Recurs contencios administrativ. funcţionar public- numire temporară într-o funcţie de conducere. -art. 92 din Legea 188/1999 republicată; -art.288 alin.5 lit.h din Legea 95/2006.

Decizie 112 din 05.03.2009


: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. FUNCŢIONAR PUBLIC- NUMIRE TEMPORARĂ ÎNTR-O FUNCŢIE DE CONDUCERE.

-art. 92 din Legea 188/1999 republicată;

-art.288 alin.5 lit.h din Legea 95/2006.

Numirea pe o funcţie publică de conducere vacantă temporar se face de către conducătorul instituţiei, fiind un atribut exclusiv stabilit de legiuitor în sarcina acestuia; instanţa de judecată nu se poate substitui acestei competenţe exclusive şi să desemneze pe funcţia vacantă temporar o altă persoană decât cea desemnată de conducătorul instituţiei.

Prin sentinţa nr.403/CA din 29 septembrie 2008, Tribunalul Bihor a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE ASIGURĂRI DE SANATATE, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999).

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat prin adresa nr. D.G. 6360/26.09.2007, ca începând cu data de 01.10.2007, să fie numit coordonator al compartimentului control al CAS Bihor, arătând punctual motivele care îl îndreptăţesc să ocupe această funcţie de conducere, iar împotriva lipsei unui răspuns la această solicitare a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. DG. 7286/06.11.2007, plângere căreia i s-a răspuns în sens negativ prin adresa cu acelaşi număr din 13.11.2007, în sensul că, cererea sa nu poate fi încadrată în categoria cererilor prevăzute de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, deoarece prin ea se solicită numirea într-o funcţie care potrivit prevederilor legale poate fi ocupată prin concurs sau numire temporară.

În conformitate cu prevederile art. 92 alin.1 şi 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, „ Cauzele având ca obiect litigii de muncă în care una dintre părţi are calitatea de funcţionar public, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentului statut, vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei, iar potrivit art. din 288 alin. 5 lit. h din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „Atribuţiile principale ale directorului general sunt următoarele: (…) numeşte, sancţionează si eliberează din funcţie personalul casei de asigurări (…)”, aceste dispoziţii legale constituie reglementări cu caracter special care prevăd expres competenţa instanţelor de contencios administrativ, din această perspectivă, acţiunea reclamantului fiind corect îndreptată la instanţa de contencios administrativ, obiectul acţiunii constituind refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere astfel cum este definit de prevederile art.2 lit. i din Legea nr.554/2004, actualizată, privind contenciosul administrativ.

Ori, în speţă, refuzul instituţiei pârâte este justificat de faptul că, potrivit art. 92 din Legea nr. 188/1999, măsura numirii într-o funcţie publică de conducere vacantă temporar se dispune de către persoana care are competenţa numirii în funcţia publică, pe o perioadă  de maximum 6 luni într-un an calendaristic.

Faţă de considerentele anterior expuse instanţa a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant.

Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs în termen reclamantul, solicitând instanţei să dispună admiterea recursului, anularea sentinţei atacate, cu obligarea conducerii C.A.S. să-l numească temporar la conducerea Corpului de Control de la data introducerii cererii. 

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a învederat instanţei că, refuzul doamnei A.S., preşedintă a instituţie pârâte, de a-l numi temporar la conducerea Corpului de Control, se bazează doar pe considerente subiective ce fac parte dintr-un plan de reducere la tăcere şi umilire, datorită rapoartelor pe care recurentul le-a întocmit şi prin care demonstrează grave ilegalităţi comise de aceasta.

Aceste fapte ale preşedintei au fost aduse la cunoştinţa Curţii de Conturi, C.N.A.S. şi Ministerul Sănătăţii.

În acest context, în care abuzurile şi ilegalităţile au început să devină publice, nu era de mirare că s-a refuzat numirea sa temporar la conducerea Corpului de Control.

A arătat că, este specialistul cel mai titrat în sistemul de asigurări de sănătate, fapt care rezultă din activitatea desfăşurată până în prezent, din anul 1999 de când lucrează în instituţie, obţinând numai calificative de excepţional şi foarte bun.

A arătat că, acestea sunt argumentele pentru care a solicitat instanţei să intervină într-un caz flagrant, de nerespectare a Legii nr.188/1999 pe criterii de competenţă şi profesionalism.

