Cereri

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 3219/260/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR. 201 Şedinţa publică de la 24 ian.2012

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14.07.2009 pe rolul Judecătoriei M., sub nr. 3219/260/2009, reclamanta F. A. a chemat în judecată pe pârâta A. M., solicitând instituirea unui drept de servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtei, care să-i perimită accesul la construcţiile proprietatea sa, bucătărie de vară, anexe şi XA din grajd, situate pe terenul proprietatea pârâtei din corn. A., sat S., jud. B.

în motivare, reclamanta a arătat că deţine aceste construcţii în proprietate exclusivă urmare a ieşirii din indiviziune cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei cu F. T., terenul de sub aceste construcţii fiind proprietatea pârâtei, dobândit prin cumpărare, în cadrul procedurii de executare silită a bunurilor proprii ale fostului soţ, F. T..

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Reclamanta a timbrat acţiunea cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

La cerere, reclamanta a anexat decizia civilă pronunţată în şedinţa publică din 26.01.2008 în dosar nr. 2333/260/2008 al Tribunalului B., secţia civilă şi sentinţa civilă nr. 1989/30.09.2008 pronunţată de Judecătoria M. în dosar nr. 2333/260/2008.

Pârâta A. M. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională-fila 27 dosar, solicitând următoarele:

1. în temeiul art. 57-60 C.pr.civ, introducerea în cauză, în calitate de persoane care ar putea pretinde acelaşi drepturi ca şi reclamanta, a numiţilor Fulga Toader şi Fulga Doru;

2. respingerea acţiunii reclamantei, pe excepţie, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă şi în subsidiar, pe fond, ca nefondată, iar în cazul admiterii, obligarea reclamantei la despăgubiri pentru terenul asupra căruia se instituie această sarcină;

3. obligarea reclamantei şi a intervenienţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 1300 mp teren intravilan situat în sat Sulta, corn. Agăş, jud. Bacău, teren învecinat cu: F. A. P N. şi drumul comunal.

4. obligarea reclamantei şi a intervenienţilor la plata contravalorii fructelor culese de pe acest teren între anii 2008-2009;

5. obligarea reclamantei şi a intervenienţilor să-şi ridice construcţiile de pe acest teren sau în situaţia în care refuză, autorizarea sa să le ridice, pe cheltuiala reclamantei sau, în subsidiar, instanţa să dispună să păstreze ea aceste construcţii cu plata către reclamantă şi intervenienţi a valorii materialelor şi preţul muncii sau a unei sume de bani egală cu cea a creşterii fondului.

In motivare, pârâta-reclamantă a arătat că a adjudecat la licitaţie publică, la data de 12.03.2008, terenul în suprafaţă de 1300 mp pe care se află construcţiile indicate de reclamantă în cererea introductivă, precum şi casa şi anexele la aceasta, proprietatea exclusivă a numitului F. T., şi de la această dată reclamanta-pârâtă refuză să-i predea bunurile adjudecate, continuând să folosească terenul, împreună cu F. T. şi F. D., că reclamanta-pârâtă deşi estre proprietara imobilelor construcţii-bucătărie de vară, anexe şi lA grajd, nu este proprietară a unui fond dominant, calitate cerută de lege persoanei care solicită instituirea unui drept de servitute de trecere.

în drept, pârâta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 57-59 C.pr.civ, art. 115-119 C.pr.civ, at. 480 C.pr.civ. art. 483-484 C.pr.civ. '

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 471 lei şi timbru judiciar de 1 leu.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 30.03.2010, instanţa a dispus unirea cu fondul a exepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantei, excepţie invocată de către pârâta A. M., apreciind că pentru soluţionarea acesteia este necesară administrarea de probe.

Prin aceeaşi încheiere, în temeiul dispoziţiilor art. 167 C.pr.civ, instanţa a admis pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu şi proba testimonială, prorogând discutarea cererilor ambelor părţi de încuviinţare a probelor cu expertize tehnice de specialitate.

