Renunţare la apel.

Partea care a renunţat  expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel. Apelul declarat de apărătorul de la fond dar neînsuşit  de partea pentru care a fost declarat, care, dimpotrivă, renunţă la dreptul de a declara această cale de atac, nu este în măsură să investească instanţa.

Reclamantul N.M.M.. a chemat în judecată pe pârâţii I.G., I.A., A.S., R.L. L., R.D.V., P.G., M.A.M., M.I., M.C., Societatea Comercială … SA, şi  a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a certificatelor de moştenitor nr. 39/2000 eliberat de BNP M.D., nr. 182/2002 eliberat de BNP E.D. şi nr. 48/2003  eliberat de BNP Ş.F.; să se constate calitatea sa de moştenitor după bunicii săi, autorii N.C. şi N.J..

În motivarea cererii a arătat că în urma relaţiilor nelegitime ale  lui N.M.. cu S.M. a rezultat un fiu, N.M.M., respectiv reclamantul. N.M., tatăl său, este fiul autorilor N.C. şi N.J..

A mai arătat că la data emiterii certificatului de moştenitor nr. 48/2003 reclamantul nu a fost inclus cu cota legală de 1/3 ce-i revenea în calitate de moştenitor prin devoluţiunea legală, rudă de gradul I după tatăl său N.M..

La data de 6 iunie 2006 pârâtele A.S. şi I.A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia prescripţiei dreptului de acceptare a succesiunii, excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii.

Reclamantul, la 19 octombrie 2005, a depus la dosar o precizare, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 48/2003 – BNP Ş.F., prin care a fost dezbătută succesiunea bunicului său patern N.C., să se constate calitatea de moştenitor prin devoluţiune legală a bunicilor, autorii N.C. şi N.J., totodată, solicitând constatarea nulităţii absolute a actelor subsecvente, respectiv contractele de vânzare-cumpărare nr. 1153/19.02.2002, nr. 1177 din 19.02.2004, nr. 1303/22.08.2005, nr. 3417/29.09.2004, nr. 7553/29.09.2004, precum şi a celorlalte acte subsecvente încheiate ulterior emiterii certificatelor de moştenitor nr. 130/1961 şi 48/2003, solicitând şi introducerea în cauză în calitate de pârâţi a lui P.G., M.A., M.I., SC … SRL şi SC …  CRAIOVA SA.

Pârâta SC … CRAIOVA SA, la data de 13.12.2005 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând excepţia prescripţiei dreptului de acceptare a succesiunii, arătând că neacceptarea în termenul legal de şase luni a moştenirii duce la pierderea calităţii de moştenitor.

Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr.1872 din 10 martie 2006, stată în dosarul nr. 8191/2005 a respins acţiunea.

În considerentele sentinţei s-a reţinut  lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, în raport de toate capetele de cerere formulate. S-a arătat că reclamantul în urma adopţiei cu efecte depline a ascendentului său, N.  Marin, nu prezintă o legătură de filiaţie faţă de autorii N.C. şi N.J., astfel încât îi lipseşte vocaţia succesorală; în  lipsa vocaţiei succesorale, reclamantul nu justifică interesul necesar acţiunii în constatarea nulităţii certificatelor de moştenitor, cererii în constatarea calităţii de moştenitor al defuncţilor N.C. şi N. J., precum şi cererii în declararea nulităţii actelor subsecvente certificatelor de moştenitor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel la data de 22.03.2006 reclamantul N. M..

Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2006 apelantul reclamant a declarat că renunţă la această cale de atac, anexând şi declaraţia, autentificată sub nr. 3183/26.04.2006 de către  BNP Marinela  Daniela, dată în acelaşi sens.

Împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti la 4.05.2006 au declarat apel numiţii P.D., V.O. şi reclamantul N.M.M..

În motivarea apelului au invocat reţinerea greşită a efectelor depline ale adopţiei ascendentului N.M., cu implicaţii asupra reţinerii lipsei vocaţiei succesorale a reclamantului faţă de autorii N.C. şi N.J.. Au mai arătat că autoarea N.J. a  menţinut legătura de filiaţie faţă de N.M.,  prin actul de donaţie nr. 1105/1938, iar autorul i-a testat acestuia 35 ha teren prin testamentul autentificat  sub  nr. 250/1941.

În urma interogatoriului administrat apelantul reclamant N.M.M. a arătat că revine asupra cererii de renunţare şi a indicat motivele apelului ca fiind cele de la filele 29 – 30 din dosar.

Referitor la renunţarea la calea de atac, instanţa a constatat că declaraţia de renunţare nu prezintă un caracter irevocabil în condiţiile în care apelantul reclamant, nefiindu-i comunicată hotărârea primei instanţe, se afla înăuntrul termenului de apel la data retractării renunţării.

Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr.1069 din 29 iunie 2006, stată în dosarul nr. 2322/civ/2006 a admis apelul declarat N.M.M., V.O. şi P.D., împotriva sentinţei civile nr. 1872 din 10 martie 2006, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 8191/2005.

A desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

Cu privire la vocaţia succesorală s-a reţinut că tatăl reclamantului,  numitul N.M., a fost adoptat în cursul anului 1937de către M.M.T..

Efectele adopţiei, neînscrise în procesul verbal de adopţie, erau reglementate la nivelul anului 1937 de titlul VIII – despre adopţii, art. 309 - 320 Cod civil, abrogate ulterior prin art. 39 din Decretul 32/1954.

Prin textele sus menţionate s-au evidenţiat în mod expres efectele restrânse ale adopţiei.

În atare situaţie, în anul 1937, la momentul încheierii adopţiei numitului N. M.,  fiul lui N.C. şi N.J., acesta  îşi păstra dreptul la moştenirea celor doi autori, având beneficiul reprezentării succesorale în condiţiile îndeplinirii cerinţelor art. 764 Cod civil.

Cu privire la capetele de cerere având ca obiect nulitatea actelor juridice subsecvente certificatelor de moştenitor, s-a reţinut că soluţionarea acestora a prezentat un caracter accesoriu, depinzând în mod direct de soluţia pronunţată asupra cererii în nulitate certificat de moştenitor, precum şi a cererii în constatarea calităţii de moştenitor a reclamantului.

În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă au declarat recurs în cauză SC …  SRL, P.G., M.A., M.I., M.C., R.L.L. şi R.D.V., solicitându-se modificarea deciziei pronunţate în apel, în sensul respingerii apelurilor şi menţinerii sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

În motivarea recursurilor recurenţii au susţinut următoarele:

Renunţarea la judecata apelului  are caracter definitiv şi irevocabil şi prin urmare nu se poate reveni asupra ei. Instanţa nu poate să ia act de renunţare  (aceasta „se constată” prin încheiere). Astfel fiind, instanţa de apel nu putea să ignore renunţarea apelantului la judecarea apelului, chiar dacă  apelantul reclamant, dând dovadă de rea credinţă şi neseriozitate, a revenit asupra renunţării.

Sentinţa a fost comunicată intimatului reclamant, astfel încât motivarea tribunalului cum că acesta era în termen să revină asupra renunţării, deoarece nu-i fusese comunicată sentinţa, este greşită.

Intimatul reclamant N.M.M. a înstrăinat drepturile succesorale, ce decurgeau din moştenirea de pe urma defunctului N.C., încă din 28 martie 2005, înainte de a se soluţiona pricina în fond la Judecătoria Craiova. În aceste condiţii intimatul reclamant N.M.M. nu îşi legitimează calitatea procesuală activă în acest litigiu.

Numiţii P.D. şi V.O. sunt terţi în raport de  litigiul de faţă, situaţie în care instanţa de apel nu a fost corect investită.

În drept, recursurile au fost întemeiate pe prevederile  art. 304 punctele 6, 7, 8 şi 9 Cod pr. civilă.

În apărare, pe calea concluziilor scrise, intimaţii N.M.M., V.O. şi P.D. au solicitat respingerea recursurilor. S-a susţinut că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 punctele 6, 7, 8 şi 9 Cod pr. civilă.

Au precizat intimaţii că nu există o renunţare irevocabilă a intimatului reclamant, nici în ceea ce priveşte promovarea căii de atac a apelului, nici privitor  la judecarea acestuia. Sentinţa civilă  nr. 1872/2006 a fost comunicată intimatului reclamant la 19 martie 2006. A declarat apel împotriva sentinţei la 22 martie 2006 prin împuterniciţii legali ale căror mandate, convenţional şi legal, erau valabile. În consecinţă, declaraţia autentificată din 26 aprilie 2006, privitoare la dreptul de apel, fiind făcută după declararea căii de atac, este fără obiect, caducă. Prin nici o încheiere a Tribunalului Dolj nu s-a constatat nici o renunţare la judecata apelului de către N.M.M.. La 22 mai 2006 N.M.M. a declarat că renunţă la judecarea apelului; instanţa a acordat cuvântul părţilor, fără însă a pronunţa o hotărâre sau o încheiere prin care să ia act de această renunţare, pentru a-i da astfel efect juridic deplin. Ulterior, prin declaraţia autentificată din 26 iunie 2006, intimatul reclamant  a menţionat clar că nu renunţă la judecarea apelului, că insistă în soluţionarea căii de atac declarate.

Din dosarul cauzei rezultă că voinţa intimatului reclamant a fost aceea de a finaliza litigiul de faţă  şi că declaraţia de renunţare la calea de atac a apelului (fără obiect, de altfel) a fost dată ca urmare a presiunilor exercitate asupra sa de o parte dintre pârâţi, deci fără o voinţă liberă.

După achitarea corespunzătoare a taxei de timbru instanţa de apel a procedat la discutarea legală a incidentelor procesuale, inclusiv renunţarea la judecata apelului.

Declararea apelului de către V.O. şi P.D. s-a făcut cu respectarea cerinţelor art. 284 şi 288 Cod pr. civilă. Aceştia, în calitate de cesionari ai drepturilor succesorale  ale intimatului reclamant după autorul N.C., au justificat un interes să declare la rândul lor apel pentru protejarea intereselor legitime.

Intimatul reclamant N.M.M. are calitate procesuală activă. Acţiunea privind nulitatea certificatelor de moştenitor şi în constatarea calităţii sale  succesorale este una personală şi, deci, acesta îşi menţine calitatea procesuală. În speţă însă, condiţia unică de exercitare a acţiunii în litigiul de faţă este aceea  a interesului legitim şi actual al titularilor acţiunii. În cauză acest interes  se regăseşte şi în privinţa reclamantului N.M.M.. De altfel, toate aspectele referitoare la calitatea părţilor, acceptarea succesiunii, şi altele, urmează să fie dezbătute cu ocazia rejudecării pricinii la fond, întrucât instanţa de apel a desfiinţat sentinţa şi a trimis spre rejudecare.

Analizând recursurile se reţin următoarele:

Referitor la recursul declarat de pârâţii M.C., R.L.L. şi R.D.V. Curtea constată incidenţa prevederilor art. 133 Cod pr. civilă. Recurenţii menţionaţi nu au semnat recursul, deşi au fost citaţi cu menţiunea expresă de a se prezenta în instanţă pentru semnarea recursului. Astfel fiind, se va declara nul recursul formulat de aceşti pârâţi.

Recursurile declarate de SC … SRL, P.G., M.A. şi M.I. sunt fondate şi urmează a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse, în temeiul art. 304 punctul 9 Cod pr. civilă.

Potrivit art. 283 Cod pr. civilă partea care a renunţat  expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel. Apelul declarat de apărătorul de la fond dar neînsuşit  de partea pentru care a fost declarat, care, dimpotrivă, renunţă la dreptul de a declara această cale de atac, nu este în măsură să investească instanţa.

