Viol. Act sexual cu un minor. Deosebiri.

Viol. Act sexual cu un minor. Deosebiri.

Deosebirea dintre act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 Cod penal şi infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 Cod penal, constă în aceea că, pe când în primul caz, raportul sexual are loc cu consimţământul minorului, în cel de-al doilea caz, raportul sexual se realizează prin constrângere sau profitându-se de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, astfel că fapta inculpatului de a încuia uşa de acces în locuinţă şi de a dezbrăca victima în vârstă de 11 ani, după care a întreţinut cu aceasta un raport sexual, constituie infracţiunea de viol, întrucât prin acţiunea inculpatului s-a exercitat o constrângere atât fizică, cât şi psihică asupra minorului.

Prin sentinţa penală nr.43/06.02.2009 Tribunalul Harghita, în baza art.334 Cod de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de viol prev. şi ped. de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal, în condiţiile art.37 lit.b Cod penal, în infracţiunea de act sexual cu un minor prev. şi ped. de art.198 alin.1 Cod penal, în condiţiile art.37 lit.b Cod penal.

În baza art.198 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul K. P. I, la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b şi e Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art.71 Cod penal i-a interzis pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b şi e Cod penal, începând de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale.

În baza art.350 alin.1 Cod de procedură penală a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 22.06.2008 şi până la zi.

În baza art.346 alin.1, raportat la art.17 alin.3 Cod de procedură penală l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 2.000 lei părţii vătămate S. T., reprezentând daune morale.

În baza art.191 alin.1 Cod pr.penală l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 04.11.2008 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita în Dosarul nr.400/P/2008, înregistrat iniţial la această instanţă sub nr.2982/96/2008, iar în urma admiterii cererilor de abţinere formulate de judecătorii Secţiei Penale, înregistrat sub nr.3051/96/2008, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului K. P. I., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. şi ped. de art. 197 alin.1 şi 3 Cod penal, în condiţiile art.37 lit.b Cod penal.

S-a reţinut în fapt că la data de 22.06.2008, inculpatul aflându-se la domiciliul său din mun. Gheorgheni str. Ciserului nr. 13 jud.Harghita, prin constrângere a întreţinut relaţii sexuale cu minora S. T., în vârstă de 11 ani, care este fiica concubinei inculpatului, numita M. C.

În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că la data de 20.06.2008 partea vătămată s-a deplasat la locuinţa inculpatului pentru a efectua curăţenie, a dormit la acesta împreună cu prietena sa B. O, iar a doua zi au continuat să facă curăţenie, în după amiaza zilei de 21.06.2008 inculpatul i-a solicitat părţii vătămate să-l maseze pe spate, după care şi el făcut acelaşi lucru părţii vătămate, de faţă fiind şi martorul B. C. În jurul orelor 19,00, după ce au plecat cei doi copii din locuinţa inculpatului, partea vătămată aflându-se în bucătărie a auzit când inculpatul a încuiat uşile şi a dat muzica mai tare, după care, prin constrângere a dezbrăcat-o şi a întreţinut raport sexual cu aceasta. Din declaraţia părţii vătămate reiese că aceasta a început să plângă după care inculpatul i-a spus să nu spună nimic în legătură cu cele întâmplate.

Din declaraţia martorului B. C. rezultă că era de faţă când inculpatul i-a spus părţii vătămate să-i facă masaj pe spate, iar din declaraţia martorei B.O. reiese că inculpatul la data mai sus menţionată le-a pus celor două minore un film porno pe un DVD, pe care l-au vizionat împreună cu acesta, timp în care martora susţine că a observat când inculpatul o pipăia pe partea vătămată.

Martorele B. A. şi B. A. susţin faptul că, la data de 21.06.2008, în jurul orelor 22,00, inculpatul a adus-o la domiciliul numitei B. E. pe partea vătămată, care după plecarea acestuia le-a povestit celor două despre faptul că a fost violată de către inculpat.

La prima examinare medicală a părţii vătămate din 21.06.2008 (f.56), s-au constatat două escoriaţii superficiale la nivelul cefei şi al hemitoracelui stg., urme de degete pe faţa internă a ambelor coapse în treimea mijlocie, himenul pare întreg dar uşor escoriat „la ora 7". S-au recoltat probe biologice din vagin.

Concluziile raportului de constatare medico-legală nr.308/C/2008, au fost în sensul că la examenul ginecologic partea vătămată nu prezenta semne de violenţă sau deflorare (din punct de vedere anatomic este virgină), dar la examenul citologic efectuat din secţia vaginală s-a pus în evidenţă prezenţa spermatozoizilor care denotă un raport sexual intravaginal consumat. De asemenea, în acelaşi raport se explică faptul că existenţa unui inel himenal foarte elastic a putut permite săvârşirea unui raport sexual normal fără apariţia semnelor de violenţă sau de deflorare.

Din raportul efectuat sub nr.757816/02.10.2008 de către specialiştii din cadrul IGPR - Institutul de Criminalistică, Serviciul de Biocriminalistică a rezultat că urmele biologice notate cu T757816021 (fracţie spermatică) au fost create de K.-P. I. sau o altă persoană înrudită genetic pe linie paternă cu acesta.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto criminalistice, raport de constatare medico-legală, tehnic-ştiinţifică, declaraţia învinuitului, declaraţii de martori, cazier şi alte acte (filele 21-117-Dosar nr.400/P/2008).

În cursul cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu acte, s-a procedat la audierea inculpatului, a părţii vătămate în prezenţa reprezentantei legale, s-a administrat proba testimonială cu martorii: B. C., B. E., D. C., B. O., B. A. şi B. J..

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut că la data de 22 iunie 2008 martora B. A., mătuşa părţii vătămate S. T., a sesizat organele de poliţie cu faptul că la data de 21 iunie 2008, inculpatul aflându-se la domiciliul său din localitatea Gheorgheni, str. Ciserului nr. 13, judeţul Harghita, prin constrângere a întreţinut relaţii sexuale cu minora S. T, în vârstă de 11 ani, care este fiica concubinei inculpatului, numita M. C.

În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că la data de 20 iunie 2008 partea vătămată s-a deplasat la locuinţa inculpatului pentru a efectua curăţenie, a dormit la acesta împreună cu prietena sa B. O, iar a doua zi au continuat să facă curăţenie.

Se mai reţine că în după amiaza zilei de 21 iunie 2008 inculpatul i-a solicitat părţii vătămate şi prietenei sale B. O. să vizioneze împreună un film porno, în timpul vizionării căruia a masat-o pe spate pe partea vătămată şi i-a solicitat şi ei să îl maseze, de faţă fiind şi martorul B. C.

În jurul orelor 19,00, după ce au plecat cei doi martori din locuinţa inculpatului a încuiat uşile şi a dat muzica mai tare, după care, i-a solicitat părţii vătămate să se dezbrace şi a întreţinut raport sexual cu aceasta.

În aceeaşi zi, după orele 22, inculpatul a dus-o pe partea vătămată la domiciliul lui B. E, care după plecarea inculpatului i-a povestit bunicii, respectiv mătuşii sale de cele întâmplate, inclusiv faptul că a fost violată de inculpat.

Potrivit concluziilor rapoartelor medico-legale urmele biologice găsite asupra părţii vătămate au fost create de inculpat.

Prin declaraţia dată în cursul judecăţii inculpatul a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, arătând însă că acest act s-a consumat cu consimţământul acesteia şi a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol în infracţiunea de act sexual cu un .

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, instanţa a reţinut că nici un martor ocular nu a fost de faţă cu ocazia evenimentelor, astfel împrejurările faptei pot fi stabilite numai în baza declaraţiilor părţilor, parţial din declaraţiile martorilor, precum şi în baza rapoartelor de constatare medico-legală şi tehnică-ştiinţifică.

Partea vătămată a declarat că fiind în casa inculpatului, după ce au plecat vecinii, respectiv martorii B. O. şi B. C., a rămas singură cu inculpatul, care a încuiat uşa de la intrare, a intrat în cameră şi a chemat-o şi pe partea vătămată să intre şi să se culce lângă el în pat.

Acest îndemn a fost repetat de inculpat de mai multe ori, iar după ce partea vătămată a intrat în cameră, i-a spus să-şi scoată pantalonii şi bluza în mod repetat, şi chiar pe un ton ce a devenit din ce în ce mai nervos. Partea vătămată s-a conformat, şi-a dat jos pantalonii şi bluza, după care inculpatul a apucat-o dur de coapse, i-a desfăcut picioarele şi a penetrat-o.

Chiar dacă prin atitudinea sa inculpatul i-a provocat temere părţii vătămate, tribunalul a reţinut că aceasta ar fi avut mai multe posibilităţi de scăpare.

Astfel, ar fi putut să plece mai devreme acasă, când a fost chemată de bunica sa, numita B. E, şi apoi de mătuşă, martora B. A, care au dat mai multe telefoane, fiind îngrijorate de ce rămâne atât de mult la casa inculpatului.

Totodată, partea vătămată ar fi putut să plece acasă odată cu prietena ei, martora B. O., mai ales că inculpatul le-a impus fetelor vizionarea unui film pornografic, care le-a incomodat pe acestea, iar puţin mai târziu, la plecarea martorului B. C., putea şi ea să plece.

Dar odată rămasă, şi chiar dacă inculpatul a încuiat uşa de intrare, cheia a rămas uşă şi după ce şi-a dat seama ce gânduri necurate are faţă de ea inculpatul, care a chemat-o în cameră să se culce lângă el şi să se dezbrace, partea vătămată încă ar fi avut posibilitatea să descuie uşa şi să fugă, sau să strige după ajutor.

Din rapoartele medico-legal nu rezultă că victima ar fi avut urme de agresiune fizică pe corpul ei, reţinându-se doar că existau urme de degete pe faţa internă a ambelor coapse, dar prin declaraţia sa nici nu a susţinut că ar fi fost lovită sau forţată fizic de a se supune actului sexual.

Pentru considerentele sus arătate, tribunalul este de părere că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat este întemeiată, astfel va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol prev. şi ped. de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal, în condiţiile art.37 lit.b Cod penal, în infracţiunea de act sexual cu un minor prev. şi ped. de art.198 alin.1 Cod penal, în condiţiile art.37 lit.b Cod penal.

Se constată totodată că în speţă nu este aplicabilă Decizia nr. 17/10.03.2008 pronunţată de Î.C.C.J. în soluţionarea recursului în interesul legii, întrucât partea vătămată este membru de familie în sensul prevederilor art.149 ind.1 Codul penal, şi chiar dacă partea vătămată are o vârstă sub 15 ani, în speţă nu a fost vorba de pluralitate de acte sexuale.

În ceea ce priveşte însă celelalte circumstanţe ale săvârşirii faptei, respectiv împrejurarea că inculpatul este concubinul mamei părţii vătămate de 8 ani, că prin atitudinea sa severă faţă de fetiţă i-a provocat un sentiment de inhibiţie şi supunere, că a încercat să o corupă moral prin vizionarea unui film porno împreună, că a profitat de vârsta firavă, de neştiinţa şi lipsa de experienţă a unei minore fără capacitate de exerciţiu, precum şi că a folosit agresiune verbală şi psihică asupra victimei care se afla într-o situaţie de subordonare faţă de dânsul, tribunalul a apreciat că fapta este de o gravitate deosebită, urmând să ţină cont de aceste împrejurări la individualizarea pedepsei.

Pentru considerentele sus expuse, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prev. şi ped. de art.198 alin.1 Cod penal, şi ţinând cont de circumstanţele săvârşirii faptei, prima instanţă a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinţei descris mai sus.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, prev. de art.363 alin.1 Cod pr.penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, partea vătămată, prin reprezentant legal şi inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de viol.

În motivarea apelului parchetul arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că minora a consimţit la actul sexual, întrucât în cauză este vorba de o minoră de 11 ani şi că aceasta a fost constrânsă, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art.197 alin.1, 3 Cod penal.

Inculpatul, în motivarea orală a apelului prin avocat din oficiu, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate de instanţa de fond, întrucât pedeapsa de 6 ani închisoare este excesiv de mare.

Partea vătămată, prin reprezentant legal nu şi-a motivat apelul declarat şi nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei deşi a fost citată mod legal.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârea primei instanţei sub aspectul motivelor de apel şi în conformitate cu disp.art.378 rap. la art.371 Cod pr.penală, apreciază că numai apelurile parchetului şi părţii vătămate sunt fondate, pentru următoarele:

În mod greşit prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prev. de art.197 alin.1, 3 Cod penal, în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. art.198 alin.1 Cod penal.

