Masuri preventive.

Decizie 76/MP/ din 01.12.2008


Cod procedura penala, art. 1392, 1451

Printre criteriile ce trebuie avute in vedere de instanta la inlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura preventiva mai blânda, trebuie sa se numere gradul de pericol social al infractiunii retinute in sarcina inculpatului, dar si persistenta indiciilor de vinovatie, factorii pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie.

Tribunalul Constanta, judetul Constanta, prin Încheierea de sedinta din Camera de Consiliu din 28.XI.2008, în baza art.300/1 alin.1 Cod pr.penala a revocat masura arestarii preventive fata de inculpatul C.M. A dispus punerea în libertate a inculpatului la ramânerea definitiva a hotarârii, daca nu este retinut sau arestat în alta cauza.

În termen a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta.

Oral, procurorul sustine nelegalitatea si netemeinicia hotarârii instantei de fond, deoarece desi la dosar au fost aduse probe din care rezulta indicii temeinice ca inculpatul este autorul unei infractiuni de un pericol social deosebit, a hotarât ca judecata sa se desfasoare cu acesta în stare de libertate.

Verificând, din oficiu, motivele de recurs  constata  urmatoarele:

Prin rechizitoriul parchetului, inculpatul C.M. a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de viol prevazut de art.197 alin.1 si 3 Cod pr.penala, sustinându-se ca prin constrângere fizica a întretinut un raport sexual cu partea vatamata – minora în vârsta de 14 ani.

La data de 05.08.2008, instanta a admis ca fondata propunerea de arest preventiv a inculpatului pe o durata de 29 de zile, masura ce a fost prelungita, în conditiile legii pâna  pe data de 1.12.2008.

Instanta de fond, examinând cauza penala privind pe inculpat, a luat în discutie si dispozitiile art.3001 Cod pr.penala, respectiv a masurii arestarii preventive a inculpatului, ocazie cu care constata:

Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 05.08.2008, retinându-se temeiurile art.136 alin.1 lit.d, art.143 si 148 alin.1 lit.a, b,e si f Cod pr.penala, respectiv indicii temeinice ca inculpatul a avut un raport sexual cu partea vatamata prin violenta, a încercat sa zadarniceasca în mod direct, prin amenintari aflarea adevarului, exercitând direct si indirect presiuni asupra victimei.

Inculpatul, pe tot parcursul urmaririi penale, a negat savârsirea faptei. Mai mult, raportul de expertiza biocriminalistica efectuata în cauza, nu au dus la descoperirea unor urme de ADN apartinând inculpatului (de pe corp si haine), iar probele prelevate de pe lenjeria partii vatamate, cuprinde urme de ADN ce  evidentiaza un profil genetic diferit de a inculpatului (urma biologica ce apartine unei persoane de sex masculin diferita de a inculpatului).

Declaratiile martorilor, care provin din familia partii vatamate, urmeaza a fi examinate de instanta de fond cu ocazia dezbaterilor, nemijlocit cu celelalte mijloace de probe administrate în cauza, dar la acest moment prezenta indicilor privind comiterea de catre inculpat a unui raport sexual prin violenta, nu sunt temeinice deoarece nu se mai sprijina pe elemente certe, pertinente, care sa atraga presupunerea rezonabila, ca lasarea inculpatului în stare de libertate, prezinta un pericol grav pentru ordinea publica.

Ca atare, admite ca fondat recursul declarat de inculpat, caseaza încheierea atacata si rejudecând înlocuieste masura arestarii preventive aplicata inculpatului cu masura obligarii de a nu parasi tara, prevazuta de art.1451 Cod pr.penala.