Ordonanţă preşedinţială.

Prin  cererea adresată judecătorului sindic la data de 27.12.2005, creditoarea A.V.A.S. Bucureşti a solicitat stabilirea răspunderii pârâţilor Sandu Gheorghe, Creţu Dumitru, Melinte Dumitru, Niţu Marin, Armaşu Lucia (fostă Iordache), Paramanov Andrei şi Alexa Olga, în calitate de administratori ai S.C.”AGROTRANSPORT” SA Botoşani, aflată în faliment, conform art. 137 lit.”c” şi „f” din Legea nr. 64/1995, republicată.

În motivarea acţiunii, creditoarea a arătat că pârâţii se fac vinovaţi de ajungerea debitoarei în încetare de plăţi, în primul rând prin comiterea faptei prevăzute de art. 137 lit.”c” din Legea nr. 64/1995 republicată, în sensul că nu au sesizat tribunalul cu cerere pentru deschiderea procedurii insolvenţei, conform art. 32 din Legea nr. 64/1995 republicată, deşi aveau această obligaţie legală.

A mai arătat creditoarea că pârâţii se fac vinovaţi şi de săvârşirea faptei prevăzute de art. 137 lit.”f” din Legea nr. 64/1995 republicată, în sensul că neplata sumelor datorate către fondul de asigurări de sănătate şi folosirea lor pentru activitatea curentă a dus la încetarea de plăţi, acţiunea pârâţilor fiind una ruinătoare pentru debitoare.

Prin sentinţa nr. 153 din 20.04.2006, Tribunalul Botoşani a respins ca nefondată cererea formulată de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii: Sandu Gheorghe, Creţu Dumitru, Melinte Dumitru, Niţu Marin, Armaşu Lucia ( fostă Iordache) şi Paramanov Andrei , pentru antrenarea răspunderii  acestora în conformitate cu disp. art. 137 lit.”c” din Legea nr. 64/1995.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că, debitoarea prin reprezentanţii legali a solicitat deschiderea procedurii prin introducerea cererii la tribunal, aşa încât persoanele având calitatea de reprezentanţi ai debitoarei nu pot răspunde pentru starea de insolvenţă în baza art. 137 lit.”c” din Legea nr. 64/1995, în sensul că au dispus, în interes personal continuarea  activităţii care ducea în mod vădit la insolvenţă.

Totodată s-a reţinut că nu se poate antrena răspunderea acesteia conform art. 137 lit.”f” din Legea nr. 64/1995, atâta timp cât lichidatorul în raportul final, cât şi în precizările ulterioare a precizat că încetarea de plăţi  s-a produs într-un context general de degradare a activităţii economice, creşterea preţurilor şi costurilor de producţie, înregistrarea ascendentă a unor datorii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea A.V.A.S. Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât formularea unei cereri în temeiul disp. art. 137 din Legea nr. 64/1995 nu este o opţiune a debitoarei, ci o obligaţie, un amendament pe care administratorii nu îl pot încălca, iar în acest context, disp. art. 137 lit.”c” din Legea nr. 64/1995 apar ca o sancţiune aplicată administratorilor pentru încălcarea obligaţiilor prev. de art. 32 al. 1, 2 din Legea nr. 64/1995 republicată.

Pe de altă parte, a mai arătat recurenta că, judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de disp. art. 137 din Legea nr. 137/1995 republicată, ca fiind un complex de cauze sau de condiţii care au dus sau au favorizat ajungerea societăţii în încetare de plăţi. Astfel, scopul acestei dispoziţii este recuperarea de către creditori a creanţelor de la persoanele vinovate de ajungerea societăţii în încetare de plăţi, legea instituind în acest sens prezumţii de culpă şi de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Prin întâmpinările formulate, pârâţii Creţu Dumitru, Paramanov Andrei, Sandu Gheorghe şi Niţu Marin, au solicitat respingerea recursului declarat de A.V.A.S. ca nefondat, motivat de aceea că, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de disp. art. 137 lit.”c” şi „f” din Legea nr. 64/1995 republicată, în ceea ce îi priveşte, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea materială a lor pentru datoriile societăţii.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, curtea  a constatat neîntemeiat recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti.

Procedura falimentului faţă de debitoarea intimată S.C.”AGROTRANSPORT” SA Botoşani a fost deschisă ca urmare a cererii depusă de către reprezentantul  acesteia la judecătorul sindic.

Este adevărat că, potrivit disp. art. 32 al. 1, 2 din Legea nr. 64/1995, debitoarea are obligaţia şi nu opţiunea de a se adresa tribunalului cu o cerere pentru a fi supusă dispoziţiilor Legii nr. 64/1995 în maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă  şi că formularea unei astfel de cereri nu exclude antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere în temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995.

Însă, ca  orice formă de răspundere şi răspunderea reglementată de disp. art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată impune analiza îndeplinirii unor condiţii, respectiv: prejudiciu, faptă şi raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, în absenţa cărora nu se poate antrena răspunderea membrilor organelor de conducere.

Dacă prejudiciul suferit de recurentă este evident, existenţa faptei conducătorului societăţii şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu trebuie dovedite.

Cum din raportul final al lichidatorului rezultă că, încetarea de plăţi s-a produs într-un context general de degradare a activităţii economice, de creştere a preţurilor şi costurilor de producţie şi de înregistrare ascendentă a unor datorii, în lipsă de probe nu se poate reţine incidenţa în speţă a disp. art. 137 lit.”c” şi „f” din Legea nr. 64/1995, respectiv că organele de conducere au dispus în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăţi sau că au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării plăţilor.

Faţă de cele ce preced, în mod legal şi temeinic cererea creditoarei A.V.A.S. Bucureşti de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei în temeiul art. 137 lit.”c” şi”f” din Legea nr. 64/1995, a fost respinsă de către judecătorul sindic.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 312 Cod pr. civilă, curtea a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare