Condiţiile esenţiale pentru deschiderea procedurii insolvenţei

Decizie 301 din 10.07.2006


Condiţiile esenţiale pentru deschiderea procedurii insolvenţei

Decizia  nr.301/10.07.2006

Curtea de Apel Iaşi a admis recursul formulat de S.C.”Diversitatea” S.R.L. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 254/21.12.2004 a Tribunalului Iaşi, judecător sindic, pe care o modifică în tot în sensul că admite contestaţia debitorului S.C.”Diversitatea” S.R.L. Iaşi şi respinge cererile creditorilor A.F.P. a Municipiului Iaşi şi S.C.”Vel Pitar” S.A. Râmnicu Vâlcea – Sucursala Iaşi privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului a debitorului.

S-a reţinut că, într-adevăr, creanţa pretinsă de D.G.F.P. Iaşi de 300.563.290 lei nu este certă, lichidă şi exigibilă, fiind în discuţie amenzi contravenţionale, contestate şi soluţionate în favoarea societăţii debitoare. Astfel, decizia civilă nr. 1485/E/10.12.2004 a Tribunalului Iaşi pune în evidenţă că procesele verbale de contravenţie nr. 0060161 şi nr. 0060162, ambele din 02.12.2003 au fost anulate, contestatoarea fiind exonerată de răspundere (fila 60-61 dosar). De asemenea, procesul verbal al I.T.M. nr. 000485/05.11.2002 a fost anulat şi s-a dispus exonerarea petentei de la plata amenzii (fila 59 dosar). Numai aceste acte demonstrează că suma pretinsă drept creanţă certă,lichidă şi exigibilă de către D.G.F.P. Iaşi, de către debitoare, se diminuează cu 120.000.000 lei.

Cu privire la procesul verbal  nr. 0047560/27.11.2001 se impune a se observa, pe cale incidentă, că este lipsit de eficienţă pentru următoarele considerente. Comisarii gărzii financiare B.Gh. şi B.E. au fost reclamaţi de administratorul debitoarei la organele de urmărire penală pentru că ar fi comis fapte penale prin înscrierea în actul constatator al contravenţiei date nereale privind sediul de desfăşurare al activităţii înscriind str. Moara de Foc în loc de str, Străpungerea Silvestru cum este şi în autorizaţia de funcţionare. Prin rezoluţia procurorului din 19.09.2005, de a nu se începe urmărirea penală a acestora, se bazează pe faptul că au fost în eroare de fapt. Situaţia reclamată s-a constatat că este reală, aceasta rezultând, de altfel şi din adresa O.R.C. Iaşi nr. 30112/07.11.2002 şi încheierea de şedinţă din 14.03.2005, acte depuse la dosar în recurs. Cum această împrejurare se vădeşte a fi reală, prin incidenţă, capătă eficienţă în sensul că procesul-verbal este lovit de nulitate, fiind inexistent, chiar dacă nu ar fi operante dispoziţiile art. 12 din O.G. nr. 2/2001.

În contextul dat, creanţa este sub 3000 Euro, condiţie esenţială pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului.

Pentru toate aceste considerente, s-a admis recursul şi s-a casat sentinţa recurată, admiţându-se contestaţia debitoarei şi respingându-se cererile creditorilor privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului.