împotriva României, si nu se poate retine astfel ca si-a depasit limita investirii, cât timp, potrivit art. 20 al.2 din Constitutie, în materia drepturilor fundamentale ale omului, se aplica tratatele si conventiile internationale cu prioritate fata de legea interna, când aceasta este mai putin favorabila.

 Acesta fiind cazul în speta, nu se poate retine ca sunt întrunite în cauza conditiile prev. de art. 322 pct.2 Cod procedura civila, astfel ca cererea este nefondata.

 De asemenea, obligând Primarul si Consiliul Local sa faca demersuri pentru a se plati despagubirile cuvenite reclamantilor P., Curtea nu a facut decât sa reitereze obligatia legala instituita în favoarea acestor institutii de art. 16 din Legea 247/2005.

 Acesta fiind cazul în speta, nu se poate retine ca sunt întrunite în cauza conditiile prev. de art. 322 pct.2 Cod procedura civila, astfel ca cererea este nefondata.

 De asemenea, prin decizia civila 631/2008 Curtea de Apel Oradea a respins o cererea de revizuire formulata de reclamantii P.R. si P.R. pentru aceleasi motive ca si prezenta cerere de revizuire si chiar daca în speta nu este vorba de exceptia autoritatii de lucru judecat, s-ar aduce atingere acestei autoritati, daca în prezenta cauza s-ar pronunta o solutie contrarie.

 Pentru aceste motive, urmeaza a se respinge ca nefondata cererea de revizuire formulata de Consiliul Local Oradea.

 În baza art. 274 Cod procedura civila, va obliga pe revizuienti sa plateasca intimatilor P. 500 lei cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare