MATERIE:DREPT CIVIL
OBIECT:
Succesiune. Raportul donaţiilor. Prescriptibilitate în 3 ani de la deschiderea succesiunii.
Temei de drept: art. 757 Cod civil;
Sursa primară:
Decizia civilă nr.649/09.04.2009-R a Curţii de Apel Oradea
(dosar nr.9354/296/2006)
Prin sentinţa civilă nr.4172/30.06.2008 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.9354/296/2006 a fost admisă în parte acţiunea înaintată de reclamantele F.I., M.M. şi C.I. împotriva pârâtului F.P.O., s-a respins cererea reconvenţională formulată de către acesta din urmă împotriva reclamantelor pârâte de mai sus şi s-a constatat că masa succesorală rămasă după def.F.I. (dec.13.01.2003) se compune din imobil casă şi teren în suprafaţă de 800 m.p. situat în mun.Satu Mare, evaluat conform exp.ing.A.G. la o valoare de 306.760,60 lei, şi teren în suprafaţă totală de 4 ha şi 8000 m.p. situat în com.Odoreu sat Vânătoreşti, jud.Satu Mare.
În privinţa acestei mase succesorale instanţa de fond a constatat vocaţia succesorală egală a părţilor în cote de 1 părţi fiecare în calitate de copii, a menţinut starea de indiviziune succesorală în privinţa terenului de 4 ha şi 8000 m.p., a atribuit întregul imobil casă şi teren din mun.Satu Mare pe seama reclamantei F.I. obligând-o la plata unei sulte corespunzătoare pe seama celorlalţi comoştenitori, stabilind ca termen de plată data de 01.10.2008 conform art.673 indice 10 pct.4 Cod de procedură civilă.
Totodată prima instanţă a constatat că reclamanta F.I. a realizat investiţii la imobilul casă şi teren din mun.Satu Mare în sumă totală de 3.535,59 lei, că pârâtul-reclamant F.P.O. a fost escontentat cu suma de 20.000 lei în anul 1977 şi a respins restul capetelor de cerere formulate în cauză, disjungând completarea la cererea reconvenţională formulată de către pârâtul reclamant de mai sus şi având ca obiect partajul bunurilor mobile succesorale, dispunând compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că părţile în proces sunt copiii def.F.I. sen. (dec.01.03.2003 în mun.Satu Mare), că imobilul casă şi teren situat în mun.Satu Mare, constituie proprietatea tabulară a defunctei, conform extrasului CF nr.7391 Satu Mare, că în privinţa terenului în suprafaţă de 4 ha şi 8000 m.p. nu s-au depus înscrisuri doveditoare de către părţile în părţi dar că existenţa şi întinderea acestuia nu au fost contestate de către niciunul dintre comoştenitori.
În privinţa valorii bunurilor succesorale, prima instanţă a dispus efectuarea unui număr de 3 expertize judiciare, reţinând în final valoarea consemnată în cuprinsul raportului de expertiză cel mai recent, care de altfel a stabilit o valoarea intermediară celorlalte două lucrări de specialitate efectuate în cauză. Totodată, având în vedere opţiunea exprimată de către 3 dintre cei 4 comoştenitori (reclamantele), coroborat cu împrejurarea că în prezent în respectivul imobil locuieşte reclamanta F.I. jun., care de altfel a efectuat o serie de investiţii la acesta, a dispus atribuirea casei şi a terenului de 800 m.p. pe seama reclamantei de mai sus, stabilind obligaţia de plată a unei sulte în condiţiile art.673 indice 10 Cod de procedură civilă, în cuantumul şi la termenul cuprinse în dispozitivul sentinţei.
În ce priveşte cererea reconvenţională a pârâtului-reclamant F.P.O., prima instanţă a reţinut că terenul în suprafaţă de 3 ha şi 4800 m.p. situat în com.Livada sat Dumbrava, jud.Satu Mare constituie proprietatea exclusivă a reclamantei C.I. şi că nu face parte din masa succesorală în cauză, că investiţiile la imobilul casă şi teren din mun.Satu Mare pretinse de către pârâtul-reclamant că ar fi fost efectuate de către acesta nu au fost dovedite în cauză şi că din declaraţiile testimoniale a rezultat chiar că în anul 1977 pârâtul-reclamant a fost escontentat cu suma de 20.000 lei Rol.
Prin prisma celor de mai sus instanţa de fond a pronunţat soluţia expusă anterior şi a făcut aplicarea disp.art.276 Cod de procedură civilă în privinţa cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanţă părţilor în proces, disjungând totodată completarea la cererea reconvenţională depusă de către pârâtul-reclamant cu încălcarea disp.art.132 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel în termenul legal pârâtul-reclamant F.P.O. solicitând schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii reconvenţionale, al includerii în masa succesorală a terenului în suprafaţă de 3 ha şi 4800 m.p. situat în com.Livada sat Dumbrava, jud.Satu Mare, al atribuirii în proprietate exclusivă pe seama apelantului a casei şi terenului de 800 m.p. din mun.Satu Mare, precum şi în sensul constatării unor investiţii proprii la imobilul succesoral şi al respingerii capătului de cerere din acţiunea intimatelor-reclamante privind constatarea escontentării din anul 1977, cu cheltuieli de judecată în apel.
Totodată, apelantul invocă în privinţa acestui ultim capăt de cerere, pe cale de excepţie, prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiune (fila nr.14 din dosarul de apel).
Prin decizia civilă nr. 305/Ap din data de 24.11.2008, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 9354/296/2006 s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât F.P.O., dom.în mun.Satu Mare, împotriva sentinţei civile nr.4172/30.06.2008, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.9354/296/2006, în contradictoriu cu intimatele-reclamante F.I., M.M, C.I. .şi în consecinţă:
S-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune al intimatelor-reclamante privind reducţiunea liberalităţilor excesive dispuse faţă de apelantul-pârât F.P., respinge capătul de cerere al reclamantelor privind constatarea faptului că pârâtul a fost escontentat cu suma de 20.000 lei în anul 1977 şi stabileşte în favoarea apelantului-pârât o sultă în cuantum de 75.806 lei RON pentru imobilul succesoral casă şi teren situat în mun.Satu Mare, înscris în CF nr.7391 Satu Mare.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Obligă intimatele să plătească apelantului suma de 1209,15 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În privinţa sumei de bani de 20.000 lei plătită apelantului-pârât-reclamant în anul 1977 în schimbul drepturilor sale succesorale în cauză, invocată de către intimatele-reclamante-pârâte ca reprezentând o escontentare a acestuia, tribunalul a reţinut că potrivit art.847-848 Cod civil acţiunea coerezilor de reducţiune a liberalităţilor excesive are un caracter personal şi este recunoscută în mod limitativ doar comoştenitorilor ori altor titulari de drepturi succesorale.
În consecinţă dreptul material la acţiune în această situaţie este prescriptibil extinctiv, conform regulilor generale cuprinse în art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în termenul general de prescripţie de 3 ani de zile.
În privinţa acestui teren, tribunalul a reţinut că potrivit art.650 Cod civil, acesta a început să curgă de la data deschiderii succesiunii, moştenirea după def.F.I.sen. fiind deschisă de la data decesului acesteia, aceea de 13.01.2003 (fila nr.11 din dosarul primei instanţe).
Raportat la acest moment procesual, înregistrarea cererii introductive în instanţă din partea reclamantelor la data de 26.10.2006 la Judecătoria Satu Mare (fila nr.2 idem) prin care s-a solicitat constatarea liberalităţii excesive de mai sus şi reducţiunea acesteia s-a realizat cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani anterior menţionat.
Prin prisma acestor considerente tribunalul a constatat că, în privinţa excepţiei invocate de către pârâtul-reclamant prin motivele sale de apel, criticile formulate se prezintă a fi fondate sub acest aspect.
Referitor la componenţa masei succesorale criticată de acelaşi apelant, tribunalul a reţinut că reclamantele au indicat două imobile succesorale (casă şi teren situate în mun.Satu Mare, respectiv teren în suprafaţă de 4 ha şi 8000 m.p. situat în com.Odoreu, sat Vânătoreşti, jud.Satu Mare).
La rândul său pârâtul-reclamant a solicitat prin cererea reconvenţională (filele nr.19-20 din dosarul primei instanţe) includerea în masa succesorală a terenului în suprafaţă de 3 ha şi 4800 m.p. situat în com.Livada, sat Dumbrava, jud.Satu Mare, pe seama căruia s-a eliberat TP nr.86807/11.10.1995 (fila nr.26 idem).
În privinţa acestui din urmă imobil tribunalul a constatat că, raportat la declaraţia olografă a numitei H.C.(fila nr.51) şi sentinţa civilă nr.4667/17.07.1992 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3480/1992 (fila nr.52 din dosarul primei instanţe) rămasă irevocabilă, în mod temeinic şi legal prima instanţă a reţinut că reconstituirea dreptului de proprietate în privinţa terenului în suprafaţă de 3,48 ha situat în com.Livada, sat Dumbrava, s-a dispus în mod exclusiv pe seama reclamantei C.I. în temeiul dreptului său propriu la restabilirea dreptului de proprietate, după cum s-a stabilit în mod irevocabil şi din hotărârea de mai sus.
În ce priveşte solicitarea apelantului-pârât-reclamant de a i se atribui în proprietate exclusivă imobilul casă şi teren situate în mun.Satu Mare, la valoarea cea mai mare stabilită prin lucrările de specialitate efectuate în faţa primei instanţe, tribunalul a apreciat că prima instanţă a realizat o justă aplicare a disp.art.673 indice 10 Cod de procedură civilă prin atribuirea acestui imobil pe seama aceluia dintre comoştenitori care locuieşte în prezent în imobilul succesoral, a efectuat anumite investiţii la aceasta, are o cotă succesorală egală cu a celorlalţi moştenitori şi a întrunit acordul a doi dintre ceilalţi trei moştenitori de a i se atribui respectivul imobil, această soluţie relevând şi aplicarea corectă a disp.art.673 indice 9 Cod de procedură civilă.
Solicitarea apelantului de a se avea în vederea valoarea cea mai mare stabilită în cadrul expertizelor judiciare de evaluare a imobilelor se prezintă a fi lipsită de relevanţă în absenţa oricărei dovezi de solvabilitate şi de disponibilitate în vederea achitării sultelor corespunzătoare, tribunalul constatând totodată legalitatea şi temeinicia soluţiei primei instanţe în privinţa valorii respectivului imobil reţinute de aceasta, prin prisma faptului că, ulterior depunerii celor trei expertize judiciare (filele nr.110-121, 134-152 şi 160-162 din dosarul primei instanţe), având în vedere valorile diferite la care s-au oprit cei trei experţi, instanţa de fond a uzat de procedura reglementată prin art.210-211 Cod de procedură civilă citându-i pe cei trei experţi pentru termenul de judecată din data de 03.06.2008 (fila nr.181) în vederea acordării de lămuriri şi reţinând în final valoarea de mai sus pe baza explicaţiilor care au fost furnizate de către aceştia.
În ce priveşte investiţiile proprii la imobilul situat în mun.Satu Mare afirmate de către apelant, tribunalul a apreciat că în mod legal prima instanţă a reţinut că din declaraţiile martorilor T.I.şi C.G. coroborat cu celelalte probe din dosar (interogatoriile părţilor – filele nr.40-50, declaraţiile martorilor – filele nr.56-59, 86, 88-89), inclusiv expertizele tehnice în cauză (prin care s-a concluzionat anexa bucătărie de vară nu putea avea destinaţie de atelier edificat de către pârâtul-reclamant, câtă vreme racordarea la curent electric – alternativ, fiind inexistentă o reţea de curent electric trifazic – se realiza tot de la construcţia casă de locuit), rezultă că tatăl pârâtului-reclamant a fost cel care a realizat aceste investiţii şi că din dovezile administrate nu a rezultat o contribuţie a pârâtului-reclamant în acest sens.
Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul a admis apelul declarat în cauză şi în consecinţă a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune al intimatelor reclamante privind reducţiunea liberalităţile excesive dispuse faţă de apelantul pârât reclamant în anul 1977, a respins capătul de cerere al reclamantelor privind constatarea faptului că pârâtul a fost escontentat cu suma de 20.000 lei în anul 1977 şi stabilit în favoarea acestuia o sultă de 75.806 lei Ron pentru imobilul succesoral casă şi teren situate în mun.Satu Mare, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Totodată, întemeiat pe disp.art.274 raportat la art.298 Cod de procedură civilă şi pe înscrisurile doveditoare de la dosar (filele nr.2, 3, 15) a obligat intimatele reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel pârâtului-reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs F.I., M.M. şi C.I., solicitând admiterea lui şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului şi a excepţiei de prescripţie a dreptului la acţiunea în constatarea escontentării intimatului cu suma de 20.000 lei în 1977.
În motivarea recursului se arată că decizia instanţei de apel este nelegală întrucât, nu se arată motivarea în fapt şi în drept a admiterii excepţiei de prescripţie a dreptului la acţiune privind reducţiunea liberalităţii. Instanţa avea obligaţia să arate când a început şi când s-a împlinit prescripţia; ori neindicând acest lucru soluţia instanţei de apel nesocoteşte dispoziţiile art. 738 şi următoarele Cod civil care reglementează raportul donaţiilor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul F.P.O., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică. În mod corect instanţa a apreciat că aşa zisul capăt de acţiune privind „escontentarea” este o acţiune personală, prescriptibilă în 3 ani, momentul în care începe să curgă prescripţia fiind cel al deschiderii succesiunii, după cum explicit a arătat instanţa de apel. Cum acţiunea a fost introdusă la 26 octombrie 2006 evident că era prescrisă cu privire la acest capăt de cerere, momentul deschiderii succesiunii fiind 13 ianuarie 2003.
În altă ordine de idei, se arată în întâmpinare, că oricum cei 20.000 lei ce se susţine de către recurenţi că i-ar fi primit intimatul pentru a-şi cumpăra un apartament în 1977 sunt pure susţineri.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, instanţa constată că recursul este fondat şi-l va admite în baza prev. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Capătul de cerere privind aşa zisa „escontentare” nu este o, escontentare, ci un raport al donaţiilor, care este o acţiune personală patrimonială supusă prescripţiei conform art. 3 din Decretul 167/1958. Aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel momentul în care începe să curgă prescripţia dreptului de a cere raportul donaţiei este cel al deschiderii succesiunii, în cazul din speţă 13 ianuarie 2003, fapt ce reiese şi din prevederile art. 757 Cod civil. Raportat la acest moment termenul de prescripţie de 3 ani s-a împlinit la 13 ianuarie 2006, ori acţiunea reclamanţilor a fost introdusă la instanţă la data de 26 octombrie 2006, deci peste termenul general de prescripţie.
Aşa fiind, criticile aduse de recurenţi privitor la excepţia de prescripţie sunt nefondate şi ca atare recursul va fi respins iar decizia recurată va fi menţinută în întregime fiind temeinică şi legală..
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.