Latura civilă a procesului penal. Stabilirea existenţei prejudiciului reclamat de partea vătămată, determinarea întinderii acestuia şi răspunderea inculpaţilor.

Răspunderea civilă delictuale a inculpaţilor. Stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale acordate părţii vătămate şi al prestaţiei periodice, raportat la dispoziţiile art. 998 cod civil, în funcţie de culpa inculpaţilor dar şi de aceea a părţii vătămate.

Prin sentinţa penală nr. 673 din 28 martie 2006, Judecătoria Slatina a dispus, în baza art. 182 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.73 lit. b Cod penal şi art.75 lit. a şi c Cod penal, condamnarea inculpaţilor T. C., T. G., T. A. F., la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art.182 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.73 lit. b, 75 lit. a, art. 99 şi urm. Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. P. N., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

A fost admisă acţiunea formulată de părţile civile C. G. şi CAS Olt şi au fost obligaţi cei patru inculpaţi, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente B. S. la 45.000.000 lei cheltuieli cu medicamentele şi îngrijirile medicale efectuate de partea vătămată, 3.600.000 lei lunar cu titlu de prestaţie periodică pentru partea vătămată, începând cu 20 noiembrie 2004 şi până la însănătoşire, la 3.406.000 lei despăgubiri civile  către CAS Olt.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 20 noiembrie 2004, părţile s-au aflat într-un bar,  iar între acestea s-a purtat o discuţie contradictorie pentru că partea vătămată a luat un pachet de ţigări ce aparţinea inculpaţilor, după care l-a rupt, iar ţigările le-a aruncat pe jos.

După acest incident, partea vătămată C. G. şi martorul A. C. au părăsit localul, însă au fost urmăriţi de cei patru inculpaţi, care au agresat-o pe victimă, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată fiecărui inculpat, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana fiecărui infractor şi atitudinea manifestată de fiecare pe parcursul procesului.

Circumstanţa agravantă prev. de art.5 lit. Cod penal a fost reţinută pentru că la comiterea faptei au participat mai mult de 3 persoane, iar în sarcina inculpaţilor T. C., T. G. şi T. A. F. a fost reţinută circumstanţa prev. de art. 75 lit. c Cod penal, deoarece au comis fapta împreună cu minorul B. P. N.

Întrucât victima a fost persoana care a declanşat conflictul,  s-a reţinut şi circumstanţa atenuantă a scuzei provocării în sarcina fiecărui inculpat şi a avut drept consecinţă reducerea pedepsei sub limita prevăzută de legiuitor.

De asemenea, s-a constatat că victima a avut un grad de vinovăţie de 10% şi din această cauză s-au redus şi despăgubirile în mod proporţional.

La stabilirea despăgubirilor s-a ţinut cont şi de faptul că partea civilă prezintă un grad de invaliditate de gradul III şi anterior conflictului realiza un venit de 250.000 ROL pe zi, iar pentru vindecare a cheltuit suma de 50.000.000 lei, iar cheltuielile de spitalizare au fost în cuantum de 3.784.818 lei ROL.

Împotriva sentinţei au formulat apel inculpaţii, solicitînd reducerea  despăgubirilor acordate, întrucât nu rezultă că victima urma să fie angajată, iar la stabilirea cuantumului  acestora nu s-a avut în vedere contribuţia părţii civile în comiterea faptei.

Prin decizia penală nr. 258 din 5 iulie 2006, Tribunalul Olt, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.

Cauza a fost bine soluţionată şi sub aspectul laturii civile, întrucât se impunea stabilirea unei prestaţii periodice pentru partea civilă C. G., care în urma incidentului a rămas cu o capacitate de muncă scăzută, corespunzătoare gradului III de invaliditate, iar anterior acesta realiza un venit de 250.000 lei pe zi.

A fost dovedit şi prejudiciul produs victimei, ca urmare a cheltuielilor pe care a fost nevoit să le facă cu medicamentaţia, martorul A. C. declarând că  victima a cheltuit 30.000.000 lei, iar martorul B. M. a precizat că a cheltuit 100.000.000 lei. În această situaţie neexistând o sumă certă, instanţa în mod corect a reţinut că s-au cheltuit 50.000.000 lei.

Toate aceste sume au fost diminuate corespunzător gradului de vinovăţie al victimei,ca şi cele solicitate de CAS Olt.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii T. C., T. G., T. A., B. P.N..

Prin motivele scrise formulate de  aceştia se critică  modul de soluţionare a laturii civile, apreciindu-se că trebuie respinsă cererea părţii civile de acordare a despăgubirilor, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 şi urm. cod  civil.

La societatea de la SRL partea vătămată nu a lucrat decât cca. săptămâni în perioada 15 noiembrie 2004 – 1 decembrie 2004, timp în care a încasat suma de 1.500.000 lei şi nu exista siguranţa că a fost angajat în continuare după această perioadă.

Salariul nerealizat de către acesta pe perioada anului 2005 şi c/valoarea medicamentelor nu pot fi imputate  cu atât mai mult, cu cât partea vătămată nu a făcut dovada celor afirmate cu înscrisuri , conform art. 1170 cod civil, instanţa de fond având în vedere doar declaraţia unor martori.

În literatura de specialitate s-a arătat că în cazul infracţiunilor produse în stare de provocare, victima trebuie să suporte o parte din acest prejudiciu, deoarece ea a determinat prin comportarea sa ilicită săvârşirea faptei de către inculpaţi, prin care s-a produs paguba.

O altă critică vizează modul de soluţionare a laturii civile, deoarece potrivit disp.art.998 şi urm. cod civil, a disp.art.1169 şi 1170 cod civil, partea vătămată în dovedirea pretenţiilor civile, trebuia să facă dovada celor pretinse, să probeze contravaloarea medicamentelor necesare vindecării, cu acte, reţete medicale, bonuri fiscale. Pentru dovedirea acestor sume au fost audiaţi doar martori.

