Rectificarea înscrisurilor de carte funciară.

 Rectificarea înscrisurilor de carte funciară.

 Rectificarea înscrierilor de carte funciară poate fi cerută num ai dacă se constată vreunul din temeiurile de rectificare.

 Întrucât întabularea în cartea funciară se face numai în baza unui act juridic în temeiul căruia se solicită înscrierea, radierea dreptului de proprietate trebuie să aibă la bază o cauză de nulitate care face nevalabilă întabularea. Aşadar, înscrierea trebuie să se fi făcut fie în baza unui act juridic lovit de nulitate, fie în baza unui înscris probator nul.

 Prin Sentinţa civilă nr.4062/02.05.2007 a Judecătoriei Braşov, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocata de pârâţii Şandru şi admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul Şandru Ioan Constantin, în contradictoriu cu pârâţii Mustaţă Ioana Corina, Mustaţă Ionuţ Radu, Şandru Traian Liviu, Şandru Ofelia Luminiţa, şi în consecinţă:

 S-a dispus anularea parţiala a Certificatului de moştenitor nr.249/1996 întocmit la BNP Isbăşoiu Florea, cu privire la cota de 1/5 din imobilul înscris în C.F.  nr.191 Prejmer, nr.top.1234, 1235, 6213, 6214/2/a, 6215/1, precum şi radierea înscrierilor efectuate la poziţiile B 10 si B 11 pe numele pârâţilor Mustaţă Ioana Corina, Mustaţă Ionuţ Radu.

 Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma de 519 RON cheltuieli parţiale de judecată.

 Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:

 Instanţa a apreciat că acţiunea reclamantului este întemeiată şi a anulat parţial, în baza art.88 din Legea nr.36/1995, Certificatul de moştenitor menţionat la poziţia nr.2, privind dreptul de moştenire al pârâţilor Mustaţă Ioana Corina, Mustaţă Ionuţ Radu asupra imobilului în litigiu, având în vedere atât extrasul de CF, actele de stare civilă depuse, dar şi poziţia procesuală a pârâţilor în întregul lor, care nu au contestat niciun moment că imobilul n-ar aparţine mamei reclamantului.

 De altfel, singura lor apărare, cu referire specială la pârâţii Şandru Traian Liviu, Şandru Ofelia Luminiţa, a fost să invoce excepţiile soluţionate prin încheierea de la ultimul termen de judecată.

 Pe cale de consecinţă, urmare a anulării parţiale a certificatului de moştenitor, instanţa a dispus radierea înscrierilor efectuate pe numele pârâţilor Mustaţă referitoare la imobilul sus identificat, întrucât el aparţinea mamei reclamantului.

 Pe de altă parte, instanţa a respins capătul de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare, deoarece reclamantul nu a solicitat şi constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.233/2001 la B.N.P.”Isbăşoiu Florea şi Anton Andreea Maria „ (fila 38 din dosarul de fond) şi, prin urmare, acesta îşi produce efectele juridice pentru care a fost încheiat, astfel că acţiunea a fost admisă în parte.

 Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţii Şandru, instanţa a respins-o, deoarece reclamantul pretinde drepturi succesorale dintr-o altă moştenire decât cea care face obiectul prezentei cauze, iar pe de altă parte, pârâţii nu au făcut dovada datei de la care reclamantul a luat cunoştinţă de respectivul certificat de moştenitor.

 Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul Şandru Ioan Constantin.

 Tribunalul Braşov,  prin Decizia civilă nr.99/03.04.2008 a respins apelul declarat de reclamantul Şandru Ioan Constantin şi cererea de aderare la apel formulată de apelanţii pârâţi Şandru Traian Liviu şi Şandru Ofelia Luminiţa împotriva Sentinţei civile nr.4062/02.05.2007 a Judecătoriei Braşov.

 Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că art.36, alin.1 din Decretul-Lege nr.115/1938 prevede că acţiunea în rectificare, sub rezerva prescripţiei acţiunii de fond, va fi imprescriptibilă faţă de dobânditorul nemijlocit, precum şi faţă de terţul care a dobândit cu rea credinţă dreptul înscris în folosul său.