În speţă, la data de 10 martie 2006 Judecătoria Craiova  a soluţionat acţiunea cu care a fost investită de către reclamantul N.M.M., fiind respinsă.

La  26 aprilie 2006  a fost depusă cererea de renunţare la calea de atac a apelului,  la instanţa de fond, de către reclamantul N.M.M. ( însoţită de declaraţia autentificată sub nr. 3183/26 aprilie 2006 dată în acelaşi sens ).

Renunţarea la apel, potrivit art. 283 Cod pr. civilă este irevocabilă. Reclamantul nu putea reveni ulterior la declaraţia de renunţare.

Particularitatea în cauză este dată de faptul că anterior renunţării de către reclamant la calea de atac a apelului, a fost declarat apel pentru acesta de către apărătorul de la fond, în temeiul art. 69 alin. 2 Cod pr. civilă. Se pune problema dacă acest apel este sau nu în măsură să investească instanţa.

Apreciem că apelul declarat de avocat în condiţiile art. 69 alin. 2 Cod pr. civilă, pentru partea pe care a asistat-o la fond, este în măsură să investească în mod legal instanţa numai dacă  este însuşit de partea pentru care a fost declarat. Neînsuşirea apelului de către parte face ca acesta să fie lipsit de orice efect juridic.

Intimatul reclamant N.M.M. nu şi-a însuşit apelul care a fost declarat în numele său de către apărătorul de la fond, la 22.03.2006. Dimpotrivă, în termenul de declarare a apelului, a declarat expres, la 26 aprilie 2006 că renunţă la calea de atac împotriva sentinţei. Între declaraţia de apel făcută de apărătorul de la fond în virtutea unei obligaţii stabilită în sarcina sa prin lege ( şi care, astfel  cum s-a dovedit ulterior, nu reflectă voinţa părţii reprezentate ) şi declaraţia de renunţare  la calea de atac dată personal de reclamant instanţa de apel avea obligaţia de a da eficienţă declaraţiei de renunţare întrucât numai aceasta  este rezultatul voinţei reclamantului, singurul care putea  investi sau nu instanţa cu soluţionarea  unei căi de atac. Astfel cum am arătat deja, declaraţia de apel făcută de apărătorul de la fond dar  neconfirmată de partea pentru care a fost făcută, nu poate produce nici un fel de efect juridic.

Prin prisma poziţiei procesuale a intimatului reclamant N.M.M. tribunalul avea o singură posibilitate, respectiv aceea de a constata că reclamantul a renunţat la calea de atac a apelului.

 Declaraţia de renunţare nu poate fi retractată decât dacă se invocă şi dovedeşte faptul că a fost viciat consimţământul la data renunţării. Reclamantul N.M.M. nu a invocat aspecte de acest gen.

O altă problemă care se impune a fi abordată în cauză este aceea a posibilităţii continuării judecăţii de către numiţii V.O. şi  P.D., respectiv dacă a operat în cauză o transmitere convenţională a calităţii procesuale active a reclamantului.

Apreciem că în litigiul de faţă nu ne aflăm într-o asemenea situaţie, dat fiind obiectul acestuia, respectiv capătul de cerere principal. Astfel, reclamantul N.M.M. a investit instanţa de fond cu o cerere de anulare a certificatului de moştenitor nr. 48/26 februarie 2003, eliberat după autorul N.C. şi de constatare a calităţii  sale de moştenitor  al acestuia, în calitate de nepot de fiu venit la succesiune prin reprezentarea tatălui său.

Acţiunea ce are ca obiect cererile menţionate este o acţiune personală. Ea poate fi promovată, deci, numai de cel care se pretinde titularul dreptului. Cesiunea drepturilor succesorale, făcută de către reclamant în favoarea numiţilor  V.O. şi P.D., nu dă dreptul acestora să stea în proces în litigiul de faţă, în locul reclamantului N.M.M., întrucât prin actul de cesiune nu a fost cedată şi eventuala calitate de moştenitor, aceasta, de altfel, neputând face obiectul contractului de cesiune. Fiind strâns legată de persoana succesibilului calitatea de moştenitor nu poate fi transmisă.

