Fara titlu

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal sub nr. 216 din 30.01.2006, petentul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C.L. Rădăşeni şi B.P. – primar al comunei Rădăşeni, constatarea nulităţii H.C.L. nr. 14/2005 privind închirierea de spaţiu la Căminul Cultural Rădăşeni.

În motivare reclamanta a arătat că, la propunerea  pârâtului B.P., primarul comunei Rădăşeni, pe care a avansat-o în şedinţa de consiliu din data de 31 martie 2005, C.L. al comunei Rădăşeni a iniţiat hotărârea adoptată în şedinţa (HCL nr. 14/2005), prin care se stabileşte o taxă de închiriere nejustificat de mare – 500 RON pentru întrunirile desfăşurate în sala mare a Căminului Cultural şi se dispune, fără motive  rezonabile, încetarea valabilităţii H.C.L. nr. 23/2000 privind închirierea unei camere ca sediu al partidelor politice în incinta căminului.

Actul administrativ menţionat, emis cu abuz de putere, taxează nerealist închirierea căminului (spre comparaţie, Sala Casei de Cultură din Fălticeni este închiriată cu 50 RON şi oferă facilităţi de felul staţie de sonorizare, scaune, lojă, masă pentru prezidiu, etc). Pe de altă parte, actul desfiinţează hotărârea prin care se aloca o cameră pentru sediile partidelor, emisă în baza obligaţiei autorităţilor locale de a asigura cu prioritate spaţii pentru sediile partidelor politice, la cererea motivată a acestora, conformă cu prevederile art. 11 din Legea nr. 43/2003.

Hotărârea în cauză aduce prejudicii aleşilor locali, lezează interesul public şi încalcă vădit legile nescrise ale bunului simţ.

A precizat că activitatea consilierilor şi a partidelor politice din comună (inclusiv Organizaţia PNL) este stânjenită, fiind pusă în pericol îndeplinirea mandatului încredinţat de cetăţeni.

Ulterior, petentul a modificat cererea introductivă în sensul că a completat acţiunea cu un nou capăt de cerere privind obligarea intimaţilor la plata sumei de

1 RON cu titlu de daune morale.

Intimaţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care au solicitat pe cale de excepţie, respingerea acţiunii reclamantului întrucât nu are calitatea şi nici interesul de a solicita în instanţă anularea unei hotărâri a C.L., respingerea cererii de suspendare a H.C.L. nr. 14/2005 deoarece nu se face dovada întrunirii cumulative a condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, obligarea reclamantului de a face dovada în instanţă, prin înscrisuri, că în comuna Rădăşeni funcţionează Organizaţia comunală PNL ca şi subdiviziune teritorială a PNL, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 14/2003 privind partidele politice, obligarea reclamantului la plata daunelor materiale ce ar putea rezulta în cazul în care instanţa constată necesară suspendarea H.C.L. nr. 14/2005 şi care reprezintă contravaloarea sumelor ce pot proveni din închirierea sălii mari a Căminului Cultural Rădăşeni pentru perioada în care operează suspendarea şi, în final, obligarea reclamantului la plata daunelor morale în sumă de 10.000 RON.

În fapt, numitul C.T., în calitate de consilier local şi preşedinte al Organizaţiei comunale PNL Rădăşeni a chemat în judecată C L. al comunei Rădăşeni şi pe primarul comunei, d-nul B.P., solicitând instanţei să se constate nulitatea absolută a H.C.L. nr. 14/2005 privind închirierea de spaţii la Căminul Cultural Rădăşeni  şi să suspende H.C.L. nr. 14/2005 până la soluţionarea în mod irevocabil a prezentei acţiuni, cu cheltuieli de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, la care de altfel face trimitere reclamantul ”autorităţile locale asigură cu prioritate spaţii pentru sediile centrale şi locale ale partidelor politice, la cererea motivată a acestora”.

Deşi problema asigurării unui sediu de partid PNL în comuna Rădăşeni a făcut obiectul unui alt dosar al acestei instanţe, nr. 895/2005, subliniază încă o dată că Filiala PNL Suceava nu a solicitat niciodată P. Rădăşeni închirierea vreunui spaţiu ca sediu de partid şi că Organizaţia comunei PNL Rădăşeni nu are personalitate juridică. În consecinţă, preşedintele liberal local C.T. nu are  calitatea să formuleze diferite pretenţii în numele unei organizaţii care legal nu există, cu atât mai mult să închirieze un spaţiu de la Primărie pentru sediu de partid.

Adoptarea H.C.L. nr. 14/2005 s-a făcut cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale în vigoare şi a urmat procedura impusă de legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi a Regulamentului – cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale Secţiunea a II-a  ”Elaborarea proiectelor de hotărâri” şi Secţiunea a III-a ”Procedura de vot”.

Astfel, prin aplicarea dispoziţiilor art. 43 din regulament ”Asupra proiectelor de hotărâri au loc dezbateri generale şi pe articole, consilierii putând formula amendamente de fond sau de redactare. Amendamentele formulate se supun votului consiliului local în ordinea formulării lor”, ale art. 52 din regulament ”Hotărârile şi alte propuneri se adoptă cu votul majorităţii consilierilor prezenţi”…, precum şi ale art. 135 din legea nr. 215/2001 a administraţiei publice, consideră că domnul C.T. – consilier local, nu este în măsură să solicite instanţei de contencios administrativ să constate nelegalitatea unei hotărâri  a C.L., din moment ce a avut posibilitatea oferită de lege de a formula un amendament cu privire la această hotărâre şi de a-şi exprima opţiunea de vot.

În raport cu dispoziţiile legale referitoare la tutela administrativă, această prerogativă aparţine prefectului care, în exercitarea atribuţiilor sale, efectuează controlul legalităţii actelor emise de autorităţile administraţiei publice locale.

