Anulare act fiscal. Deducere tva. Condiţii.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoşani sub nr. 7074/E/din 18.11.2005, reclamanta S.C.”D.C.I.” SRL Buimăceni, judeţul Botoşani a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P.J. Botoşani şi A.N.A.F. Bucureşti, anularea parţială a deciziei nr. 40/21.10.2005 emisă de D.G.F.P. a judeţului Botoşani, precum şi a deciziei de impunere nr. IV(7080) 3 din 19.07.2005 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală din  aceeaşi dată emise de Activitatea de Control Fiscal în sensul rambursării către reclamantă a sumei de 3018 RON reprezentând TVA.

În motivarea acţiunii, a arătat reclamanta că de la 1 decembrie 2004 a devenit plătitoare de TVA prin depăşirea plafonului. Cu nota contabilă nr. 5/31 decembrie 2004 a înregistrat suma de 3.018 RON – TVA deductibilă aferentă stocului existent la 30 noiembrie 2004.

Prin raportul de inspecţie fiscală întocmit de organele de control nu i s-a dat drept de deducere pentru suma de 3.018 RON – TVA aferentă stocului de marfă existent la 30 noiembrie 2004.

A apreciat reclamanta că în temeiul art. 145 (1) din Codul fiscal şi art. 145 al. 12 lit. ”B” din acelaşi act normativ avea dreptul de deducere a TVA pe baza facturilor fiscale existente.

Faptul că organele de control au verificat numai facturile  fiscale pentru aprovizionările efectuate după 1 decembrie 2004 fără a avea în vedere stocul de marfă de la 30 noiembrie 2004 apreciază reclamanta ca fiind în contradicţie cu disp. art. 145 al. 12 lit.”a”, în sensul că are dreptul de deducere a TVA la data înregistrării ca plătitor dacă sunt îndeplinite condiţiile prev. la  al. 12  pentru bunuri de natura stocurilor existente la data la care agentul economic a fost înregistrat ca plătitor de TVA.

Pârâta D.G.F.P. Botoşani a formulat întâmpinare (f. 76 dosar) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei.

A arătat pârâta în întâmpinare, că din listele de inventar prezentate la control de reclamantă nu au putut fi identificaţi furnizorii mărfurilor, aceştia nefiind trecuţi în liste, existând posibilitatea ca unele bunuri aflate în stoc să fie achiziţionate de la furnizori care nu sunt plătitori de TVA, caz în care TVA aferentă nu poate fi deductibilă.

A menţionat pârâta, în întâmpinare, că agentul economic controlat nu a prezentat dovezi asupra celor susţinute prin contestaţie.

Prin sentinţa nr. 351 din 28.06.2006, Tribunalul Botoşani – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei şi în consecinţă, a anulat parţial decizia nr. 40 din 21.10.2005 emisă de D.G.F.P. a judeţului Botoşani, decizia de impunere nr. IV/708/3 din 19.07.2005 şi raportul de inspecţie fiscală IV/7080 din 19.07.2005 emise de Activitatea de Control Fiscal, obligând pârâtele la rambursarea către reclamantă a sumei de 3.018 RON reprezentând TVA. Totodată, pârâtele au fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 494,85 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, sunt îndeplinite condiţiile art.:145 al. 12 Cod fiscal, în sensul că reclamanta deţine facturi fiscale ca documente justificative, motiv pentru care poate beneficia de rambursarea TVA cu suma de 3018 RON, aşa cum de altfel rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că potrivit art. 145 al. 11 lit. “a” şi al. 12 lit. “b” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, o societate comercială are drept de deducere TVA aferentă bunurilor aflate în stoc la data la care a fost înregistrat ca plătitor de TVA cu condiţia să deţină facturi fiscale care să justifice suma de TVA aferentă bunurilor achiziţionate, or în speţă listele de inventar prezentate de către reclamantă la control conţin facturi de la furnizori ce nu au putut fi identificaţi ca plătitori de TVA, caz în care TVA  aferentă nu este deductibilă , iar pe de altă parte se regăsesc  documente de aprovizionare din anul 2005.

A mai arătat recurenta că situaţiile anexate la raportul de  expertiză contabilă au fost întocmite de către reclamantă, iar expertul nu a verificat corectitudinea acestora.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct. 9 Cod civil, curtea a constatat neîntemeiat recursul.

Reclamanta a devenit plătitor de TVA începând cu data de 1.12.2004.

Potrivit art. 145 al. 11, orice persoană impozabilă care a aplicat regimul special de scutire de TVA şi ulterior trece la aplicarea regimului normal de TVA are drept de deducere a TVA-ului de la data înregistrării ca plătitor de TVA, dacă sunt îndeplinite condiţiile al. 12 pentru:

a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementărilor contabile, care se află în stoc la data la care persoana respectivă a fost înregistrată ca plătitor de TVA;

b) bunurile să fie folosite pentru operaţiuni cu dreptul de deducere;

c) persoana impozabilă trebuie să deţină factură fiscală sau alt document aprobat ce justifică TVA aferentă bunurilor achiziţionate.

Prin actele de control întocmite, pârâta a concluzionat că, reclamanta nu poate beneficia de rambursarea TVA aferentă stocului de marfă existent la 30.11.2004, întrucât nu a prezentat facturi fiscale sau alte documente legal aprobate care să justifice TVA aferent bunurilor achiziţionate.

Or, în speţă, din raportul de expertiză contabilă efectuat rezultă că, reclamanta a inventariat stocurile de marfă existente în magazinele sale, la data de 30.11.2004 şi a întocmit liste de inventar, însoţite de documente fiscale, deci a justificat TVA aferentă mărfurilor din stoc.

În ce priveşte susţinerea pârâtei în sensul că o parte din facturi ar fi din anul 2005, trebuie de observat că expertul răspunde la această obiecţie în sensul că, cele 20 de poziţii din 1037 înscrise în anexele raportului de expertiză, ca fiind din alt an, se datorează unei greşeli de dactilografiere.

Faţă de aceste considerente, criticile formulate în recurs nu au fost primite.

Pe cale de consecinţă, cum nici din oficiu curtea nu a identificat motive de casare sau modificare a hotărârii de ordine publică, în temeiul disp. art. 312 Cod proc. civilă a respins ca nefondat recursul pârâtei.

Domenii speta

Spete similare