în şedinţa publică din 14.09.2010 reclamanta-pârâtă, prin apărător, a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intervenienţilor forţaţi F. D. şi F. T., introduşi în cauză, la cererea pârâtei-reclamante, excepţie pe care instanţa a unit-o cu fondul prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 18.01.2011, apreciind că pentru soluţionarea acesteia este necesară administrarea de probe.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 18.01.2011, instanţa a încuviinţat pentru reclamanta-pârâtă şi pentru pârâta-reclamantă, proba cu expertiză tehnică specialitatea topo şi pentru pârâta-reclamantă şi proba cu expertize de specialitate agricolă şi construcţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 318/D/23.06/2005 a Tribunalului Bacău, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 8263/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6684/28.11.2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat inculpatul F. T., acesta fiind obligat să plătească către partea civilă A. M, pârâta-reclamantă din prezenta cauză, suma de 30.000.000 ROL cu titlu de daune materiale, suma de 200.000.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 18.764.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 136/22.01.2007, s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de către reclamanta-pârâtă F. A. şi de către intervenientul forţat F. T., ca urmare a desfacerii căsătoriei dintre cei doi. în lotul reclamantei-pârâte Fulga Ana au fost atribuite următoarele bunuri: un teren situat în sat Sulta, în suprafaţă de 954 mp, categoria arabil, un apartament situat în Comăneşti, precum şi imobilele bucătărie de vară, magazie, beci 1 şi grajd 1, pentru accesul la aceste construcţii din drumul public, reclamanta formulând acţiunea care face obiectul prezentei cauze.

în lotul intervenientului forţat F. D., au fost atribuite: suprafaţa de 954 mp teren arabil situat în intravilanul satului Sulta, com. Agăş, imobilul casă, magazie lemn, grajd, beci 2, grajd 2, şopron, situate în sat Sulta. com. Agăş, un autoturism marca Dacia Break.

Pârâta-reclamantă A. M. a solicitat executorului judecătoresc B. E., punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 318/D/23.06.2005 a Tribunalului B., secţia penală, pronunţată în dosar nr. 8263/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6684/28.11.2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care s-a făcut în cadrul dosarului de executare nr. 151/E/2006.

Actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 151/E/2006 au fost contestate de către reclamanta-pârâtă F. A. făcând obiectul mai multor contestaţii la executare însă, la data de 28.01.2008, în cadrul aceluiaşi dosar de executare, bunurile proprii ale intervenientului forţat F. T. au fost vândute la licitaţie, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală, creditoarei A. M.. Conform procesului verbal de vânzare la licitaţie, aflat la fila 136 dosar şi procesului verbal de adjudecare încheiat la data de 12.03.2008, bunurile imobile adjudecate de creditoarea-reclamantă A.M. sunt reprezentate de : o casă, compusă din 4 camere şi o baie, un hol central şi un hol de acces secundar, bucătărie cu cămară şi o anexă secundară adiacentă, magazie lemn, grajd, beci 2, grajd 2, şopron şi suprafaţa de 1300 mp teren curţi construcţii şi

3 arabil situat în com. Agăş, sat Sulta, jud. B., pe care se află edificate imobilele de mai sus, cu vecinii: strada Sulta, F. I., U. I. şi izlazul.

Procesul verbal de licitaţie şi procesul verbal de adjudecare nu au fost desfiinţate, în temeiul procesului verbal de adjudecare, pârâta-reclamantă A. M. solicitând BEJ B. E., predarea bunurilor adjudecate, având în vedere refuzul debitorilor de a le preda de bună voie. Cererea a fost înregistrată la BEJ B. E. sub nr. 173/E/2008, la data de 12.06.2008 adjudecatarei A M fiindu-i predate bunurile adjudecate.

Procesul verbal de predare a bunurilor a fost contestat de către reclamanta-pârâtă F A, contestaţia la executare fiind respinsă prin decizia civilă nr. 196/A/7.06.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă, în dosar nr. 4509/260/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1277 din 8.11.2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.

Dreptul de proprietate al pârâtei-reclamante A M asupra bunurilor adjudecate a fost înscris în Cartea Funciară nr. 584 a localităţii Agăş, jud. Bacău, conform încheierii nr. 8650 din 8.12.2008 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi extrasului de Carte Funciară depuse de pârâta-reclamantă în probaţiune-filele 103-104 dosar.

Din raportul de expertiză specialitatea topo efectuat de expert A D, f. 217, rezultă că terenul adjudecat de către pârâta-reclamantă A M este diferit de terenul în suprafaţă de 945 mp categoria arabil, atribuit debitorului intervenient F T prin sentinţa civilă de partaj, suprafaţa de 1300 mp fiind astfel adjudecată ca bun propriu al debitorului F T, care nu a făcut oebiectul acţunii de partaj bunuri comune.

Pe această suprafaţă de 1300 mp teren sunt situate atât construcţiile atribuite reclamantei-pârâte prin sentinţa civilă de partaj cât şi construcţiile atribuite intervenientului forţat F T şi adjudecate de către pârâta-reclamantă A M.

Construcţiile atribuite reclamantei Fulga Ana, respectiv: bucătărie vară, magazie, beci 1 şi grajd 1, au fost edificate în timpul căsătoriei acesteia cu Fulga Toader, calitatea de bunuri comune a acestora fiind reţinută cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 136 din 22.01.2007 a Judecătoriei Moineşti.

Fiind edificate pe un teren, bun propriu al intervenientului F T şi care prin urmare nu a făcut obiect partajării între soţi, reclamanta-pârâtă F A a fost titulară, pe timpul căsătoriei, a unui drept de proprietate în devălmăşie cu F T asupra acestor construcţii şi a unui drept de superficie asupra terenului pe care acestea sunt edificate, bun propriu al lui F T, constituit prin acordul părţilor.

La data ieşirii din indiviziune prin partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile de partaj, 9.05.2007, reclamanta-pârâtă Fulgă Ana a devenit proprietară exclusivă asupra acestor construcţii şi titulara unui drept de superficie asupra terenului de sub construcţii.

Terenul pe care sunt situate construcţiile devenite proprietate exclusivă a reclamantei-pârâte F A a devenit proprietate exclusivă a pârâtei-reclamante A M, la data de 12.03.2008, prin adjudecarea acestuia la licitaţie publică.

Concluzionând, reclamanta-pârâtă F A nu este proprietară asupra unui teren care să poate constitui fond dominant, în sensul care rezultă din dispoziţiile art. 616 C.Civ, potrivit cu care: "proprietarul a cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului".

Reclamanta este însă proprietară asupra unor construcţii care nu au ieşire la cale publică decât pe terenul proprietatea pârâtei-reclamante A M.

Cu toate acestea, aşa cum am arătat, reclamanta-pârâtă este titulara unui drept de superficie asupra terenului de sub construcţii, şi a celui necesar pentru exploatarea firească a acesteia, dreptul de superficie fiind un drept perpetuu, existând atâta timp cât există şi construcţiile edificate pe acest teren şi care nu se stinge la momentul transferării dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul altei persoane decât cea care a convenit la instituirea acestuia,  pârâta-reclamantă  AM cunoscând situaţia juridică a terenului pe care sunt edificate aceste construcţii la data cumpărării acestuia prin licitaţie publică.

Sub aspectul întinderii dreptului de superficie, în jurisprudenţă şi în literatura juridică s-a apreciat că acesta se întinde asupra terenului de sub construcţii şi asupra terenului necesar pentru exploatarea acestora, soluţia jurisprudenţială fiind consacrată şi de Noul Cod Civl, prin dispoziţiile art. 695 C.pr.civ.

Instanţa apreciază astfel că în suprafaţa de teren pe care se poate recunoaşte dreptul de superficie al reclamantei-pârâte este inculsă şi suprafaţa necesară pentru ca aceasta să aibă acces la calea publică, un astfel de acces ţinând de exploatarea în mod firesc a construcţiilor care presupune cu necesitate şi posibilitatea de a putea avea acces la acestea din drumul public.

De altfel această soluţie se deduce şi din suplimentul la raportul de expertiză topo în care expertul calculează în suprafaţa necesară exploatării construcţiilor, suprafaţa de sub construcţii şi suprafaţa efectiv necesară pentru stabilirea accesului la drumul public, instanţa apreciind însă, pentru motivele expuse anterior, că suprafaţa pentru care se poate recunoaşte dreptul de superficie al reclamantei-pârâte asupra terenului aflat în proprietatea pârâtei-reclamante nu este formată exclusiv din suprafaţa de sub construcţii ci si din suprafaţa necesară pentru a avea acces la acestea din drumul public, valorificarea dreptului reclamantei, în condiţiile plăţii unei despăgubiri proprietarului terenului, neputând fi făcută prin stabilirea a două drepturi distincte: un drept de superficie asupra terenului de sub construcţii şi un drept de servitute de trecere asupra terenului necesar pentru a ajunge la acestea, de la drumul public, servitutea de trecere atipică solicitată de către reclamanta-pârâtă fiind în fapt o formă de exercitare a unui drept de superficie.

Din acest punct de vedere, instanţa apreciază că reclamanta-pârâtă, în calitate de proprietară doar a construcţiilor nu poate solicita stabilirea unui drept de servitute de trecere la drumul public asupra terenului pe care sunt situate acestea, titular al unei astfel de acţiuni neputând fi decât proprietarul unui teren înfundat, învecinat cu terenul asupra căruia se solicită instituirea acestei servituti, reclamantei-pârâte fiindu-i recunoscută o altă cale de valorificare a dreptului său, motiv pentru care instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, invocată de către pârâta-reclamantă A M şi va respinge cererea reclamanatei-pârâte ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Pe cale de consecinţă instanţa va respinge ca nefondată şi cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata unei despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului afectat de servitutea de trecere.

în analiza cererii reconvenţionale formulată de către pârâta-reclamantă A M instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a intervenienţilor forţaţi F T şi F D, invocată de către reclamanta-pârâtă prin apărător, excepţie asupra căreia instanţa constată umătoarele:

F T şi F D au fost introduşi în cauză de către pârâta-reclamantă în calitate de persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta-pârâtă. Această formă de intervenţie forţată, întemeiată pe dispoziţiile art. 57-58 C.pr.civ, care are ca scop pronunţarea unei hotărâri care să fie opozabilă şi intervenienţilor forţaţi şi asupra căreia instanţa nu se pronunţă în principiu, nu poate fi folosită pentru introducerea în proces a unui nou pârât, terţul introdus în proces neavând poziţia procesuală a pârâtului, ci aceea de persoană care ar putea pretinde acelaşi drepturi ca şi reclamantul. A stabili dacă intervenientul forţat poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul presupune efectuarea unui analize a fondului raportului juridic dedus judecăţii, problema calităţii procesuale a intervenientului forţat confundându-se cu problema temeiniciei cererii prin care a devenit parte în proces. în consecinţă, calitatea procesuală a celui chemat în judecată în condiţiile art. 57 C.pr.civ nu poate fi analizată pe cale de exepţie.

5 Pentru aceste considerente, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intervenienţilor forţaţi F T şi F D.

Analizând în fond cererea reconvenţională, instanţa reţine următoarele: l.cu privire la privire la capătul de cerere privind obligarea reclamantei şi a intervenienţilor să-i lase în depină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 1300 mp teren intravilan situat în sat S, com. A, jud. B, teren învecinat cu: F A, P N şi drumul comunal, instanţa reţine următoarele:

Acţiunea în revendicare imobiliară este acţiunea prin care proprietarul neposesor solicită recunoaşterea calităţii sale de proprietar şi, în acest temei, restituirea posesiei de la posesorul care nu este proprietar. Prin urmare, acţiunea în revendicare presupune preexistenta dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantului, acţiunea având caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi.

Pârâta-reclamanată este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1300 mp teren conform procesului verbal de adjudecare a bunurilor întocmit de Birou Executor Judecătoresc B. . la data de 12.03.2008, dreptul său de proprietate fiind înscris în Cartea Funciară nr. 584 a localităţii A, jud. B, conform încheierii nr. 8650 din 8.12.2008 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi extrasului de Carte Funciară depuse de pârâta-reclamantă în probaţiune-filele 103-104 dosar.

Din depoziţia martorei Ţ. M, propusă de către pârâta-reclamanată şi audiată la termenul din 14.09.2010, rezultă că terenul proprietatea pârâtei-reclamante este folosit în continuare de către pârâta-reclamantă Fulga Ana, iar din depoziţia martorului D I, propus de către reclamanta-pârâtă şi audiat la termenul din 18.01.2011, rezultă că acest teren este folosit de către F A şi F T.

Prin umare, posesia exercitată de către F. A. şi F. T. asupra terenului proprietatea pârâtei-reclamante este confirmată de depoziţiile martorilor audiaţi.

Niciunul dintre martorii audiaţi nu au confirmat însă exercitarea de acte de stăpânire asupra acestui teren de către intervenientul forţat F. D., prin urmare cererea pârâtei-reclamante de introducere în cauză a acestuia, în calitate de persoană care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta, pe acest capăt de cerere, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

în acţiunea în revendicare exercitată însă de proprietarul neposesor în contra posesorului neproprietar, când proprietarul neposesor deţine un titlu de prorietate valabil asupra terenului revendicat iar posesorii neproprietari nu deţin un astfel de titlu, are câştig de cauză proprietarul neposesor, motiv pentru care instanţa va admite acţiunea în revendicare formulată de către pârâta-reclamantă A. M. în contradictoriu atât cu pârâta-reclamantă F. A.cât şi cu intervenientul în interes propriu F. T., care, aşa cum am arătat, exercită acte materiale de stăpânire asupra acestui teren la fel ca reclamanta-pârâtă, cererea pârâtei-reclamante de introducere în cauză a acestuia fiind întemeiată în vederea pronunţării unui hotărâri care să-i fie opozabilă.

Prin urmare, instanţa va obliga pârâta-reclamantă F. A.şi intervenientul în interes propriu F. T. la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a suprafeţei de 1300 mp teren situat în sat S, com. A., jud. B cu vecii: la N-islaz, la E-F I, la S-drum comunal, la V-A M.

