Contencios administrativ. funcţionari publici şi personal contractual din administraţia publică. inexistenţa vocaţiei la acordarea indemnizaţiei de dispozitiv prevăzută de legea nr. 138/1999. interpretarea şi aplicarea ordinului nr. 496/2003 al m.a....

CONTENCIOS ADMINISTRATIV. FUNCŢIONARI

PUBLICI ŞI PERSONAL CONTRACTUAL DIN

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ. INEXISTENŢA VOCAŢIEI

LA ACORDAREA INDEMNIZAŢIEI DE DISPOZITIV

PREVĂZUTĂ DE LEGEA NR. 138/1999. INTERPRETAREA

ŞI APLICAREA ORDINULUI NR. 496/2003 AL M.A.I., DUPĂ

REORGANIZAREA ÎN M.I.R.A.

Art. 1,3,13,47,49,51 din Legea nr. 138/1999, art. II din

Ordinul M.A.I. nr. 496/2003, privind introducerea pct. 9.2 şi

modificarea pct. 31.1 din ordinul nr. 275/2002

Nu tot personalul bugetar care desfăşoară activitatea în

domeniul administraţiei publice şi care sunt salarizate după

norme specifice funcţiei lor vor beneficia de indemnizaţia de

dispozitiv.

Persoanele care nu au fost şi nu sunt salarizate  conform

Legii nr. 138/1999 de către M.A.I nu sunt vizate de către

Ordinul nr. 496/2003.Acest ordin nu poate adăuga la lege, iar

în cazul funcţionarilor contractuali Ordinul nr. 496/2003

contravine dispoziţiilor art. 157 Codul muncii, ministrul

Administraţiilor şi Internelor nefiind angajatorul reclamanţilor.

Nu există discriminare, deoarece funcţionarii publici sau

personalul contractual care îşi desfăşoară activitate în

administraţia publică nu au acelaşi statut cu cei salarizaţi în

baza Legii nr. 13871999, nu ocupă aceleaşi funcţii şi nu

îndeplinesc aceleaşi atribuţii de serviciu.

( decizia nr. 139/R-C pronunţată la 08.02.2008de

Curtea de Apel piteşti – s.c.c.a.f. )

Prin sentinţa nr.1159/27.11.2007  Tribunalul Vâlcea- Secţia

comercială de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată

acţiunea formulată de reclamanţii F.N.L., N.L., U.C., P.M., V.M., E.M.,

B.Z.- moştenitoare a lui B.I. –decedat, V.F şi R.A, şi a luat act că

reclamanţii P.L., P.Ş.V., G.G., S.M, C.A., L.B.M., P.D., F.V şi C.C.M au

renunţat la judecată.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că reclamanţii  sunt

funcţionari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei

comunei Ş., jud. Vâlcea, calitate în care beneficiază de drepturile şi

obligaţiile prev. de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului

public şi nu de dispoziţiile legale derogatorii cu caracter special care se

aplică altor categorii de funcţionari publici cu statut special, la care se

referă Legea nr. 138/1999.

Prin Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.

496/2003 se fac unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor

Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului

militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi

siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale

personalului civil din aceste instituţii, ca urmare a faptului că Ministerul

Internelor şi Ministerul Administraţiei Publice s-au reunit într-un singur

minister.

Prin ordinul menţionat nu se putea modifica o dispoziţie

legală dintr-o lege şi ca atare sporul de dispozitiv nu se acordă decât

categoriilor de personal la care face referire expres Legea nr. 138/1999.

Nu se poate susţine că reclamanţii sunt supuşi unor forme de

discriminare şi că ar fi nesocotit principiul egalităţii între cetăţeni şi

excluderea privilegiilor şi discriminărilor, deoarece funcţionarul public

beneficiază de drepturile şi obligaţiile pe care le prevede Legea nr.

188/1999.

Faţă de atribuţiile pe care le are funcţionarul public aşa cum

sunt ele prevăzute în  Legea nr. 188/1999 nu sunt îndeplinite condiţiile

pentru acordarea indemnizaţiei de dispozitiv din moment ce acesta nu

este asimilat personalului militar din instituţiile publice de apărare

naţională, ordine publică şi siguranţă naţională sau personalului civil din

aceste instituţii.

Faptul că de indemnizaţia de dispozitiv beneficiază unii

angajaţi din cadrul prefecturilor care-şi desfăşoară activitatea în domeniul

evidenţei informatizate a persoanei sau în cadrul autorităţilor publice

locale ca urmare a reorganizării aparatului primăriilor nu poate fi un

argument hotărâtor pentru justificarea dreptului solicitat, din moment ce

persoanele respective au fost preluate din cadrul Ministerului Internelor

ca funcţionari publici cu statut special şi nu puteau pierde un drept deja

câştigat.

Din prevederile art. 14 ale OUG nr. 192/2002, rezultă

elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcţionarilor publici

care cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele şi alte drepturi, iar

sporul de dispozitiv solicitat de reclamanţi nu face parte din categoria

acestor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda

funcţionarilor publici şi personalului contractual.

Neacordarea sporului de dispozitiv la care se referă

reclamanţii nu creează o situaţie discriminatorie în sensul prevederilor

art. 1 din Legea nr. 137/2000, întrucât atribuţiile funcţionarilor publici şi

atribuţiile funcţionarilor publici cu statut special nu sunt identice şi ca

atare nici sistemul de salarizare şi acordarea altor drepturi nu poate fi

uniform.

Împotriva sentinţei au formulat recurs, în termenul

legal, reclamanţii care, invocând dispoziţiile art.304 pct.9 şi art. 312 

Cod pr.civilă, au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reluând în

parte motivele acţiunii de fond.

Se susţine că soluţia primei instanţe este greşită deoarece

dispoziţiile Legii nr.138/1999 şi ale Ord. M.A.I. nr. 496/2003 se aplică şi

funcţionarilor publici din cadrul fostului Minister al Administraţiei

Publice ca urmare a reunirii acestuia cu Ministerului Internelor prin

formarea noului minister, respectiv Ministerul Administraţiei şi

Internelor. Ordinul MAI a apărut după reunirea celor doua ministere, în

anul 2003, şi nu face distincţie între funcţionarii publici care beneficiază

de aceste drepturi. Respectivele drepturi băneşti sunt unele speciale, care

se adaugă celor din Legea nr. 188/1999. Ordinul reaşează  salarizarea

funcţionarilor publici şi a personalului contractual care îşi desfăşoară

activitatea în  domeniul administraţiei publice după norme ce anterior îi

vizau doar pe salariaţii din domeniul internelor.

Reclamanţii mai susţin că dreptul reclamat este prev. prin

pct.9.2 şi 31.1 din Ordinul nr.496/2003 : „Indemnizaţia de dispozitiv se

acordă personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea in domeniul

administraţiei publice”, fiind singurul drept de care se bucură personalul

civil din domeniul administraţiei publice.

Conform art. 1 alin. 2 din OUG 63/2003, MAI are

competenţe în domeniul funcţiei şi funcţionarului public, al evidenţei

informatizate a persoanei. Este astfel fără echivoc faptul că, în cadrul

competenţelor MAI, nu se face distincţie între  autorităţile centrale şi cele

locale. Dimpotrivă, există reglementări legale în baza cărora MAI are

competenţa de a lua măsuri pentru desfăşurarea activităţii administraţiei

publice  locale într-un cadru unitar.

Potrivit art. 13 şi 47 din Legea nr. 138/1999 sporul de

dispozitiv se acordă şi personalului din domeniul administraţiei publice.

Cum activitatea  de evidenţă a populaţiei prev. de OUG 63/2003 ca

aparţinând MAI a fost preluată de autorităţile publice locale (consilii

locale şi judeţene), personalul care exercită atribuţiile de evidenţă a

populaţiei  primesc spor de dispozitiv.

Art. 1 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea

şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare consacră principiul 

egalităţii între cetăţeni, cu excluderea oricăror privilegii şi discriminări.

Ordinul nr. 496/2003 creează un sistem  unitar de acordare a

unor drepturi salariale şi în domeniul administraţiei publice, tuturor

categoriilor de personal, şi nu doar celor care îşi desfăşoară activitatea la

evidenţa populaţiei.

Sporul de dispozitiv reglementat prin Ordinul nr. 496/2003

se încadrează în categoria „alte drepturi” prev. de art. 14 din OUG nr.

192/2002, act normativ care reglementează salarizarea funcţionarilor

publici.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs, ce vor fi

analizate grupat, în raport şi de dispoz. art. 3041 C.proc.civ., Curtea

constată că recursul nu este fondat.

Legea nr. 138/199 stabileşte modalitatea de salarizare  si

acordare a altor drepturi personalului militar din instituţiile publice de

apărare naţională, ordine publica şi siguranţă naţională, precum şi

acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.

Potrivit art. 1, „Dispoziţiile prezentei legi se aplica

personalului militar şi civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale,

Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de

Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Paza, Serviciului de

Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei”.

Potrivit art. 3, „Cadrele militare în activitate şi militarii

angajaţi pe baza de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din:

solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă,

gradaţii şi indemnizaţia de dispozitiv”.

Potrivit art. 13, „Cadrele militare in activitate, militarii angajaţi

pe baza de contract si salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de

dispozitiv lunara de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de

merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de

bază”.

Potrivit art. 47, „Personalul civil din ministerele şi instituţiile

centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate

în legislaţia aplicabilă în sectorul bugetar şi de unele drepturi salariale

prevăzute în prezenta lege”.

Potrivit art. 49, „Personalul civil din ministerele si instituţiile

centrale prevăzute la art. 47, care desfăşoară activităţi in condiţii similare

cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si

indemnizaţiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor

militare in activitate”.

Potrivit art. 51, „Funcţiile specifice pentru personalul civil din

structurile de apărare naţională, ordine publica şi siguranţă naţională sunt

prevăzute în anexa nr. 6”.

Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 s-au emis

dispoziţii de aplicare a Legii nr. 138/1999.

Prin OUG nr. 63/28.06.2003 Ministerul de Interne si

Ministerul Administraţiei Publice  au fost organizate într-un singur

minister, Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003. ministrul Administraţiei si

Internelor a modificat şi completat Ordinul nr. 275/2002 sus amintit,

prevăzând în art. II introducerea pct. 9.2 cu următorul conţinut:

„Indemnizaţia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfăşoară

activitatea in domeniul administraţiei publice”.

De asemenea, pct. 31.1 a fost modificat astfel: „Prin personal

civil, in sensul prezentului ordin, se înţelege funcţionarii publici si personalul

contractual din Ministerul Administraţiei si Internelor.

Personalul civil din Ministerul Administraţiei si Internelor

beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepţia celui din

domeniul administraţiei publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.

13 din lege, precum si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile

salariaţilor omologi din sectorul bugetar ”.

Aceste dispoziţii stau la baza pretenţiilor reclamanţilor din

cauza de faţă.

Din succesiunea actelor juridice sus expuse, este evidentă

concluzia ca Ordinul nr. 496/2003 de care se prevalează reclamanţii este

dat în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează

anumite drepturi salariale pentru personalul civil care îşi desfăşoară

activitatea in cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de

Interne (devenit M.A.I., devenit M.I.R.A.), Serviciului Roman de

Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie si

Paza, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale si Ministerului Justiţiei.

În urma reorganizării Ministerului de Interne si a celui al

Administraţiei Publice în Ministerul Administraţiei şi Internelor, o astfel

de precizare ca cea sus expusa cuprinsă în Ordinul nr. 496/2003 era

necesar a fi prevăzută, având în vedere că Ministerul nou creat avea

atribuţii şi în domeniul administraţiei publice, nu doar în cel al ordinii şi

siguranţei publice. Prin urmare, era necesar a se dispune şi cu privire la

personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999, dar care – în baza unor

acte normative ulterioare legii respective - îşi desfăşoară activitatea în

domeniul administraţiei publice  (de ex. serviciul de eliberare şi evidenţă a

paşapoartelor, permiselor şi certificatelor de înmatriculare, cel de

evidenţă informatizată a persoanei).

Ceea ce nu înseamnă că tot personalul bugetar – funcţionari

publici sau contractuali- care îşi desfăşoară activitatea în domeniul

administraţiei publice - şi care sunt salarizaţi după norme specifice

funcţiei lor -  vor beneficia de indemnizaţia de dispozitiv.

Reclamanţii nu au fost şi nu sunt salarizaţi conform Legii nr.

138/1999 de către M.A.I. Ca atare, nu sunt vizaţi de Ordinul nr.

496/2003.

Aprecierea aplicării respectivului Ordin la toate categoriile de

personal care funcţionează în administraţia publică este  greşită şi din alta

perspectivă.

În interpretarea dată de reclamanţi Ordinului 496/2003,

acesta ar aduce completări la Legea nr. 138/1999 şi la actele normative

cu putere de lege prin care sunt salarizaţi funcţionarii publici, ceea ce este

inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal şi procedurii de

aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.

De asemenea, în cazul funcţionarilor contractuali, Ordinul nr.

496/2002 ar contraveni dispoz. art. 157 din Codul Muncii, ministrul

Administraţiei şi Internelor nefiind angajatorul reclamanţilor, iar Ordinul

nr. 496/2003 nefiind  lege stricto sensu.

În acest mod nu se poate elimina o eventuala discriminare 

salarială existentă între categorii similare de salariaţi.

În plus, discriminarea de care vorbesc reclamanţii nu este

reală,  întrucât aceştia nu au acelaşi statut cu cei salarizaţi în baza Legii nr.

138/1999, nu ocupă aceleaşi funcţii şi nu îndeplinesc aceleaşi atribuţii de

serviciu.

În concluzie, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a decis

că reclamanţilor nu li se aplică Legea nr.138/1999 şi că, în consecinţă,

aceştia nu au dreptul la sporul de dispozitiv prevăzut de această lege.

Domenii speta

Spete similare