Efectele modificării unor clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional asupra contractului colectiv de muncă de la nivelul angajatorului.

Efectele modificării unor clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional asupra contractului colectiv de muncă de la nivelul angajatorului.

Codul muncii, art. 238 alin.1, art. 241 alin.1 lit. d, art. 244

Legea nr. 130/1996, art. 11 alin. 1 lit. d

În situaţia în care, din diferite motive, părţile au încheiat contractele colective de muncă la un nivel inferior înaintea contractelor colective la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractelor colective de la nivelul superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse.

Curtea de Apel Timişoara, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale,

decizia civilă nr. 143 din 6 martie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 1476 din 21 octombrie 2006, Tribunalul Arad a admis acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul Sindicatul Independent „S.” Arad în contradictoriu cu pârâta Direcţia Publică de Pază Arad şi a obligat pârâta la respectarea prevederilor art. 39 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2005 – 2006, modificat prin actul adiţional publicat în Monitorul Oficial al României nr. 7/02.05.2006, Partea V – Contracte colective de muncă, în sensul stabilirii salariului minim brut negociat de 370 RON pentru toţi membrii de sindicat, prevăzuţi în lista anexă, începând cu 01.04.2006, precum şi la recalcularea şi plata retroactivă a tuturor drepturilor salariale ale angajaţilor, având în vedere valoarea salariului minim pe unitate de 370 RON, începând cu 01.04.2006.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, nu au fost respectate dispoziţiile art. 39 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional coroborate cu cele ale art. 3 alin. 3 din acelaşi contract şi ale art. 238 alin. 1 din Codul muncii, deoarece salariul minim brut negociat prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este mai mic decât cel stabilit în contractul colectiv de muncă la nivel naţional.

Pârâta Direcţia Publică de Pază Arad a formulat recurs împotriva sentinţei Tribunalului Arad, solicitând anularea ei şi respingerea acţiunii principale.

Prin cererea de recurs se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului  Independent „S.” Arad, arătându-se că, faţă de prevederile art. 112 pct. 1 şi pct. 2 , art. 67 şi art. 68 C. pr. civ., art. 222 şi art. 282 lit. a şi lit. b din Codul muncii, sindicatul nu a făcut dovada că are acordul membrilor în numele cărora solicită drepturile salariale, respectiv nu a depus un tabel cu membrii de sindicat şi semnăturile acestora, care să ateste faptul că a fost împuternicit să formuleze şi să susţină acţiunea pendinte.

Cu privire la fondul cauzei, se arată că, în raport de dispoziţiile art. 236 alin. 4 şi art. 247 din Codul muncii şi cele ale art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, nimeni nu poate interveni pentru a modifica clauzele unui contract, încheiat în mod legal, fără acordul de voinţă al ambelor părţi contractante, iar prevederile contractului  colectiv de muncă la nivel naţional se aplică doar atunci când nu există contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 115 – 118, art. 112 şi art. 68 C. pr. civ., art. 222, 236 şi 247 din Codul muncii şi art. 7 din Legea nr. 130/1996.

Recurenta a depus la dosar note de şedinţă, prin care arată că Direcţia Publică de Pază Arad a fost înfiinţată de către Consiliul Judeţean Arad prin Hotărârea nr. 145/2005 şi funcţionează ca serviciu public specializat, în subordinea  Consiliului Judeţean Arad.

Totodată, susţine că, faţă de prevederile art. 1 şi art. 11 alin.1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractului  colectiv de muncă unic la nivel naţional nu sunt aplicabile angajaţilor recurentei, deoarece recurenta nu este parte semnatară a acestui contract.

Intimatul Sindicatul Independent Solidaritatea Arad a depus concluzii scrise, prin care solicită, în principal, anularea recursului ca nemotivat în drept şi, în subsidiar, respingerea lui ca neîntemeiat.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului se invocă prevederile art. 3021 lit. c C. pr. civ., arătându-se că neindicarea niciunuia din motivele de recurs reglementate de art. 304 C. pr. civ. are ca efect încălcarea dreptului la apărare al intimatului.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului intimat se arată că sindicatul reclamant are caracter reprezentativ şi a participat, în fapt şi în drept, la negocierea contractului colectiv de muncă, iar temeiul exercitării acţiunii pendinte îl reprezintă prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003, conform cărora sindicatul apără drepturile membrilor de sindicat.

În raport de dispoziţiile art. 3 alin. 3 şi art. 39 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2005 – 2006, modificat prin actul adiţional publicat în Monitorul Oficial nr. 7/02.05.2006, Partea a V-a şi ale art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractul la nivel de unitate este modificat în ceea ce priveşte salarizarea de cel la nivel naţional.

Având în vedere dispoziţiile art. 304 1 şi art. 306 alin. 3 C. pr. civ. şi împrejurarea că recurentul a motivat în fapt cererea de recurs, la termenul din 06.03.2007, Curtea a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimat, apreciind că motivarea în fapt a cererii de recurs este suficientă faţă de incidenţa, în speţă, a prevederilor art. 304 1 C. pr. civ. şi, totodată, face posibilă încadrarea motivelor de recurs într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. pr. civ.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., Curtea a apreciat că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor legale în ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantului.

Acţiunea a fost promovată de către sindicat în numele membrilor de sindicat. În acest sens, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 54/2003 recunoaşte organizaţiilor sindicale prerogativa de a apăra drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă în faţa instanţelor judecătoreşti.

Pe de altă parte, art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 legitimează calitatea procesuală activă a sindicatului, dispunând că, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.1, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor de sindicat, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.

În acelaşi sens, sunt şi prevederile art. 217 din Codul muncii, care recunosc organizaţiilor sindicale legitimare procesuală pentru a reprezenta salariaţii în conflictele de drepturi.

Împrejurarea că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu au fost nominalizaţi membrii de sindicat în numele cărora s-a acţionat şi domiciliul acestora nu atrage lipsa calităţii procesuale active şi anularea acestei cereri, în condiţiile în care acţiunea a fost promovată în numele tuturor membrilor de sindicat, lista acestor membri prezentând importanţă în faza executării hotărârii, când reclamantul urmează să facă dovada faptului că persoana pentru care solicită acordarea dreptului avea calitatea de membru de sindicat la data introducerii acţiunii. De altfel, în faţa primei instanţe, reclamantul a depus un tabel cu membrii de sindicat în numele cărora a formulat acţiunea pendinte.

Având în vedere cele arătate mai sus, în mod corect, faţă de dispoziţiile art. 112 pct. 1 şi pct. 2, art. 67 şi art. 68 C. pr. civ., art. 222 şi art. 282 din Codul muncii şi art. 28 din Legea nr. 54/2003, instanţa de fond a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii şi ale art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractului colectiv de muncă la nivel naţional produc efecte pentru salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentare de către o federaţie sau confederaţie patronală la negocierea şi încheierea acestui contract colectiv de muncă.

Art. 238 alin. 1 din Codul muncii prevede că: „contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”. Astfel, orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci şi în considerarea clauzelor contractelor colective de la nivel superior.

Potrivit art. 244 din Codul muncii: „clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru”.

Pe de altă parte, în cazul în care, din diferite motive, părţile au încheiat contracte colective de muncă la un nivel inferior înaintea contractelor colective la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractelor colective de la nivelul superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse.

În speţă, potrivit art. 53 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, salariul minim de încadrare pentru angajaţii Direcţiei de Publică de Pază Arad este de 350 lei, cu începere de la data de 01.01.2006.

Această clauză intră în contradicţie cu prevederile art. 39 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2005 – 2006, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional publicat în Monitorul Oficial nr. 7/02.05.2006, Partea a V-a, conform cărora, începând cu 01.04.2006, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de 170 de ore în medie, nu poate fi stabilit sub nivelul sumei de 370 RON, respectiv 2,18 RON/oră.

Prin urmare, în raport de prevederile legale citate anterior în cauză, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a apreciat acţiunea reclamantului ca întemeiată, întrucât salariul de bază minim brut negociat la nivel de unitate nu poate fi mai mic decât cel stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2005 – 2006, astfel cum el a fost modificat prin actul adiţional publicat în Monitorul Oficial nr. 7/02.05.2006, Partea a V-a, chiar dacă suma de 370 RON a fost stabilită prin modificarea Contractului colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2005 – 2006, modificare ce a intervenit după încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea a respins recursul declarat de pârâta-recurentă ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare