Compensaţii acordate cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Cuantum. Actualizarea sumelor datorate. Condiţii

Decizie 84 din 21.01.2010


Compensaţii acordate cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Cuantum. Actualizarea sumelor datorate. Condiţii

-art. 8 alin 2 din legea 9/1998

-HG 753/1998-actualizata

Decizia nr.84/21 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

 Reclamantul G.C a chemat în judecată  pârâtele AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR şi INSTITUŢIA PREFECTULUI-JUDEŢUL BUZĂU, COMISIA JUDEŢEANĂ BUZĂU PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 şi  MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR, solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună:

- obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să-l despăgubească cu suma de 221 828,16 lei, reprezentând actualizarea, la data efectuării plăţilor, a cuantumului compensaţiei pentru terenuri şi locuinţe, cu coeficientul de inflaţie existent la data efectuării plăţilor, respectiv, cu coeficientul de creştere a veniturilor salariale medii nete pe economie din ultima lună a trimestrului anterior efectuării plăţilor faţă de cele existente în luna iunie 2001,conform prevederilor art.8 alin.(2) şi art.21 din HG nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.9 /1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940

- obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să-l despăgubească în continuare cu suma rezultată din actualizarea la data efectuării plăţii integrale a cuantumului compensaţiei pentru terenuri şi locuinţe,cu coeficientul de inflaţie existent la data efectuării plăţii integrale faţă de noiembrie 2007,respectiv cu coeficientul de creştere a veniturilor salariale medii nete pe economie din ultima lună a trimestrului anterior efectuării plăţii integrale faţă de septembrie 2007,potrivit aceloraşi prevederi legale.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, este moştenitorul legal al defunctului său bunic, în calitate de nepot de fiică. În această calitate, este îndreptăţit, potrivit Legii nr.9/1998, să primească compensaţii pentru bunurile pe care bunicul său le-a avut în comuna Stejaru, judeţul Caliacra şi care au fost trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria,semnat la Craiova la data de 7 septembrie 1940.În acest sens,a depus cerere şi documentele justificative prevăzute de lege pentru a beneficia de aceste compensaţii la Comisia judeţeană Buzău pentru aplicarea Legii nr.9/1998, înregistrate sub nr.6433 din 1 septembrie 1998.

Prin Hotărârea nr.10 din 20 iunie 2001, Comisia judeţeană Buzău pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a stabilit că la acea dată valoarea compensaţiilor calculate conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998,aprobate prin HG nr.753/1998,totalizau 1 348 462 000 lei (ROL).

Reclamantul a mai arătat că validarea hotărârii Comisiei judeţene s-a efectuat abia în data de 24 ianuarie 2006, prin Ordinul Şefului Cancelariei Primului-Ministru nr.545 din 24 ianuarie 2006, cu mult peste termenul de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.(3) şi art.8 alin.(2) din Legea nr.9/1998, republicată şi, cu toate că validarea s-a efectuat după 4 ani şi jumătate, valoarea compensaţiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar s-a făcut la aceeaşi valoare ca la data stabilirii dreptului (20 iunie 2001).

S-a mai arătat de reclamant că, până la data introducerii acţiunii,Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a efectuat plăţi aferente pentru bunurile deţinute de bunicul său şi trecute în proprietatea statului bulgar în sumă totală de 137 209,98 lei,din care: a).prima plată  la data de 13 decembrie 2006,în sumă de 53 010,6 lei (40 % din suma validată); b).a doua plată  la data de 28 decembrie 2007,în sumă de 84 199,38 lei (60 % din suma validată indexată cu indicele de inflaţie din noiembrie 2007 faţă de decembrie 2006).

Reclamantul a mai susţinut că, în conformitate cu prevederile Legii nr.9/1998 si normele metodologice trebuie să i se  asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat,cu actualizarea preţurilor,potrivit principiului restitutio in integrum.

Instanţa de fond,  prin sentinţa nr.1259 din 30.10.2009 a admis în parte acţiunea reclamantului, obligând pârâta să plătească acestuia suma de 221 828,16 lei, reprezentând valoarea actualizată la data efectuării plăţilor a cuantumului compensaţiilor pentru locuinţe,terenuri şi recolte,stabilite în baza Legii nr.9/1998. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să-l despăgubească pe reclamant cu valoarea actualizată a compensaţiilor pentru perioada ulterioară lunii noiembrie 2007 şi a luat act că nu s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a apreciat că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor avea obligaţia să analizeze dacă suma stabilită de Comisia judeţeană Buzău pentru aplicarea Legii nr.9/1998 corespunde valorii reale a bunurilor cedate, valoare care trebuie apreciată la momentul emiterii ordinului şi potrivit art.8 alin.(2) teza a II-a din Legea nr.9/1998 in sensul ca în cazul în care compensaţiile se plătesc în anul în care au fost validate de comisie,acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală,iar în situaţia în care se achită în anul următor,direcţiile generale ale finanţelor publice le actualizează în raport de indicele de creştere a preţului de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de IMS înaintea plăţii,faţă de luna decembrie a anului următor.

