Domeniu privat. Unitate administrativ-teritorială. Obligativitatea licitaţiei.

Domeniu privat. Unitate administrativ-teritorială. Obligativitatea licitaţiei.

Legea nr. 215/2001 modificată – art. 125 alin. 2

Este nulă vânzarea unui teren aparţinând unei unităţi administrativ-teritoriale, fără licitaţie publică, conform art. 125 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 modificată.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,

decizia civilă nr. 85 din 1 februarie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 2556 din 2 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 5508/2006 Tribunalul Arad a admis acţiunea formulată de reclamantul Prefectul judeţului Arad şi a anulat hotărârea nr. 14/2006 emisă de Primarul Consiliului Local al Comunei B., prin care s-a vândut, prin negociere directă, terenul înscris în CF nr. 3052 B., nr. top 1181, în suprafaţă de 30.282 mp, aparţinând domeniului privat al comunei.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Consiliul Local B. şi prin decizia civilă nr. 85/01.02.2007, pronunţată în dosarul nr. 5508/108/2006, Curtea de Apel Timişoara l-a respins ca nefondat, cu motivarea că, prin hotărârea adoptată de pârât, prin care s-a aprobat vânzarea terenului în discuţie prin vânzare directă, s-au încălcat prevederile imperative ale Legii nr. 215/2001, care stipulează prin art. 125, obligativitatea organizării unei licitaţii publice pentru vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor care fac parte din domeniul privat al unităţii administrative respective.

În acest sens, nu poate fi înfrântă norma imperativă prin nici un considerent, indiferent că pârâtul apreciază vânzarea prin negociere directă o soluţie echitabilă, iar licitaţia publică o pierdere de vreme şi de bani publici.

Situaţia juridică a terenului este foarte clară, neexistând nici o situaţie atipică, neprevăzută de lege, aşa cum susţine, în eroare fiind, recurentul.

Înscrierea dreptului de superficie asupra terenului, nu-i conferă societăţii respective dreptul de a cumpăra terenul, decât cu respectarea legii, iar legea prevede obligativitatea prevederilor licitaţiei publice.

Nici temeiul legal invocat de recurent, respectiv O.G. nr. 19/2002, nu este incident în cauză, el fiind aplicabil în situaţiile de constituire şi utilizare a fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului şi pentru vânzarea unor imobile proprietate privată a statului, nu vânzării terenului din proprietatea privată a comunei, prin negociere directă.

În privinţa susţinerii incidenţei Legii nr. 286/2006, s-a reţinut că hotărârea atacată a fost adoptată la 8.02.2006, anterior modificării Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/06.07.2006.

Prin urmare, stabilindu-se că hotărârea adoptată de pârât a fost emisă cu încălcarea legii, în mod corect prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat-o, iar recursul a fost considerat nefondat şi s-a respins, cu aplicarea art. 312 alin. 1 C. pr. civ.

Domenii speta

Spete similare