Pensie magistrat. Reactualizare.

Decizie 368 din 26.02.2007


Pensie magistrat. Reactualizare.

Potrivit art. 6 alin. 2 din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public , provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat „ în situaţia în care cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată se menţine cuantumul cuvenit sau aflat în plată până la data la care prin aplicarea formulei de calcul prevăzută de Legea nr. 19/2000 cu modificările şi completările ulterioare  se va obţine un cuantum al pensiei mai mare decât acesta”.

Secţia conflicte de muncă si asigurări sociale - Decizia nr.368/26 februarie 2007.

Prin sentinţa civilă nr. 1244/3.11.2006 pronunţată în dosarul sus menţionat de Tribunalul Alba , s-a admis acţiunea formulată de reclamantul B.N. împotriva pârâtei CJP Alba  şi în consecinţă :

S-a anulat decizia de pensionare nr. 183734/17.04.2006 precum şi decizia nr. 183734/18.07.2006 pentru recuperarea sumei de 1386 lei;

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului sumele reţinute acestuia din pensia lunară dispusă prin decizia de recuperare nr.183734/18.07.2006 sume care urmează a fi reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective;

A fost obligată pârâta să procedeze la plata în favoarea reclamantului a drepturilor băneştii reprezentând diferenţă pensie lunară începând cu data de 1.08.2006 actualizată în raport de indicele de inflaţie până la data plăţii.

Pentru a hotărî astfel , Tribunalul a reţinut în esenţă cu referire la probele dosarului  că actualizarea pensiei de serviciu se impunea a se efectua  numai după curgerea celor 12 luni de la data stabilirii iniţiale a calităţii de pensionar al reclamantului şi numai dacă au avut loc majorări evidente ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare al personalului aflat în activitate , ori în cauză stabilindu-se o pensie diminuată s-au nesocotit atât prevederile legii 303/2004  precum şi ale Legii 19/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termeni legale pârâta CJP Alba , solicitând în temeiul arz. 304 pct. 9 Cod pr. civilă , admiterea recursului , casarea  hotărârii şi rejudecând cauza în fond, respingerea acţiunii formulată de reclamantul B.N..

În dezvoltarea  motivelor de recurs se arată că soluţia primei instanţe se bazează pe aplicarea şi interpretarea greşită a legii , întrucât actualizarea pensiei de serviciu s-a efectuat în cauză pe baza adeverinţei transmisă de instituţia angajatoare care poartă întreaga răspundere cu privire la stabilirea vechimii şi a veniturilor  care stau la baza calculului  dreptului la pensie

Prin întâmpinarea depusă în cauză , intimatul B.N. solicită respingerea recursului ca nefondat , motivând că recurenta avea obligaţia să aprecieze în concret posibilitatea de actualizare a pensiei sale  şi să constate că nu avea nici un drept legal să revizuiască şi să reevalueze pensia sa , determinând prin aceasta desfiinţarea drepturilor pecuniare anterior şi corect stabilite( f.4).

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi  din oficiu conform cerinţelor art. 304 ind. 1 Cod pr. civilă , Curtea  a reţinut că recursul formulat este nefondat pe următoarele considerente:

Potrivit art. 6 alin. 2 din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public , provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat „ în situaţia în care cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată se menţine cuantumul cuvenit sau aflat în plată până la data la care prin aplicarea formulei de calcul prevăzută de Legea nr. 19/2000 cu modificările şi completările ulterioare  se va obţine un cuantum al pensiei mai mare decât acesta”.

Această prevedere legală , este expresia principiului menţinerii drepturilor dobândite , principiu regăsit atât în normele interne , cât şi în normele Europene de securitate socială  cuprinse în Codul European de  Securitate Socială intrat în vigoare la 17.03.1968 , aşa cum a fost completat prin Convenţia Europeană de Securitate Socială intrată în vigoare în anul 1977. Acest principiu presupune că dreptul câştigat nu poate suferi nici o reducere , suspendare , reprimare sau confiscare .

Or, acest principiu care guvernează întregul sistem de drept se desprinde cu claritate şi din reglementarea  specială incidentă în speţă , vizând reactualizarea pensiilor de serviciu ale magistraţilor.

Astfel , conform normelor anterioare de aplicare a Legii nr. 303 /2004  nemodificată , sub regimul căreia intimatul s-a pensionat , coroborat cu prevederile art. 31 lit. a  din actualele norme referitoare la actualizarea pensiilor de serviciu ale membrilor Curţii Constituţionale , reactualizarea se face  ori de câte ori are loc o majorare  a indemnizaţiilor de încadrare brute  ale magistraţilor în activitate .

În acelaşi sens au fost  şi dispoziţiile art. 22 alin. 2 din HG nr. 263/12.04.2005 de aplicarea a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea 303/2004 cu modificările ulterioare , potrivit cărora actualizarea pensiei de serviciu se face în raport cu nivelul indemnizaţiei brute lunare a magistraţilor în activitate şi a cuantumurilor sporurilor avute la stabilirea iniţială a pensiei de serviciu ; dispoziţii abrogate prin intrarea în vigoare la data de 06.11.2005 a HG nr. 1275/2005 , dar acest din urmă act a preluat în conţinutul art.18 alin. 2 aceeaşi idee , respectiv „actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an în raport cu media veniturilor brute realizate  în ultimele 12 luni de judecătorii şi procurorii în activitate”.

Tot acest cadru normativ conduce la concluzia firească a intenţiei legiuitorului de  a ocroti dreptul câştigat în materia asigurărilor sociale , ceea ce exclude o diminuare a pensiei cu ocazia reactualizării sale.

Argumentarea recurentei pe respectarea cerinţelor art. 14, 18 şi urm. din normele de aplicare a Legii 303/2002 în reactualizarea pensiei magistratului în cauză pe baza adeverinţei de venituri transmisă de angajator nu poate duce la altă concluzie decât cea reţinută mai sus .

Aşa fiind constatând că soluţia primei instanţei oglindeşte o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente , Curtea în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod pr. civilă  a respins, ca nefondat, recursul cu care a fost investită.