 Acest text de lege confirmă teza conform căreia în materie de carte funciară, se aplică normele dreptului civil completate cu dispoziţiile Decretului Lege nr.115/1938, asigurându-se aplicarea fără limită a dreptului civil prin cuvintele „sub rezerva prescripţiei acţiunii în fond”.

 Prin urmare, nu se poate admite o acţiune în rectificare împotriva unui terţ dobânditor înainte de a se dispune anularea sau constatarea nulităţii titlului său, în baza căruia s-a înscris în cartea funciară. Altfel nu ar exista temei pentru rectificarea propriu-zisă care se realizează în baza art.34 Cod procedură civilă, care la pct.1 se referă la împrejurarea în care titlul în temeiul căruia s-a săvârşit înscrierea nu a fost valabil. Atâta timp cât titlul apelanţilor-pârâţi Şandru Traian şi Şandru Ofelia nu este desfiinţat, nu poate fi lipsit de eficienţă în mod indirect, trecându-se la rectificarea cărţii, fără să se analizeze titlul acestuia.

 În ceea ce priveşte reaua credinţă la care face referire apelantul-reclamant, aceasta este o condiţie ce trebuie analizată pentru a se verifica admisibilitatea cererii în rectificare, care este subsecventă celei în anularea sau constatarea nulităţii titlului.

Împotriva deciziei civile susmenţionate, a declarat recurs reclamantul Şandru Ioan Constantin în temeiul art.304, pct.9 Cod procedură civilă, pentru neaplicarea dispoziţiilor legale incidente, invocate ca temei de drept, respectiv art.36, alin.1 şi art.37, alin.1 din Decretul-Lege nr.115/1938.

 În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că soluţiile abordate de cele două instanţe au rupt şirul descendent necesar al consecinţelor acţiunii în rectificare de carte funciară întemeiată pe textele de lege invocate.

 Deşi instanţa nu se referă explicit la natura acţiunii, ca acţiune în rectificare de CF întemeiată pe art.34, pct.1 din Decretul Lege nr.115/1938, este în ordinea evidenţei că atâta vreme cât prin hotărâre judecătorească se constată nevalabilitatea acelui titlu de proprietate care era certificatul de moştenitor şi se dispune radierea din CF a înscrierilor operate în puterea acestuia, hotărârea instanţei îşi are drept cauză juridică prevederile cuprinse în art.34, pct.1 din Decretul-Lege nr.115/1938.

 Instanţa a respins apelul şi, în plină confuzie a punctelor de vedere, motivează soluţia din perspectiva aplicării dispoziţiilor art.34, pct.1 care se referă la primul dobânditor, aspect soluţionat însă prin hotărârea primei instanţe.

 Tribunalul ignoră motivul de nelegalitate ridicat în apel, care se referea la situaţia subdobânditorului, în speţă la drepturile înscrise în cartea funciară pe numele pârâţilor Şandru, cât şi la cadrul de aplicare a art.36, alin.1, incidenţă implicită la această situaţie, motivul de apel rămânând astfel nesoluţionat.

 Conform art.36, alin.1, acţiunea în rectificare întemeiată pe nevalabilitatea titlului ce a stat la baza înscrierii, va produce efecte şi faţă de terţii subdobânditori de bună credinţă şi cu titlu oneros.

 Art.37, pct.1 din lege prevede că acţiunea în rectificare întemeiată pe art.34, pct.1 şi pct.2 va produce efecte şi faţă de terţele persoane care au dobândit de bună credinţă şi prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare.

 Punctul de vedere al primei instanţe după care cererea din acţiune care se opune pârâţilor Şandru trebuia să aibă ca obiect o acţiune în nulitatea titlului lor, este esenţialmente contrar legii.

 Pârâţii Şandru au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune în anularea certificatului de moştenitor.

 Examinând decizia atacată în raport cu criticile formulate, instanţa constată că recursul este nefondat.

 Alin.1 al art.37 din Decretul Lege nr.115/1938, invocat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, permite înaintarea acţiunii în rectificare bazată pe art.34, pct.1 şi pct.2 şi faţă de terţele persoane care au dobândit dreptul real cu bună-credinţă şi cu titlu oneros. Aceasta înseamnă că principiul publicităţii nu are aplicare în cazul nulităţilor prevăzute prin pct.1 şi pct.2 din art.34.

 Textul de lege citat face distincţie între terţii care au dobândit cu rea credinţă şi terţii de bună credinţă şi care pot dobândi cu aplicarea principiului publicităţii, abia după expirarea termenelor de prescripţie prevăzute de art.37.

 Susţinerea recurentului reclamant potrivit căreia acţiunea în rectificare de carte funciară poate fi opusă şi terţului care a dobândit cu rea credinţă, contravine dispoziţiei legale menţionate.

 Rectificarea înscrierilor de carte funciară poate fi cerută num ai dacă se constată vreunul din temeiurile de rectificare.

 Întrucât întabularea în cartea funciară se face numai în baza unui act juridic în temeiul căruia se solicită înscrierea, radierea dreptului de proprietate trebuie să aibă la bază o cauză de nulitate care face nevalabilă întabularea. Aşadar, înscrierea trebuie să se fi făcut fie în baza unui act juridic lovit de nulitate, fie în baza unui înscris probator nul.

 În speţă, titlul de proprietate al intimaţilor pârâţi Şandru Ofelia şi Traian, stă la baza înscrierii în cartea funciară.

 În lipsa unei analize a titlului în temeiul căruia s-a săvârşit înscrierea nu se poate radia dreptul lor de proprietate din cartea funciară.

 Dispoziţiile art.37, alin.1 din Decretul-Lege nr.115/1938 privesc efectele desfiinţării în temeiul art.34, pct.1 a titlului juridic, atât al primului dobânditor, cât şi al dobânditorilor subsecvenţi, fără distincţie.

 Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de intimaţii pârâţi Şandru, soluţia de respingere a instanţei de apel este întemeiată. Imprescriptibilitatea este evidenţiată în dispoziţiile art.36, din care rezultă că acţiunea în rectificare va fi imprescriptibilă extinctiv faţă de dobânditorul nemijlocit, precum şi faţă de terţul care a dobândit cu rea-credinţă dreptul înscris în folosul său.

 În ceea ce priveşte anularea certificatului de moştenitor nr.249/1996, acţiunea nu este prescrisă, având în vedere că reclamantul a pretins drepturi succesorale dintr-o altă moştenire, care nu face obiectul prezentei cauze.

 Faţă de considerentele relevate, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat a fost respins, apreciindu-se că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.312, alin.5 Cod procedură civilă, care se referă la casarea cu trimitere pentru necercetarea fondului cauzei.

 Reţinându-se culpa procesuală a recurentului, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii Şandru Traian şi Ofelia, în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

 C.J.

 Opinie separată

 Recursul se impunea a fi admis, întrucât cele două instanţe au aplicat greşit art.36, alin.1 şi art.37, alin.1 din Decretul-Lege nr.115/1938.

 Acţiunea, astfel cum a fost formulată, se încadra în tiparul prevăzut de actul normativ mai sus menţionat.

 Astfel, în prima petiţie, s-a solicitat constatarea nulităţii unui act juridic şi, ca o consecinţă, rectificarea înscrierii efectuată pe numele dobânditorului nemijlocit, aşa cum prevede art.34, alin.1 din Decretul-Lege nr.115/1938, iar a doua petiţie, ca efect al admiterii primei petiţii, radierea dreptului dobândit de succesorii cu titlu particular ai dobânditorilor nemijlociţi, conform cerinţelor stipulate de legiuitor în art.36, alin.1 care prevede efectele faţă de terţi ale acţiunii în rectificare.

 A pretinde reclamantului formularea unei acţiuni în nulitatea titlului subsecvent adaugă nepermis la lege şi transformă un drept prevăzut clar de legiuitor într-o obligaţie de a purta un şir neîntrerupt de acţiuni.

 L.V.

 Decizia civilă nr. 255/R din 8 octombrie 2008 – C.J.

Domenii speta

Spete similare