Reabilitare judecătorească. Plata despăgubirilor civile.

Decizie 461 din 01.10.2010


Reabilitare judecătorească. Plata despăgubirilor civile.

Constată că prin sentinţa penală nr. 1267 din 14 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 2933/215/2010, în  temeiul  art. 135 şi 137 C.p. şi art. 497 alin. 1 lit.  c C.p.p., s-a  respins cererea de reabilitare formulata de petentul  M.G. ca neîntemeiată. În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., a fost obligat petentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că la data de 29.01.2010 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 2933/215/2010, cererea formulată de petentul M.G., prin care acesta  a solicitat  dispunerea reabilitării sale din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 1178/08.08.1989 a Judecătoriei Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208, 209 C.p.

Petentul a motivat cererea arătând că, de la data executării pedepsei şi până în prezent, nu a mai suferit nici o altă condamnare în intervalul de timp prev. de art. 135 C.p. şi a avut asigurată existenţa prin muncă, a avut o conduită corespunzătoare şi s-a integrat în societate, neavând abateri de la normele etice. De asemenea, a considerat ca prescrise cheltuielile judiciare şi despăgubirile civile la care a fost obligat prin sentinţele penale mai sus menţionate.

În sprijinul cererii sale, petentul a depus la dosarul cauzei: copia cărţii de identitate, certificat de cazier judiciar, copie de pe sentinţa penală 1178/08.08.1989 a Judecătoriei Craiova, cu menţiunea rămânerii definitive, precum şi copie, certificat de atestare fiscală din 08.02.2010, copie carte de muncă, scrisoare de recomandare.

La cererea instanţei, Biroul Executări Penale a întocmit un referat din care rezultă că  prin s.p. nr. 1178/08.08.1989 pronunţată în dosarul nr. 7022/1984 al a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. nr. 843/06.11.1989 a Tribunalului Dolj a fost condamnat petentul M.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare. La data de 14.12.1989 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1610/1989, iar pedeapsa a fost graţiată prin Decretul Lege din 04.01.1990. Din registrul de evidenţă şi punere în executare a hotărârilor penale aferent anului 1989 nu rezultă achitarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.

La cererea instanţei Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA cu adresa nr. 142/2/817/23.03.2010 aflată la fila 43 a dosarului, a comunicat că din evidenţele societăţii, nu reiese faptul că ar fi fost achitat prejudiciul cauzat în cuantum de 14.761 lei stabilit prin s.p. 1178/1989 a Judecătoriei Craiova în dos. nr. 7022/1989. Au precizat că valoarea actualizată a prejudiciului se ridică la suma de 3.711 lei RON, calculată conform coeficientului de devalorizare a leului, aşa cum rezultă şi din adresa nr. 32/2/25/2010 a Serviciului Financiar din cadrul SNCF Craiova.

În şedinţa publică din 02.04.2010 petentul a declarat că refuză să achite suma de 14.761 lei, actualizată cu coeficientul de inflaţie reprezentand prejudiciul la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare, întrucât a apreciat că a intervenit prescripţia extinctivă a  acestei obligaţii.

Analizând cererea dedusă judecăţii, instanţa a constatat că petentul a fost condamnat la  pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 1178/08.08.1989 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. nr. 843/06.11.1989 a Tribunalului Dolj.

 Reabilitarea judecatorească poate fi dispusă de către instanţa de judecată în cazul condamnărilor la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an şi în general în toate situaţiile în care nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 134 C.p. pentru a interveni reabilitarea de drept. Conform art. 137 C.p., cererea de reabilitare judectorească se admite dacă cel condamnat întruneste următoarele condiţii:  nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut de art. 135 C.p. (petentul îndeplineşte această condiţie, elocventă în acest sens fiind fişa de cazier judiciar), îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, ori are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă (analizând cartea de muncă  seria  BI, nr. 0751231  rezultă că din  anul 1988 petentul a avut în mod constant loc de muncă, iar în prezent îşi desfaşoară activitatea la Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Craiova, începând cu 13.01.2010), a avut o bună conduită (condiţia este îndeplinită, petentul  desfăşurând activităţi lucrative în temeiul unui contract de muncă valabil,  nu are obligaţii de natură fiscală, astfel cum rezultă din certificatul de  atestare fiscală. În perioada 1989-2001 a fost salariatul  SA Automobile Craiova SA în funcţia de conducător auto – mecanic auto în cadrul Atelierului Transporturi, unde  a avut un comportament  corect, demn,  beneficiind de  recomandările directorului aceste  unităţi. În  trecut a muncit şi în Portugalia, iar în prezent s-a restabilit în ţară, martorii audiaţi care îl cunosc pe petent de mulţi ani declarând că în prezent are familie compusă din soţie şi fiică, nu a avut probleme cu organele de poliţie sau cu alte persoane,  inclusiv vecini), a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.