În cauza de faţă, instanţa fondului a reţinut că  deşi hotărârea Comisiei judeţene Buzău pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a fost emisă la data de 20 iunie 2001,validarea acestei hotărâri s-a efectuat abia la data de 24 ianuarie 2006,cu mult peste termenul prevăzut de lege, la aceeaşi sumă stabilită prin Hotărârea nr.10 din 20 iunie 2001 şi, în aceste condiţii,în mod evident suma de 132 526,51 RON, stabilită de către Comisia judeţeană Buzău pentru aplicarea Legii nr.9/1998 ca reprezentând valoarea compensaţiilor pentru bunurile aparţinând autorului reclamantului,trecute în proprietatea statului bulgar,nu mai au aceeaşi valoare la data de 24 ianuarie 2006, ca urmare a inflaţiei.

Împotriva sentinţei  a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor –Serviciul pentru aplicarea Legii 9/1998 arătând  că soluţia pronunţată în cauză încalcă dispoziţiile legale care reglementează modalitatea de acordarea de compensaţii cetăţenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, respectiv Legea 9/1998 şi Normele Metodologice de aplicare a acestei legii aprobate prin HG 753/1998.

Prin ordinul de validarea a despăgubirilor, arată recurenta s-a stabilit o creanţă certă lichidă şi exigibilă care nu mai putea fi schimbată, reactualizarea a fost făcută în raport cu dispoziţiile art. 8 alin 2 din Legea 9/1998, art.5 din HG  286/2004 coroborat  cu HG 1643/2004 si ale Legii 9/1998 .

Potrivit art. 7 din HG 1643/2004 - propunerea de validare sau invalidare transmisă şefului Cancelariei Primului Ministru poate fi însoţită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor numai dacă aceasta este necesară, situaţie ce nu se impune în cauză .

Recursul este nefondat .

S-a reţinut că reclamantul – persoana îndreptăţită potrivit Legii 9/1998 a solicitat Comisiei judeţene Buzău pentru aplicarea Legii nr.9/1998 compensaţii pentru bunurile pe care bunicul său le-a avut în comuna Stejaru, judeţul Caliacra şi care au fost trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la data de 7 septembrie 1940.

Prin Hotărârea nr.10 din 20 iunie 2001 Comisia judeţeană Buzău pentru aplicarea Legii nr.9/1998  a stabilit că valoarea totală a compensaţiilor cuvenite reclamantului este de 1 348 462 000 lei (ROL)

Ordinul nr.545 din 24 ianuarie 2006,emis de Şeful Cancelariei Primului-Ministru,a validat această hotărâre, dar după o perioadă de aproape patru ani şi jumătate iar Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a executat acest ordin .

Se retine însă că faţă de modalitatea de soluţionare a cererii reclamantului şi a plăţii despăgubirilor, reclamantul a suferit un prejudiciu, în sensul că între data propunerii şi data validării, sumele propuse ca despăgubiri s-au devalorizat, situaţie care  impune repararea integrală a prejudiciului prin actualizarea acestora.

In acest sens de altfel s-a pronunţat şi ICCJ –Secţiile Unite prin Decizia în interesul Legii nr.XXI/ 19 martie 2007.

Se reţine prin decizia dată în interesul legii că „ Existenţa unei dispoziţii de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Primului-Ministru impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară şi pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensaţiilor prin hotărâre adoptată de comisie şi aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil faţă de cerinţa prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei.

În activitatea practică însă termenul de 60 de zile, indicat prin textul de lege menţionat, nu a putut fi respectat, astfel că sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna, datorită evoluţiei preţurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau acordate despăgubiri.

Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensaţiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensaţiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora”

Şi conchide instanţa supremă prin Decizia pronunţată că „Cum, prin conţinutul şi sensul lor, toate aceste prevederi nu pot viza decât ipoteza în care validarea şi, implicit, plata compensaţiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie, este evident că trebuie să se considere reglementata legislativ obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensaţii stabilite prin hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. 9/1998.

Faţă de această reglementare neîndoielnică, dată prin dispoziţiile conţinute în normele metodologice de aplicare a actelor normative adoptate succesiv, în materia acordării de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, precum şi de incidenţa principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 să fie interpretat în sensul că data stabilirii compensaţiei este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, iar validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.”

In atare situaţie în raport cu art.312 alin.1 C.pr.civ recursul a fost respins ca nefondat .