Deosebirea dintre infracţiunea de raport sexual cu un minor, prev. de art.198 Cod penal şi infracţiunea de viol prev. de art.197 Cod penal, constă în aceea că, pe când în primul caz raportul sexual are loc cu consimţământul minorului, în cel de-al doilea caz, raportul sexual se realizează prin constrângere sau profitându-se de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

În speţă, rezultă în mod neechivoc că victima, respectiv partea vătămată S. T., în vârstă de 11 ani, a fost constrânsă atât fizic cât şi psihic de către inculpat.

Astfel, partea vătămată, în declaraţiile date imediat după producerea faptei (f.78, 79 d.u.p.), a arătat că inculpatul a încuiat uşa de la intrare, a dat drumul tare la muzică, i-a spus să se dezbrace, a împins-o pe pat şi i-a desfăcut pantalonii, după care a dezbrăcat-o de pantaloni şi chiloţi, s-a urcat pe ea şi a întreţinut raport sexual timp de aproximativ 10 minute.

De asemenea, victima a arătat că, a început să plângă şi i-a spus inculpatului să o lase în pace, acesta a ţinut-o de mâini şi a continuat să o violeze. După terminarea actului sexual, inculpatul i-a spus acesteia să nu spună nimănui nimic despre ceea ce s-a întâmplat întrucât va fi rău (f.81 d.u.p.)

Martora B.E, bunica părţii vătămate, a declarat imediat după comiterea faptei (f.90 d.u.p.), că atunci când inculpatul a adus-o la domiciliul său pe partea vătămată a observat că aceasta avea ochii roşii şi imediat după ce a plecat inculpatul a întrebat-o  ce s-a întâmplat şi aceasta i-a spus că a fost violată de tatăl său vitreg, respectiv de inculpat, cu toate că s-a opus, a plâns şi l-a rugat să o lase în pace.

B. A., mătuşa părţii vătămate, a declarat că partea vătămată i-a spus că a fost violată de inculpat, cu toate că aceasta s-a opus şi a plâns, atrăgându-i totodată atenţia să nu spună la nimeni s-a întâmplat, deoarece o să fie probleme (f.99-101 d.u.p.).

Martora D. C., a declarat că prietena ei B.A. i-a spus că partea vătămată a fost violată de către inculpat, după care în acea noapte au fost să anunţe organele de poliţie şi apoi au mers la spital pentru analize, iar dimineaţa, bunica părţii vătămate i-a spus că inculpatul a dat telefon şi le-a ameninţat cu moartea pentru că a anunţat organele de poliţie despre comiterea faptei.

Martora M. C., mama părţii vătămate, a declarat că a întrebat-o pe fiica ei ce s-a întâmplat şi aceasta i-a spus că în seara zilei de 21.06.2008, inculpatul a încuiat poarta de acces în curte,  apoi uşa de la casă, a dat muzica tare, i-a spus acesteia să-şi dea jos pantalonii, însă a refuzat, şi atunci inculpatul i-a dat jos, după care a întreţinut raport sexual cu ea, cu toate că a strigat şi a plâns (f.84-85 d.u.p.).

Toate aceste declaraţii au fost menţinute şi cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond.

Inculpatul, iniţial, în declaraţia dată în data de 22.06.2008 nu a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu victima (f.108-109 d.u.p.), declaraţie menţinută în cursul urmăririi penale (f.111-113 d.u.p.), ca apoi, în cursul judecăţii la prima instanţă să revină asupra acestor declaraţii şi să arate că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată, însă aceasta a fost de acord, fără a fi constrânsă în vreun fel (f.21 dosar fond).

Faptul că inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu victima rezultă atât din declaraţia sa dată în cursul judecăţii, din declaraţia părţii vătămate, precum şi din raportul de constatare medico-legală (f.57 d.u.p.) şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţific (f.66-76 d.u.p.).

Prin urmare, problema care rămâne în discuţie este aceea dacă partea vătămată a fost sau nu constrânsă de către inculpat.

Din declaraţiile prezentate mai sus, rezultă în mod neechivoc că partea vătămată a fost constrânsă atât fizic cât şi psihic de către inculpat să întreţină raport sexual cu el. Astfel, după ce acesta a rămas  singur cu victima, a încuiat poarta de acces în curte, apoi uşa de la intrare în locuinţă, şi i-a solicitat părţii vătămate să se dezbrace. Văzând că aceasta refuză a dezbrăcat-o el, cu toate că partea vătămată s-a opus, a plâns, a strigat şi l-a rugat să o lase în pace şi în aceste condiţii a întreţinut raporturi sexuale cu victima, ţinând-o de mâini.

