Plângere împotriva actelor procurorului. admitere. Art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală

CURTEA DE APEL ORADEA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

PLÂNGERE ÎMPOTRIVA ACTELOR PROCURORULUI. ADMITERE.

Art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală

În cazul unei plângeri împotriva actelor procurorului, în urma admiterii plângerii, s-a constatat că, printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se dispusese, anterior, începerea urmăririi penale faţă de doi dintre intimaţi sub aspectul comiterii infracţiunilor pentru care s-a cerut începerea urmăririi penale, în forma de participaţie a autoratului  şi s-a trimis cauza la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de ceilalţi doi inculpaţi, pentru comiterea infracţiunilor pentru care s-a cerut începerea urmăririi penale, în forma de participaţie a complicităţii.

Sentinţa penală nr. 92/P/26.11.2008

(Dosar nr.91/35/2008)

Prin rezoluţia din 14 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 254/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza art. 228 Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză faţă de M.C. , T. T. M. – având calitatea de avocat la Baroul Bihor, O.B. şi O.A., pentru comiterea infracţiunilor de fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 289, 290, 291, 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 Cod penal, comise în formele de participaţie ale autoratului şi complicităţii, în formă continuată, în concurs real de infracţiuni, conform art. 26 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal şi art. 41 alin. 2 Cod penal.

În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că, partea vătămată M.V.T. prin plângerea formulată, a arătat că, în perioada 17.10.2003 – 17.09.2004, a fost arestat preventiv de Tribunalul Teritorial Bucureşti, fiind deţinut în Arestul IGP – Direcţia Cercetări Penale Bucureşti şi că, având intenţia de a lua măsuri cu privire la protejarea afacerilor sale şi asigurarea mijloacelor de subzistenţă ale familiei sale – respectiv fosta sa soţie, M.C., în prezent M. şi copilul lor, în vârstă de 7 ani. Astfel, în ziua de 19.12.2003, cu ocazia unui interogatoriu la sediul DNA, la care au fost prezenţi cei doi avocaţi ai săi, D.F. şi T.T.M., a cerut permisiunea procurorului de caz, să i se permită o întrevedere cu sora sa, U.A. şi cu soţia sa, M. (M.) C. D., cerere ce a fost încuviinţată. În acest context, petentul a semnat un număr de 4-5 coli format A4, în alb, în scopul împuternicirii soţiei sale, în vederea efectuării unor operaţiuni administrative, legate de conturile bancare ale SC E.C. SRL şi, cu acelaşi prilej, petentul a mai semnat şi 2 formulare tipizate ale SC V. B. Oradea.

Petentul a susţinut că, fosta sa soţie se afla, la acea dată, în relaţii extraconjugale cu avocatul său ales, T.M.T. şi că, aceste două persoane au folosit acele înscrisuri în alb, pentru a lua din patrimoniul său imobilul situat în str. Progresului, nr. 19, cu scopul realizării unui folos material injust. Petentul a mai precizat că, după ce a fost pus în libertate, în data de 17 septembrie 2004, a realizat că a fost indus în eroare de către avocatul său, T.M., de soţia sa, M.D.C. şi de către cumpărătorii O.A. şi O.B., care, după susţinerea petentului, au cooperat pentru însuşirea imobilului din patrimoniul SC S.I. SRL şi vânzarea lui la un preţ derizoriu.

În susţinerea acestei supoziţii, petentul a precizat în plângerea sa, că foile semnate în alb de el au fost folosite de către făptuitori la redactarea, în data de 19.12.2003 a unui proces-verbal ce cuprinde hotărârea asociaţilor SC S.I. SRL, prin care M.V., în calitate de cedent, a cesionat 49 părţi sociale, reprezentând 98 % din aportul său la capitalul social, numitei M.C., care a devenit astfel asociat unic şi administrator al societăţii. Totodată, a fost redactat şi actul adiţional cu valoare de dată certă, în prezenţa avocatului T.M., în esenţă cu acelaşi conţinut şi obiect, prin care, M.V. cesionează aportul său de capital al aceleiaşi firme, în favoarea soţiei T.M. Daniela, care devine asociat unic şi administrator.

Petentul a mai precizat că făptuitorii T.M. şi T.M., în data de 24.12.2003, folosindu-se de înscrisurile mai sus arătate, au cerut Oficiului Registrului Comerţului să înscrie menţiune de cesiune, cerere admisă de judecătorul delegat la ORC, actul constitutiv al SC S.I. SRL, modificându-se în sensul că T.M. D. a devenit asociat unic şi administrator al acestei societăţi comerciale. Petentul mai susţine că membrii familiei O. cunoşteau mijloacele prin care făptuitorii T.M.D. şi T.M. au obţinut în mod fraudulos controlul asupra SC S.I. SRL şi că, au urmărit, împreună cu aceştia, un unic scop, şi anume, cumpărarea la un preţ derizoriu – 120.000 euro, în loc de 400 -500.000 euro, a imobilului situat în str. Progresului, nr. 10, ce făcea parte integrantă din patrimoniul acestei societăţi comerciale.

În susţinerea şi argumentarea plângerii sale, petentul a depus decizia civilă nr. 75 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din data de 11.01.2007, pronunţată în dosarul nr. 163/1/2006, având ca obiect recursul declarat de M.V.T. împotriva deciziei nr. 701/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin care s-a admis recursul pe care l-a declarat, iar decizia atacată a fost modificată, în sensul respingerii apelului şi a menţinerii sentinţei comerciale nr. 681/9.02.2005 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, prin care a fost admisă cererea petentului şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat la 19 decembrie 2003 şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului anulat.

Procurorul de caz a apreciat că, intenţia petentului, de folosire a acestei hotărâri judecătoreşti în cadrul procesului penal are valoarea unei chestiuni prealabile, conform art. 44 Cod procedură penală, coroborat cu prevederile art. 45 alin. 1 Cod procedură penală şi a precizat că, reexaminând aspectele mai importante pentru aflarea adevărului în cauză, se regăsesc în mijloacele de probă administrate în dosarul penal nr. 503/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în care M.V.T., având aceeaşi calitate procesuală, de parte vătămată, a cerut cercetarea penală a numiţilor M.C.D., T.M. şi M.V., pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală, în forma autoratului şi complicităţii la aceste infracţiuni.

S-a reţinut că, în cadrul cercetărilor întreprinse în această cauză, cu respectarea ierarhiei specifice, s-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică la IPJ Bihor, urmat de un raport de expertiză criminalistică, întocmit de Laboratorul Interjudeţean Timişoara şi, în final, de un raport de expertiză criminalistică, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice al Ministerului Justiţiei.

S-a apreciat că, interpretarea critică a celor trei concluzii distincte, poate îmbrăca forma necesară aflării adevărului în cauză, doar prin completarea raţională a celor trei concluzii şi nu prin folosirea metodei contradictorialităţii concluziilor acestor expertize.

După ce s-a procedat la o analiză a celor trei expertize, procurorul de caz, a reţinut că, atâta timp cât existenţa infracţiunilor reclamante de petentul M.V. în sarcina făptuitorilor T.M. şi T.M.D. nu poate fi dovedită, această stare profită şi făptuitorilor subsecvenţi, faţă de care aceeaşi partea vătămată a făcut plângere penală.

Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii, în condiţii art. 278 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia din 10 ianuarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 501/VIII.1/2007.

Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentului, solicitând infirmarea ei şi trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor, pentru faptele arătate în sesizarea adresată parchetului.

Pe parcursul soluţionării cauzei, petentul a depus la dosar, în copie contractul de vânzare-cumpărare autentic privind imobilul în litigiu, încheiat între fosta sa soţie şi intimaţii O.A. şi O.B., contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC S.I. SRL şi intimata T.M., prin care intimata, în calitate de asociată unică şi administratoare a SC S.I. SRL vindea numitei T.M. imobilul din litigiu, precum şi minuta deciziei nr. 895 din 12 martie 2008 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,  ulterior, solicitată de curte în extenso, de la instanţa supremă.

Prin cererea depusă la dosar (fila 34), petentul a arătat că din înscrisurile depuse rezultă că între T.M. şi familia O. a existat o înţelegere frauduloasă privind cumpărarea imobilului, înţelegere care, coroborată cu alte probe ce putea fi administrate, puteau să determine începerea urmăririi penale.

Examinând plângerea pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, curtea constată că aceasta este fondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Petentul a mai formulat anterior o plângere împotriva intimaţilor T.M. D., M.V. şi T.M., plângere ce a format obiectul dosarului nr. 503/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, aşa cum de altminteri reţine şi procurorul de caz în rezoluţia atacată, cu privire la acelaşi fapte.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a dispus, prin rezoluţia din 23 decembrie 2005, neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei intimaţi, iar Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa penală nr. 94/PI/2007, a respins plângerea formulată de petent.

Prin decizia nr. 895 din 12 martie 2008, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a admis recursul petiţionarului M.V.T. împotriva sentinţei penale mai sus arătate, pe care a casat-o şi, rejudecând, a admis plângerea formulată de petiţionat împotriva rezoluţiei nr. 503/P/2004 din 23 decembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalului Bihor, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimaţii T.M.D., M.V. şi T.M.T.

În considerentele deciziei, după ce se expune starea de fapt, Înalta Curte reţine că, în cauză nu s-a lămurit situaţia celui de-al 4-lea exemplar al actului adiţional şi că procurorul trebuia să depună diligenţe pentru depunerea lui sau să stabilească în posesia cui se află acest act care, după spusele intimatului T.M. ar fi fost predat petentului, condiţii în care şi această împrejurare trebuia lămurită prin audierea intimatului şi a martorului D.C., celălalt apărător ales al petentului.

S-a mai reţinut că, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat de laboratorul Interjudeţean Timişoara, confirmate parţial numai pentru înscrisul Act adiţional de către INEC Bucureşti, prin expertiza din 25 octombrie 2006, se impunea efectuarea unui supliment de expertiză care să stabilească dacă şi semnătura de pe actul adiţional, cel obţinut prin copiere electrostatică la poziţia cesionar T.M.D. este aplicată pentru numele tipărit şi peste linia____ de sub nume sau pe foaia goală.

S-a reţinut că acest lucru este important deoarece vine să completeze probele ce urmează a fi administrate în cauză de către procuror, fiind de evidenţă că, atunci când cineva dă un mandat sau procură semnează singur, iar atunci când încheie un act de împrumut, cesiune, vânzare etc., acel act se semnează de ambele părţi.

S-a mai dispus ca procurorul să administreze orice alte probe, respectiv să verifice dacă făptuitoarea M.D. a primit bani de la M.V. – mama sa, condiţiile în care s-a făcut vânzarea, respectiv dacă a fost scos bunul din activele societăţii cu suma de 500.000.000 lei, apoi  revândut la 2 zile cu 4 miliarde de lei şi, mai ales, operaţiile consemnate în registrul jurnal al societăţii, în acesta apărând încasări conform aceleaşi facturi. S-a mai reţinut că, în acelaşi timp, după fiecare încasare, în aceeaşi zi, apare DP de restituire a aceloraşi sume. S-a reţinut că, în acest fel, era posibil ca intimata T.M. să depună aceeaşi sumă, de 25.000.000 lei, pentru ca apoi să o retragă şi apoi, în altă zi, să o depună din nou.

S-a reţinut că, modul de lucrul şi vânzare a imobilului, la 2 zile după cumpărare, cu un preţ de 9 ori mai mare, constituie indicii de încălcare a dispoziţiilor Legii nr. 87/1994 sau ale Legii nr. 31/1990.

Ţinând seama de faptul că în cauză s-a dispus, în urma desfiinţării rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, începerea urmăririi penale şi cu privire la intimatul T.M.T., care are calitatea de avocat în cadrul Baroului de Avocaţi Bihor, s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, competent personal.

În aceste condiţii, curtea de apel va reţine că rezoluţia din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii T.M. şi T.T.M. este netemeinică şi nelegală, ţinând seama de cele reţinute de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 2323 din 15 iunie 2008, fără a mai reitera considerentele acesteia.

Pentru aceste considerente, curtea, în baza art. 278/1 alin. 8 b Cod procedură penală, a admis plângerea petentului şi a desfiinţat rezoluţia din 14 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a constatat că, prin decizia penală nr. 895 din 12 martie 2008 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimaţii T.M.D. şi T.M.T.

Cu privire la intimaţii O.B. şi O.A., curtea a constatat că procurorul de caz a reţinut în rezoluţia atacată doar că, atâta timp când existenţa infracţiunilor reclamate în sarcina făptuitorilor T.T.M. şi T.M.D.  nu poate fi dovedită, această stare profită şi făptuitorilor subsecvenţi, respectiv  intimaţilor O.B. şi O.A., neprocedând la o analiză a susţinerilor petentului în ceea ce îi priveşte pe aceştia şi nici la administrarea vreunei probe.

Astfel, petentul susţine în plângerea formulată că, soţia sa a vândut imobilul cu complicitatea soţilor O.B. şi O.A., sens în care a făcut referire la suma, din punctul său de vedere derizorie cu care intimaţii O.B. şi O.A. au cumpărat imobilul, de patru ori mai mică decât valoarea sa reală, precum şi la faptul că, în urma ofertei de vânzare a imobilului, lansată de soţia sa, T.M.D. şi avocatul T.M., cu un preţ de 300.000 euro, în perioada ianuarie – aprilie 2004, s-au prezentat mai multe persoane dispuse să cumpere imobilul la preţul anunţat, dar că toţi ar fi renunţat, când au aflat că cel care vinde nu este proprietarul de drept care era recunoscut, adică petentul.

Mai precizează petentul că doi dintre potenţialii cumpărători s-au arătat dispuşi să cumpere imobilul numai dacă actul de vânzare-cumpărare s-ar încheia la sediul Direcţiei Cercetări Penale din cadrul IGP Bucureşti. De asemenea, petentul face referire la condiţia pusă de cei doi intimaţi, ca eventualul cumpărător să plătească în avans suma de 500.000.000 lei, sumă care să fie consemnată într-un contract de împrumut încheiat între cumpărător şi T.M.D.