Dacă în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare în cuantum de 2500 lei ROL, petentul şi-a îndeplinit în cursul judecăţii obligaţia, achitând suma de 1 leu RON (10.000 lei ROL), în ceea ce priveşte obligaţia de a achita despagubirile nu a fost  indeplinită, petentul a declarat că refuză să achite suma de 14.761 lei actualizată cu coeficientul de inflaţie reprezentând prejudiciul la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare, întrucat a apreciat că a intervenit prescripţia extinctivă a  acestei obligaţii.

Suma de 14.761 lei actualizată cu coeficientul de inflaţie echivalează cu suma de 3711 lei, astfel cum a fost calculată de SNCFR. Faţă de aceste precizări ale petentului, nu s-a mai impus stabilirea, conform art. 499 alin. 2 C.p.p. a cotei  din această sumă pe care trebuia să o achite condamnatul, întrucât manifestarea sa de voinţă a fost exprimată în mod clar şi precis, fără echivoc în sensul intervenirii  prescripţiei extinctive a întregii obligaţii.

Condiţia esenţială pentru a se dispune reabilitarea judecatorească constă în achitarea de bună voie a despăgubirilor, conform art. 137 lit. d C.p., condiţie care nu este îndeplinită în cazul în care  condamnatul s-a sustras de la executarea despaăubirilor civile până când acestea s-au prescris. Pentru a fi indeplinită condiţia supusă examinării este necesar ca petiţionarul  să-şi îndeplinească voluntar obligaţia, afară de cazul în care partea vătămată a renunţat la despăgubiri. În prezenta cauză penală partea vătămată nu a renunţat la despăgubiri, ci dimpotrivă a calculat valoarea actualizată a  prejudiciului la care condamnatul a fost obligat în solidar cu  alt inculpat.

Condamnatul a refuzat să achite despăgubirile în mod ferm, invocând prescripţia extinctivă a acestei obligaţii, atitudine incompatibilă cu raţiunea juridică a instituţiei reabilitării, care presupune că cel condamnat s-a îndreptat din punct de vedere social, este reintegrat pe deplin, pe plan  juridic, în societate şi dovedeşte atitudine pozitivă faţă de lege.Conform art. 497 C.p.p. cererea de reabilitare a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă în următoarele cazuri: c) când lipseşte vreuna din menţiunile prevăzute în art. 495 alin. 2 lit. b) - e) şi petiţionarul nu a completat cererea la prima înfăţişare şi nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completării. Cererea poate fi repetată oricând, cu condiţia ca petentul să  facă dovada îndeplinirii în mod cumulativ a condiţiilor prev. de art. 137 C.p.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat recurs  petentul M.G., motivând în esenţă că neachitarea despăgubirilor civile stabilite prin sentinţa penală nu s-a datorat  relei-credinţe a recurentului ci a lipsei de diligenţă a creditoarei SNCFR de a-şi recupera prejudiciul lăsând  să treacă timp nepermis de mult, fapt care a condus la prescrierea dreptului de a mai cere executarea  silită a acestora şi în mod corelativ obligaţia recurentului de a achita despăgubirile stabilite prin sentinţa penală. Se invocă în acest sens dispoziţiile art. 1 din Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă, dispoziţie care sancţionează  lipsa de diligenţă a creditorilor de a lua măsuri pentru a-şi recupera drepturile în termenul de 3 ani prevăzut de lege.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului dar şi din oficiu în limitele conferite de lege, tribunalul constată că aceasta este temeinică şi legală.

În mod just prima instanţă a constatat  că nu este îndeplinită o condiţie esenţială pentru a se dispune reabilitarea judecătorească, cea prevăzută de art. 137 lit. d C.p.p., respectiv recurentul nu a achitat în întregime despăgubirile  civile la care a fost obligat prin sentinţa de condamnare iar invocarea intervenirii prescripţiei extinctive a acestei obligaţii este incompatibilă cu raţiunea juridică a instituţie reabilitării, care presupune tocmai buna credinţă şi achitarea de bună voie în întregime a cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat.

Din analiza dispoziţiilor art. 137 alin. 1 lit. d C.p.p. se reţin două excepţii  de la această condiţie şi anume, când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat nu şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare, text de lege care nu are în vedere şi ipoteza intervenirii prescripţiei extinctive iar pe de altă parte această din urmă instituţie nu echivalează cu o renunţare la despăgubiri din partea părţii vătămate.

Totodată potrivit art. 499 C.p.p., instanţa poate dispune reabilitarea sau poate să acorde, după caz, un termen în vederea soluţionării cererii numai în situaţia când condamnatul dovedeşte că nu i-a fost cu putinţă să achite despăgubirile civile, rezultând fără echivoc şi din acest text de lege că o condiţie esenţială pentru a se dispune reabilitarea judecătorească, constă în achitarea  despăgubirilor.

Luând în considerare cele de mai sus, Tribunalul va respins ca nefondat recursul declarat.