Intimaţii V.O. şi P.D. nici nu au invocat în mod direct  acest fapt, dimpotrivă au susţinut că acţiunea este una personală. Astfel, deşi au cumpărat eventualele drepturi succesorale ale intimatului reclamant N.M.M. la 29 martie 2005, acţiunea  la fond a fost promovată - în aceeaşi zi - de titularul ei, N.M.M., nu de către cesionari.

Afirmaţia intimaţilor din concluziile scrise cum că în speţă „condiţia unică de exercitare a acţiunii în litigiul de faţă este aceea a interesului legitim şi actual” ( condiţie care ar permite cesionarilor să continue procesul fără a li se putea opune renunţarea făcută de către reclamant la dreptul de apel ) nu poate fi primită în speţă. O asemenea condiţie ar fi fost suficientă numai în situaţia în care V.O. şi P.D. ar fi avut calitatea de creditori ai reclamantului N.M.M., iar ulterior dobândirii acestei calităţi intimatul reclamant ar fi făcut un act juridic prin care ar fi urmărit micşorarea patrimoniului său, ori,  dimpotrivă, ar fi omis efectuarea unui act care ar fi putut duce la majorarea patrimoniului său (caz în care creditorii puteau  interveni pe calea acţiunii oblice sau pe calea acţiunii revocatorii, în funcţie de situaţie, promovând direct acţiunea ).

Nu ne aflăm însă în situaţia menţionată. Numiţii V.O. şi P.D. au încheiat un contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, în 2005, după autorul N.C., cunoscând faptul că reclamantul nu are lămurită situaţia sa de moştenitor, câtă vreme acesta nu a putut prezenta un certificat de moştenitor în acest sens .

În soluţionarea litigiului nu prezintă relevanţă faptul că la 22 mai 2006 intimatul reclamant a învederat instanţei  că renunţă la judecata apelului ( şi nu la calea de atac ). Această cerere nu  echivalează cu o retractare a renunţării făcută în baza art. 283 Cod pr. civilă ( care, de altfel, nu putea fi retractată ), ci a exprimat poziţia sa în raport cu cererea de apel făcută în numele său de apărătorul de la fond.

Instanţa de apel a aplicat, de altfel, greşit şi prevederile art. 246 Cod pr. civilă. Asupra renunţării la judecata apelului partea poate reveni numai în termenul de exercitare a dreptului de apel, revenirea asupra renunţării echivalând cu o nouă declaraţie de apel. Peste acest termen, dar înainte de soluţionarea cauzei în apel, se poate reveni asupra renunţării, numai dacă se invocă şi se dovedeşte vicierea consimţământului la data renunţării.

Sentinţa apelată a fost comunicată reclamantului la 17 aprilie 2006. Termenul pentru declararea apelului a expirat la data de 4 mai 2006. Revenirea asupra renunţării la judecata apelului s-a făcut abia la 26 iunie 2006. Motivarea intimatului reclamant că ar fi fost obligat să renunţe la calea de atac de către pârâţi, care i-au spus că „ne vom descurca pe parcurs” nu poate fi considerată ca reprezentând o viciere a consimţământului.

Prevederile art. 288 Cod pr. civilă nu au fost încălcate. Apelul declarat la 4 mai 2006 de V.O. şi P.D. a fost depus la Judecătoria Craiova, care l-a înaintat tribunalului spre competentă soluţionare.

În temeiul art. 312 Cod pr. civilă raportat la art. 304 punctul 9 Cod pr. civilă va fi admis recursul declarat de SC …  Fotbalului Craiovean SRL, M.A., M. I. şi P.G..

Domenii speta

Spete similare