Infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal. Posibilitatea obligării asiguratorului de răspundere civilă la plata daunelor morale

Decizie 60 din 05.02.2007


Prin sentinţa penală nr.1567/2.06.2005 a Judecătoriei Brăila s-a dispus, în baza art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a, c Cod penal, art.76 lit.e Cod penal şi art. 63 Cod penal, condamnarea inculpatului P. V.  la pedeapsa amenzii penale de 25.000.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 14 şi art. 346 Cod procedura penală, coroborate cu art. 998 Cod civil şi art.1000 alin.3 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC Asigurare Reasigurare Ardaf SA -Sucursala Brăila şi partea responsabila civilmente SC Henning Transport Logistic SRL Brăila să plătească părţii civile C.V. suma de 53.625.000 lei reprezentând, despăgubiri materiale şi suma de 45.000.000 lei reprezentând daune morale, precum şi părţii civile Casa de Asigurări de Sănătate Brăila suma de 7.333.092 lei, reprezentând despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că  în ziua de 15.08.2003, inculpatul P.V., conducător auto, angajat al părţii responsabile civilmente SC Henning Transport Logistic SRL Brăila  a cauzat un  accident de circulaţie, soldat cu vătămarea corporală gravă a părţii civile C.V. şi avarierea în proporţie de 90% a autoturismului condus de aceasta.

Împotriva Sentinţei penale nr.60/R/5.02.2007 a Judecătoriei Brăila a declarat apel asiguratorul de răspundere civilă SC ARDAF SA CLUJ NAPOCA, invocând motivul că, în raport cu reglementările în vigoare în anul 2003, când s-a produs accidentul de circulaţie, este nelegală obligarea sa, în solidar cu inculpatul, la plata daunelor morale.

Prin decizia penală nr.319/3.11.2006, Tribunalul Brăila a respins ca nefondat apelul declarat de asigurator.

Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs asiguratorul, invocând ca şi în apel, motivul că în mod greşit a fost obligat, în solidar cu inculpatul la plata daunelor morale către partea civilă, deoarece reglementările speciale în vigoare la data producerii accidentului – respectiv Ordinul nr.9/2002 al Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor – prevăd că asiguratorul de răspundere civilă obligatorie nu răspunde pentru despăgubirile morale, în cazul accidentelor produse în anul 2003.

Prin  Decizia penală nr.60/R/5.02.2007, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat recursul asiguratorului, pentru următoarele motive :

Răspunderea civilă delictuală, reglementată prin dispoziţiile art.998 – 999 din Codul civil, este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al prejudiciului.

Pe de altă parte, în baza raportului juridic stabilit prin contractul de asigurare încheiat între asigurat şi asigurator, acesta din urmă este obligat, potrivit art.41, art.49 şi art.50 din Legea nr.136/1995 (în forma pe care acest act normativ o avea la data producerii accidentului de circulaţie cauzator de prejudicii) să acorde persoanei vătămate despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de asigurat – fără ca legea să distingă între prejudiciile materiale şi cele morale.

Împrejurarea că prin Ordinul nr.9/2002 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nu s-a prevăzut obligaţia asiguratorului de a acoperi prejudiciile morale cauzate prin  accidentul de circulaţie, nu poate constitui un  impediment pentru acordarea daunelor morale, deoarece acest ordin, care este dat în aplicarea  Legii nr.136/1995, nu poate să adauge la lege şi nici să stabilească restricţii privind aplicarea legii.

În consecinţă, în mod corect cele două instanţe au considerat, prin hotărârile recurate, că asiguratorul trebuie obligat nu numai la plata daunelor materiale, ci şi a daunelor morale.