Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. Existenţa pericolului social.

Decizie 401/R din 03.07.2007


Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. Existenţa pericolului social.

Nu este justificată aplicarea art.18/1Cod penal,faţă

de un inculpat care a fost surprins conducând un

autoturism pe drumul public, având o alcoolemie de

0,70 mg./l în aerul expirat, a refuzat recoltarea

probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a

determinat medicul de familie să-i elibereze, în fals, o

adeverinţă din care să rezulte că are alergie la

tratament injectabil, pe care, apoi, a folosit-o, în

apărare la organele judiciare.

(Curtea de Apel Piteşti – decizia penală

nr.401/R din 3 iulie 2007)

Prin sentinţa penală nr.1512 din 21 noiembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost

condamnat inculpatul la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.79 alin.4 din  O.U.G. nr.195/2002

cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal; 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.25 Cod penal, rap. la

art.289 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.c Cod penal, şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii  prevăzută de art.291 cu

aplicarea art.74 lit.c Cod penal.

In baza art.33, 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, în

condiţiile art.81-83 Cod penal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a fost surprins de organele de poliţie conducând

autoturismul pe drumurile publice, după ce consumase băuturi alcoolice. Fiind testat cu aparatul alcooltest, inculpatul avea

o alcoolemie de 0,70 mg./l în aerul expirat. In aceste condiţii, deşi a fost condus la Spitalul Judeţean Vâlcea, în vederea

recoltării probelor biologice pentru stabilirea concentraţiei de alcool  în sânge, inculpatul a refuzat acest lucru, susţinând

„că îi este teamă de injecţie”.

In timpul cercetărilor penale, inculpatul a solicitat medicului de familie să-i  elibereze o adeverinţă în care  să se

menţioneze că este alergic la tratamentul injectabil. Deşi nu existau indicii care să ateste antecedenţa unor asemenea reacţii,

medicul de familie a eliberat actul la simpla solicitare a inculpatului, act pe care, ulterior, acesta, deşi cunoştea că cele

menţionate  în el nu sunt reale, l-a prezentat, ca probă, organelor judiciare, solicitând să fie absolvit de răspundere penală.

Apelul formulat de inculpat, prin care a susţinut că a fost condamnat nelegal, deoarece nu se face vinovat de

săvârşirea infracţiunilor imputate, a fost respins prin decizia penală nr.28/A din 7 februarie 2007, pronunţată de

Tribunalul Vâlcea.

Impotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs inculpatul, susţinând că refuzul de a i se recolta probe

biologice  pentru stabilirea alcoolemiei a fost justificat, invocând actul medical prezentat, din care rezultă că are alergie la

tratament injectabil, iar concentraţia de alcool consumată nu depăşea  limita legală. In subsidiar, inculpatul a precizat că

faptele săvârşite nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, solicitând aplicarea art.18/1 Cod penal.

Prin decizia penală nr.401/R din 3 iulie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a respins ca nefondat

recursul şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, curtea, a constatat că în cauză a fost reţinută în mod corect situaţia de fapt.

S-a reţinut, că refuzul inculpatului de a accepta recoltarea probelor biologice nu este întemeiat, deoarece din

biletul de externare întocmit la data de 14 noiembrie 2006 şi, potrivit foii de observaţie medicală, depuse la dosar în recurs,

rezultă că acesta a fost supus unui tratament medical complex, inclusiv injectabil.

In raport de cele ce preced, în mod corect s-a apreciat că în cauză nu este justificată aplicarea art.18/1 Cod

penal, faţă de inculpat care, a fost surprins, după ce consumase băuturi alcoolice, conducând autoturismul pe drumurile

publice, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a determinat medicul de

familie să-i elibereze, în fals, o adeverinţă  pe care, apoi, a folosit-o în scopul de a se disculpa, la organele judiciare.