Vătămare corporală din culpă. Stabilirea despăgubirilor periodice

Decizie 87 din 01.02.2007


Vătămare corporală din culpă. Stabilirea despăgubirilor periodice. Data până la care operează această obligaţie.

Acordarea despăgubirilor civile periodice în cazul unei persoane - victimă  a unui accident de circulaţie -  se impune a fi stabilită până la încetarea stării de nevoie şi nu până la împlinirea unei anumite vârste, aproximativ  apreciate în baza rapoartelor de expertiză medico – legale.

Secţia penală – Decizia penală nr. 87/01 februarie 2007

Prin sentinţa penală nr. 242/23.03.2004  a  Judecătoriei  Sibiu , inculpatul F.K.  a fost  condamnat printre altele  la  3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 şi 4  Cod penal în dauna părţii vătămate B.M.  conform art. 1  din Legea nr. 543/2002, s-a constatat ca fiind graţiată această pedeapsă.

Sub aspectul laturii civile a cauzei , instanţa l-a obligat  pe inculpat să plătească părţii civile sus menţionate atât daune materiale globale, cât şi daune morale.

Împotriva sentinţei a declarat apel partea civilă B.M., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, una dintre critici vizând despăgubirile civile periodice raportat la faptul că în urma accidentului de circulaţie, acesta prezintă infirmitate definitivă prin pierderea post traumatică a uterului şi anexelor şi consecutiv  leziunilor traumatice care au dus la pierderea ovarelor este necesar un tratament permanent de substituţie hormonală estrogenică pentru suplinirea hormonilor ovarieni.

Prin decizia penală nr. 41/0902.2006 Tribunalul Sibiu a admis apelul părţii civile B.M. şi în consecinţă  a obligat pe inculpatul F.K. la plata, în solidar cu  partea responsabilă civilmente a despăgubirilor civile eşalonate în favoarea apelantei în  cuantum de 300 lei lunar până la încetarea stării de nevoie dar nu mai târziu  de 45 ani.

Împotriva deciziei a declarat recurs  Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu  şi partea civilă B.M., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie  sub aspectul datei până la care au fost  stabilite obligaţiile de  plată a despăgubirilor eşalonate.

Se arată că în mod greşit instanţa a stabilit  despăgubiri civile acordate părţii civile B.M. în funcţie de un termen aleatoriu – argument arbitrar de  tratamentul hormonal necesar acesteia – până la vârsta maximă de 45 ani.

Recursul este fondat.

În mod greşit  instanţa de apel a stabilit data până la care operează obligaţia inculpatului la despăgubiri civile eşalonate – împlinirea  de către victimă a vârstei de 45 ani. 

Fără a ignora explicaţiile de ordin medical  expuse de instanţa de apel , se  opinează că acest termen a fost stabilit aleatoriu, în condiţiile în care, coordonatele fizice şi psihice  ale fiecărei persoane  diferă, situaţie ce impune  fără dubiu aprecierea unei limite de vârstă incerte.

Ca atare, nu se poate susţine fără echivoc, că, starea de nevoie a părţii civile  încetează la împlinirea vârstei de 45 ani.

În considerarea principiului reparării integrale şi juste a prejudiciului produs prin infracţiune, principiu înfrânt  de către instanţa de apel  în ceea ce  priveşte despăgubirile materiale,se  impune  stabilirea  obligaţiei inculpatului,  la plata despăgubirilor civile eşalonate  până  la încetarea stării de nevoie a victimei.

Recursul a fost admis în acest sens.