Art. 135 din Legea nr. 215/2001 prevede că ”urmare a exercitării controlului asupra legalităţii actelor adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale, prefectul poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ aceste acte în termen de 30 de zile de la comunicare, dacă le consideră ilegale.

Prefectul va solicita autorităţilor administraţiei publice locale, cu motivarea necesară, să reanalizeze actul pe care îl apreciază ca ilegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia”.

Art. 3 din Legea nr. 554/2004  a contenciosului administrativ prevede că ”(1) prefectul poate ataca, în termenele prevăzute la art. 11, în faţa instanţei de contencios administrativ, actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră ilegale”.

Din moment ce prefectul, ca urmare a exercitării atribuţiei de control al legalităţii actelor emise de autorităţile administraţiei publice locale, nu a atacat în faţa instanţei de contencios administrativ Hotărârea nr. 14/2005 a C.L. Rădăşeni, consideră că această hotărâre este perfect legală, atât cu privire la condiţiile de fond cât şi la cele de redactare.

A menţionat că solicită daune morale în cuantum de 10.000 RON ca urmare a faptului că, prin acest litigiu, reclamantul C.T. nu încearcă altceva decât să aducă atingere imaginii publice, demnităţii şi onoarei primarului comunei şi, implicit imaginii P. Rădăşeni ca autoritate publică, toate actele şi faptele acestuia fiind rezultatul unor ambiţii şi insatisfacţii de ordin politic (anexează copie de pe un articol din presă, sugestiv în acest sens).

Prin cererea depusă ulterior la dosar (fila 61) intimaţii au renunţat la cererea reconvenţională.

Prin sentinţa nr. 842 din 4.05.2006, Tribunalul Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, şi a admis în parte acţiunea reclamantului, dispunând anularea art. 4 din H.C.L. nr. 14 din 25.05.2005. Totodată a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, or reclamantul având capacitate juridică civilă justifică calitatea procesuală activă.

Cu privire la excepţia lipsei de interes s-a reţinut că, titularul unei acţiuni în contencios administrativ poate justifica încălcarea unui interes public şi nu doar privat, or în speţă, reclamantul solicită protejarea şi recunoaşterea unui interes public, în conformitate cu disp. art. 39 din Constituţia României.

 Pe fond s-a reţinut că, taxa de închiriere a căminului cultural a figurat pe ordinea de zi a şedinţei consiliului la pct. 3 şi a fost aprobată cu un număr de 11 voturi pentru şi 2 voturi împotrivă, nu încalcă nici o dispoziţie legală în vigoare iar cuantumul ei nu poate fi apreciat de instanţă ca nejustificat de mare, atâta vreme cât, 11 consilieri locali reprezentanţi ai formaţiunilor politice, au apreciat-o drept oportună.

Cu privire la prev. art. 4 din H.C.L. nr. 14/2005 instanţa de fond a reţinut că sunt nelegale, prin acest articol abrogându-se H.C.L. nr. 23/2000 ce prevedea repartizarea unei camere de la  căminul cultural către partidele politice contrar disp. art. 11 din Legea nr. 43/2003; abrogarea H.C.L. nr. 23/2000 nu a figurat pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local.

În fine, a mai reţinut instanţa de fond că, nu este întemeiată cererea de daune morale, întrucât nu s-a dovedit prejudiciul moral suferit de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a  reiterat susţinerile de la fondul cauzei, iar deosebit de acestea a mai arătat că datorită cuantumului nerealist al taxei de închiriere a căminului cultural la bugetul  local nu s-au mai realizat încasări; hotărârea contestată a fost greşit fundamentată pe disp. art. 38 al. 2 lit. “g” şi art. 25 din Legea nr. 215/2001; întrunirile publice au fost stânjenite sistematic de actualul primar, taxa de închiriere venind în continuarea refuzurilor acestuia de a pune la dispoziţia partidelor politice căminul cultural.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul declarat de reclamant.

Instanţa de fond a dat o corectă soluţionare excepţiilor lipsei calităţii active a reclamantului şi lipsei de interes, reţinând în acest sens disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi respectiv disp. art. 39 din Constituţia României privind libertatea întrunirilor.

Cu privire la legalitatea taxei de închiriere de 500 RON stabilite de consiliul local pentru închirierea căminului cultural, de asemeni în mod legal şi temeinic a reţinut instanţa de fond că, în vederea adoptării acestei hotărâri s-au redactat rapoarte de justificare a proiectului de hotărâri şi s-a întocmit expunere de motive de către consiliul local (f. 50 – 51 respectiv 49 fond), şi a figurat pe ordinea de zi a şedinţei consiliului.

Deosebit de aceasta a fost votată de 11 consilieri locali, reprezentanţi ai formaţiunilor politice împotriva fiind doar 2 voturi.

Cum nivelul taxelor locale este de competenţa consiliului local şi cum taxa în discuţie nu încalcă nici o dispoziţie legală în vigoare, nu se poate aprecia că ar fi nelegală.

Cât priveşte disp. art. 4 din H.C.L. nr. 14/2005, corect instanţa de fond a apreciat că sunt nelegale, acestea încălcând disp. art. 11 din Legea nr. 43/2003 potrivit  cu care autorităţile locale au obligaţia de a asigura cu prioritate spaţii pentru sediile centrale şi locale ale partidelor politice , iar pe de altă parte, abrogarea H.C.L. nr. 23/2000 nu a figurat pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local.

Faţă de aceste considerente, având în vedere şi faptul că în cauză nu s-au identificat motive de ordine publică de casare a hotărârii, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă, recursul reclamantului a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare