Taxa de poluare

Prin sentinţa civilă nr.460 din 19 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Mureş, s-a admis  acţiunea reclamantei  A. C., formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor-Administraţia Financiară Mureş, obligând pârâta la restituirea sumei de 2.013 lei reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală de la 24.11.2008 şi până la restituirea efectivă.

Prima instanţă a reţinut că reclamanta a achiziţionat din Germania un autovehicul, iar pentru înmatriculare în România i-a fost impusă condiţia plăţii taxei  de poluare.

Prima instanţă a considerat  că acţiunea este admisibilă,  deoarece dispoziţiile din legislaţia internă OUG nr.50/2008 modificată prin OUG nr.218/2008 sunt discriminatorii faţă de prevederile art.25 CE, 28 CE şi 90 CE unde se prevede că, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mult decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare.

Împotriva acestei sentinţei a formulat recurs DGFP Mureş, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii, susţinând în esenţă că încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut în baza unui temei legal .

De asemenea a formulat recurs şi Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii, pentru motivele expuse pe larg în motivarea recursului, motive care susţin legalitatea plăţii taxei de poluare.

La termenul de judecată din 17.11.2009 intimata a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, precum şi prin prisma prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, instanţa a constatat următoarele:

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond pârâta DGFP Mureş a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, excepţie asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţat.

De asemenea,tot prin întâmpinare s-a solicitat chemarea în garanţie a Administraţia Fondului pentru Mediu, parte care a fost citată în cauză. Prima instanţă a omis însă să se pronunţe asupra cererii de chemare în garanţie prin hotărâre.

În aceste condiţii hotărârea este nelegală, astfel că potrivit art. 312 alin.1-3 Cod de procedură civilă instanţa va admite recursul şi va dispune casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, întrucât prima instanţă a soluţionat pricina fără a se pronunţa asupra unei excepţii ce ar face inutilă cercetarea fondului pricinii în situaţia admiterii ei. De asemenea instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate în cauză, respectiv asupra cererii de chemare în garanţie, necercetând fondul acesteia.

Domenii speta

Spete similare