Prin refuzul de a-l numi temporar la conducerea Corpului de Control s-au încălcat prevederile art.3 lit.a şi b din Legea nr.188/1999, ce definesc principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice, respectiv imparţialitate, obiectivitate şi responsabilitate, mai ales că potrivit prevederilor art.69 alin.3 lit.b, calificativele obţinute la evaluarea profesională sunt avute în vedere la promovarea într-o funcţie superioară.

Conform art.92 alin.1 şi 2, exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii de conducere se poate face pe o perioadă de maxim 6 luni.

Intimata C.A.S., prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate, deoarece în mod corect s-a reţinut de prima instanţă că, refuzul pârâtei intimate este justificat de faptul că potrivit prevederilor art.92 din Legea nr.188/1999, măsura numirii într-o funcţie publică de conducere vacantă temporar, se dispune de către persoana care are competenţa numirii în funcţia publică.

Numirea pe o funcţie vacantă se face, potrivit prevederilor art.92 alin.1 şi 2 din Legea nr.188/1999 coroborat cu art.288 alin.5 lit.h din Legea nr.95/2006, de către conducătorul instituţiei, fiind atributul exclusiv al acestuia.

În data de 8.07.2008, s-a aprobat transformarea postului vacant de şef birou control din cadrul C.A.S. în consilier clasa I superior, treapta I, situaţie în care solicitarea reclamantului nu s-ar putea pune în practică, deoarece funcţia invocată nu există în prezent în organigrama C.A.S.

Instanţa de recurs, analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, a reţinut că este nefondat, iar în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă a dispus respingerea lui ca atare şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate.

Recurentul reclamant a solicitat pârâtei intimate ca începând cu data de 1.10.2007 să fie numit coordonator al compartimentului de control al C.A.S.

Conform prevederilor art.92 din Legea nr.188/1999 republicată, exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcţionar public care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea acestei funcţii publice şi care nu are în cazierul administrativ sancţiuni disciplinare neradiate. Dacă funcţia publică este vacantă, măsura numirii temporare se dispune de către persoana care are competenţa numirii în funcţia publică pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic.

Potrivit prevederilor art.288 alin.5 lit.h din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, numirea pe o funcţie publică de conducere se face de către conducătorul instituţiei, legiuitorul stipulând expres în competenţa sa această atribuţie.

Fiind vorba despre o competenţă exclusivă, stabilită de legiuitor în sarcina conducătorului unei instituţii de a desemna şi numi într-o funcţie publică de conducere vacantă temporar, acestei persoane îi revine atributul exclusiv de a opta între mai mulţi funcţionari publici care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei vacante respective.

În speţă, recurentul a solicitat numirea sa în funcţia de coordonator al compartimentului de control al C.A.S., funcţie care potrivit organigramei instituţiei la momentul solicitării nu era prevăzută, existând la biroul de control doar un şef de birou, post pe care conducătorul instituţiei a desemnat o altă persoană.

Fiind un drept exclusiv al conducătorului instituţiei, acestuia îi revene competenţa şi sarcina de a desemna ocuparea temporară a funcţiei publice respective, instanţa de judecată neputându-se substitui acestei competenţe exclusive.

Motivele de recurs invocate de recurent în sensul că ar fi fost îndreptăţit datorită competenţelor sale profesionale să ocupe funcţia temporară invocată, nu au putut fi reţinute favorabil în cauză, atâta vreme cât, atributul numirii în funcţia respectivă aparţine conducătorului instituţiei, care optează între mai multe persoane îndreptăţite şi nu instanţei de judecată.

De altfel, pe parcursul soluţionării cauzei, prin ordin la Preşedintelui C.N.A.S. s-a dispus schimbarea organigramei C.A.S., postul vacant de şef birou control din cadrul instituţiei fiind transformat în consilier clasa I superior, treapta I, situaţie în care solicitarea recurentului de numire pe postul vacant transformat şi care în prezent nu mai există, apare ca rămasă fără obiect.

În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut că, motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate, în mod corect dispunând prima instanţă respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului, astfel că recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.

(Decizia nr.112/CA/5.03.2009 a Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).