De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că partea vătămată avea vârsta de 11 ani, vârstă la care nu putea să aprecieze în mod obiectiv, ceea ce urmează să i se întâmple, şi în aceste condiţii nu se poate aprecia că ar fi fost de acord să întreţină raport sexual cu inculpatul, la această vârstă organismul părţii vătămate nefiind încă pregătit pentru a întreţine relaţii sexuale.

În cauză a existat şi o constrângere morală a victimei, întrucât aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, precum şi din declaraţia părţii vătămate, victimei îi era frică de inculpat, întrucât a fost bătută de mai multe ori de acesta „când nu era cuminte”, iar când i-a cerut să se dezbrace, a făcut-o pe un ton ridicat, nervos, care i-a provocat o stare de temere, fiind convinsă că dacă nu se supune vor fi consecinţe şi mai grave.

Susţinerile instanţei de fond că partea vătămată avea posibilitatea să descuie uşa şi să fugă sau să strige după ajutor, după ce a văzut că a rămas singură cu inculpatul iar acesta a închis uşa de la intrare în locuinţă nu pot fi reţinute de instanţa de control judiciar, întrucât nu s-a avut în vedere vârsta de 11 ani a victimei, precum şi faptul că aceasta a plâns, l-a rugat pe inculpat să o lase în pace, deci a acţionat, în conformitate cu vârsta pe care o avea la data la care s-a consumat fapta, nefiindu-i imputabil că nu a gândit ca o persoană majoră, cu experienţă.

În drept, fapta inculpatului K. P. I, care la data de 21.06.2008, prin constrângere fizică şi psihică a întreţinut relaţii sexuale cu minora S. T. în vârstă de 11 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal.

Faţă de considerentele expuse, instanţa de apel  în baza art.334 Cod pr.penală, urmează să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.198 alin.1 Cod pr.penală, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal în infracţiunea de viol, prev. de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, de faptul că inculpatul este recidivist, precum şi de faptul că în cursul judecăţii a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu victima, astfel că urmează să-i aplice o pedeapsă de 10  ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, e Cod penal pe o durată de 4 ani, cu executarea acesteia în regim de detenţie.

Având în vedere că inculpatul este arestat în prezenta cauză, instanţa de control judiciar, în conformitate cu prev. art.381 Cod pr.penală, a menţinut starea de arest a acestuia, deoarece temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Totodată, instanţa a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv începând cu data de 06.02.2009, până la zi.

Cu privire la apelul părţii vătămate, instanţa  reţine că acesta nu a fost motivat şi nici nu s-a prezentat pentru susţinerea lui, cu toate că aceasta şi reprezentanta legală al părţii vătămate a fost citată în mod legal, însă pentru considerentele arătate mai sus, când am analizat apelul parchetului, se impune şi admiterea apelului părţii vătămate.

Cu privire la apelul inculpatului, Curtea a apreciat că acesta este nefondat, pentru argumentele avute în vedere mai sus.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate de către instanţa de fond nu poate fi reţinută, în condiţiile în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, iar pentru infracţiunea de viol i s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege.

Prin urmare, Curtea în baza art.379 pt.2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelurile declarate  de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita  şi partea vătămată S.T.,  reprezentată de M. C., să desfiinţeze, în parte, hotărârea atacată şi în rejudecare, în baza art.334 Cod procedură penală să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art.198 al.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal în infracţiunea de viol, prev. de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal;

În baza art.197 alin.1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal l-a condamnat pe inculpatul K. P. I,  la pedeapsa de 10 ani închisoare şi să îi interzică exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a), b) şi e) Cod penal pe o durată de 4 ani;

În baza art.71 Cod penal i s-au interzis anumite drepturi inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a), b) şi e) Cod penal;

În baza art.381 Cod procedură penală a menţinut starea de arest a inculpatului şi a  dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv începând cu data de 6 februarie 2009 până la zi; menţinând totodată restul dispoziţiilor din hotărârea atacată.

În baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală urmează  să respingă ca nefondat apelul inculpatului Kolumban Portik Istvan, declarat împotriva aceleiaşi hotărâri.

În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală, instanţa a obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în favoarea statului.

Domenii speta

Spete similare