Petentul susţine că toate aceste condiţii li s-au părut suspecte potenţialilor cumpărători dar nu şi intimaţilor O.B. şi O.A., care au acceptat, de la început, toate condiţiile, deşi intimata O.A. avusese anterior relaţii foarte apropiate cu petentul şi ştia de situaţia reală existentă între acesta şi soţia sa şi, mai mult de atât, ştia că imobilul îi aparţine petentului, pentru că fusese cumpărat şi amenajat cu banii pe care i-ar fi primit de la tatăl său. Petentul susţine că i-ar fi spus intimatei O.A. că intenţiona să divorţeze şi că, făcându-şi probleme în legătură cu eventualele pretenţii ale soţiei sale, i-a mărturisit „în momente de intimitate”, că acesta este motivul pentru care a trecut imobilul pe firma SC S.I. SRL, unde soţia sa avea doar 2 %. Anterior arestării sale, petentul i-ar fi spus intimatei O.A. şi că intenţiona să cumpere o suprafaţă de teren de aproximativ 160 mp, alăturată, pentru a-şi mări curtea, condiţii în care intimata O.A., s-a hotărât să profite de situaţie şi  şi-a convins soţul, O.B. să cumpere imobilul, la un preţ derizoriu, 120.000 euro, condiţii în care ar fi pus la dispoziţia intimatei M.C. suma de 20.000 euro în vederea scoaterii imobilului din patrimoniul SC S.I. SRL, sumă care a fost schimbată în lei, iar sumele obţinute depuse în contul SC S.I. SRL de către T.M., până la concurenţa sumei de 500.000.000 lei.

A mai făcut referire petentul la faptul că, după finalizarea acestei operaţiuni, în acelaşi interval de timp şi la acelaşi birou notarial, au fost perfectate cele două contracte de vânzare-cumpărare pe care le-a depus în copie la dosar.

A mai precizat petentul că, intimaţii O.B. şi O.A. au cumpărat ulterior, la o perioadă scurtă de timp după perfectarea contractului de vânzare-cumpărare suprafaţa de 160 mp, la preţul de 30.000 euro, care reprezintă 1 din valoarea de 120.000, cât a plătit pentru imobilul din litigiu (435 mp teren şi casă demisol, parter, etaj şi anexe gospodăreşti).

Curtea apreciază că, în raport de soluţia dată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală la care s-a făcut referire mai sus, se impune trimiterea cauzei la procuror şi în ceea ce îi priveşte pe intimaţii O.B. şi O.A., în vederea începerii urmăririi penale, pentru comiterea, în forma complicităţii, a infracţiunilor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.

Procurorul urmează să analizeze condiţiile în care intimaţii O.B. şi O.A. au acceptat oferta de vânzare a imobilului, dacă aceştia i-au dat în avans intimatei suma de 20.000 euro, şi dacă intimata T.M. ar fi folosit-o, în modalitatea arătată şi în considerentele deciziei Înaltei Curţi, prin depuneri şi retrageri succesive, pentru a scoate din patrimoniul SC S.I. SRL imobilul.

Urmează să se stabilească şi dacă, într-adevăr, intimata O.A.  avea  cunoştinţă despre situaţia existentă între petent şi intimata M.C. şi despre situaţia imobilului, respectiv dacă ştia că petentul a trecut imobilul în patrimoniul societăţii SC S.I. SRL, tocmai pentru a se proteja de o eventuală pretenţie a intimatei T.M. în cazul unui divorţ şi al unui partaj, precum şi dacă intimaţii O.B. şi O.A. aveau cunoştinţă de faptul că petentul era, la data perfectării contractului, deţinut în Arestul IGP Bucureşti şi că s-ar putea să fi fost ceva neclar cu privire la situaţia imobilului.

De asemenea, urmează să se administreze şi probele necesare, pentru a se verifica dacă susţinerile petentului, referitoare la condiţiile puse în oferta de vânzare au fost într-adevăr cele arătate de acesta în plângere şi dacă au existat potenţiali cumpărători care au refuzat oferta tocmai datorită condiţiilor care li s-au părut îndoielnice.

De asemenea, procurorul va administra toate probele necesare – audieri, confruntări, în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele şi a aflării adevărului, pentru a se stabili dacă intimaţii O.B. şi O.A., cu intenţie, i-au înlesnit sau i-au ajutat  pe intimaţii M.C. şi T.M. la săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus faţă de aceştia începerea urmăririi penale.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a  Cod procedură penală, curtea a admis plângerea formulată de petent, a desfiinţat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, a constatat că, prin decizia penală nr. 895 din 12 martie 2008 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimaţii T.M.D. şi T.M.T. şi se va trimite cauza la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii O.B. şi O.A.

Domenii speta

Spete similare