De asemenea prestaţia periodică este nelegală, nu este probată deoarece în adresa emisă de SC A. SRL se menţionează că partea vătămată se afla în termenul de încercare, urmând ca  începând cu 01 decembrie 2004 să-i fie încheiat contract de muncă, însă această adresă nu este însoţită de nici un contract sau convenţie încheiată între părţi şi nu a fost depus un stat de plată sau un alt documente.

În condiţiile în care partea vătămată nu a făcut dovada că a mai prestat şi alte activităţi după incident dar a fost retribuit cu sume mult mai mici şi având în vedere gradul de invaliditate şi că aceasta nu a probat că a trebuit să angajeze alte persoane să efectueze munci în gospodărie, în mod netemeinic i-a fost atribuită părţii vătămate prestaţie periodică.

Curtea constată a fi fondată critica recurenţilor pe latură civilă, cu privire la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor civile şi a prestaţiei periodice şi nefondate criticile referitoare la greşita aplicare a disp.art. 998 cod civil, în temeiul cărora a fost reţinută răspunderea civilă delictuală a inculpaţilor, pentru următoarele argumente.

Este nefondată critica recurenţilor referitoare la reţinerea răspunderii civile delictuale  a inculpaţilor în temeiul disp.art.998 cod civil, fiind evident că între fapta inculpaţilor şi prejudiciul suferit de partea vătămată ca urmare a leziunilor suferite, există legătură de cauzalitate, că aceasta  a efectuat cheltuieli determinate de necesitatea îngrijirilor  medicale, proba testimonială fiind o probă admisibilă pentru dovedirea unor astfel de cheltuieli, în temeiul dispoz.art.62-64 cod procedură penală, potrivit cărora instanţa este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, iar printre mijloacele de probă este enumerată şi proba cu martori. Nu este vorba de  un act  juridic, în sensul art.1191 cod civil pentru ca proba cu martori să fie inadmisibilă, iar dispoz.art.1169 şi 1170 cod civil, la care face referire recurentul T. A. F. nu exclud admisibilitatea probei cu martori, ci dimpotrivă.

De asemenea, ca urmare a leziunilor suferite, partea vătămată a suferit o scădere a capacităţii de muncă ( împrejurare atestată de raportul de expertiză medico-legală depus în dosarul de fond), şi a fost în imposibilitate să presteze o activitate remunerată, aşa cum presta la data producerii incidentului. Faptul că partea vătămată ar fi fost într-o perioadă de încercare, fără să aibă încheiat un contract de muncă, nu este de natură a conduce la nelegalitatea prestaţiei periodice, partea vătămată fiind îndreptăţită la prestaţie periodică şi în situaţia în care nu ar fi prestat o activitate remunerată, determinată de imposibilitatea prestării unei activităţi specifice în gospodărie, tocmai ca urmare a obligaţiei inculpaţilor de a repara prejudiciul, una din modalităţile de reparare fiind aceea privind acordarea de despăgubiri băneşti pentru folosul de care partea civilă a fost lipsită ( art.14 lit. b cod procedură penală).

Fondată este însă critica privind cuantumul despăgubirilor materiale acordate părţii vătămate şi al prestaţiei periodice.

Aceasta întrucât determinantă la săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina inculpaţilor, a fost atitudinea victimei, aceasta provocându-i ,  motiv pentru care instanţa de fond şi implicit cea de apel a reţinut în favoarea acestora circumstanţa atenuantă legală prev. de art.73 lit. b cod penal.

Cu alte cuvinte, o culpă la producerea prejudiciului o are şi partea vătămată care este mai mare de 10% cât a reţinut instanţa de fond, instanţa de recurs apreciind în raport de împrejurările concrete în care s-a derulat incidentul, culpa părţii vătămate ca fiind în proporţie de 30%, iar a inculpaţilor de 70%.

În aceste condiţii despăgubirile materiale acordate de instanţa de fond, părţii vătămate şi părţii civile CAS Olt, trebuie reduse în raport de culpa părţii vătămate.

La stabilirea cuantumului prestaţiei periodice  pe care este îndreptăţită să o primească partea vătămată, pe lângă culpa acesteia, la producerea prejudiciului trebuie avut în vedere şi faptul că aceasta nu a pierdut în totalitate capacitatea de muncă ( căci numai în situaţia pierderii totale a capacităţii de muncă s-ar fi impus să primească  o prestaţie periodică calculată în raport de culpa inculpaţilor şi veniturile din munca prestată la SC A. SRL pe care le obţinea la data producerii incidentului de 250.000 lei pe zi) având o capacitate de muncă redusă corespunzătoare gradului 3  de invaliditate ( gradul 3 de invaliditate echivalând cu pierderea a cel puţin o jumătate din capacitatea de muncă).

În raport de aceste precizări şi în temeiul dispoz.art.38515 pct.2 lit. d  cod procedură penală, se vor admite recursurile declarate de inculpat şi se va casa decizia şi sentinţa  pe latură civilă, cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale şi al prestaţiei periodice.

Urmează a se reduce despăgubirile civile acordate părţii civile C. G. la 35.000.000 lei pentru medicamente şi îngrijiri medicale  şi la 2.649.372,6 lei  cele acordate părţii civile CAS Olt – Spitalul Judeţean Olt Slatina.

Prestaţia periodică pe care partea vătămată urmează a o încasa începând cu data comiterii faptei 20 noiembrie 2004 şi până la însănătoşire, se stabileşte în cuantum de 1.400.000 lei lunar.

Domenii speta

Spete similare