2. Cu privire la cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei şi a intervenienţilor la plata contravalorii fructelor culese de pe acest teren între anii 2008-2009, instanţa reţine următoarele:

Posesia exercitată de către reclamanta-pârâtă asupra acestui teren este confirmată de către martorii audiaţi-Ţ. M.a şi D. I., martora Ţ. M. declarând instanţei că reclamanta-pârâtă a fost cea care a cules fructele de pe terenul proprietatea pârâtei-reclamantei, terenul fiind cultivat tot de pârâta-reclamantă.

Instanţa reţine că un efect al admiterii acţiunii în revendicare este acela de restituire a bunurilor produse de bunul revendicat, în cazul posesorului de rea-credinţă, cum este şi pârâta-reclamantă care a cunoscut că posesia exercitată asupra terenului proprietatea pârâtei-reclamante nu este o posesie utilă, încă din ianuarie 2008 când a refuzat predarea terenului, la cererea pârâtei-reclamante, prin executor judecătoresc,

6 restituirea priveşte toate fructele produse de bunul revendicat, percepute sau nepercepute, sau valoarea lor, dacă le-a consumat sau a neglijat să le perceapă, urmărindu-se astfel o compensare a proprietarului lipsit de posesie de un atribut principal al dreptului de proprietate, respectiv jus fruendi.

Astfel, cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata contravalorii acestora, determinată prin expertiza agricolă efectuată în cauză de expert agricol B I la suma de 346 lei apare ca întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.

în privinţa cererii reclamantei-pârâte de obligare la plată şi a intervenientilor forţaţi F. D. şi F. T. la plata contravalorii acestor fructe, în solidar cu reclamanta-pârâtă, instanţa reţine că o astfel de cerere nu poate fi formulată decât în contradictoriu cu persoane având calitatea de pârâţi şi nu în contradictoriu cu intervenienţii forţaţi întrucât, aşa cum am precizat la analiza efectuată asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a acestora, prin această formă de intervenţie forţată, întemeiată pe dispoziţiile art. 57-58 C.pr.civ, se urmăreşte pronunţarea unei hotărâri care să fie opozabilă şi intervenientilor forţaţi neputând fi introduşi în proces noi pârâţi pe această cale.

Prin urmare, instanţa, având în vedere că raportat la pretenţia concretă dedusă judecăţii, pârâta-reclamantă a urmărit obligarea intervenientilor în interes propriu la plata contravalorii fructelor, în solidar cu reclamanta-pârâtă şi deci introducerea în cauză a unor noi pârâţi şi nu a unor persoane cărora să le fi opozabilă hotărârea, instanţa va respinge ca inadmisibilă, pe acest capăt de cerere, cererea de introducere în cauză, ca persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta, a numiţilor F. D.şi F. T..

3. Cu privire la cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei şi a intervenientilor să-şi ridice construcţiile de pe acest teren sau în situaţia în care refuză, autorizarea sa să le ridice, pe cheltuiala reclamantei sau, în subsidiar, instanţa să dispună să păstreze ea aceste construcţii cu plata către reclamantă şi intervenienţi a valorii materialelor şi preţul muncii sau a unei sume de bani egală cu cea a creşterii fondului, cerere întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 483-484 C.pr.civ, instanţa reţine următoarele:

Excluzând în cauză ipoteza că reclamanta-pârâtă ar putea fi un constructor de rea-credinţă întrucât construcţiile au fost edificate pe terenul proprietatea lui F. T., în timpul căsătoriei cu acesta, în speţă reclamanta-pârâtă nu are nici calitatea de constructor de bună credinţă, în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 494 C.civil întrucât construcţiile au fost edificate pe baza acordului exprimat al lui F. T. care a justificat dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanta-pârâtă asupra construcţiilor, în devălmăşie, pe timpul căsătoriei acesteia cu F. T. şi în proprietate exclusivă în urma efectuării partajului, cât şi dreptul său de folosinţă asupra terenului, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie(în acest sens- C.S.J., sec.civ., Decizia nr. 892/1994).

Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale privitoare la accesiunea imobiliară artificială (cu menţiunea că în cauză raportarea se face la dispoziţiile Codului Civil nemodificat prin Legea 287/2009, conform art. 58 din Legea 71/2011) motiv pentru care instanţa va respinge ca neîntemeiată cererile pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei pârâte să-şi ridice construcţiile de pe acest teren sau în situaţia în care refuză, autorizarea sa să le ridice, pe cheltuiala reclamantei precum şi ca instanţa să dispună să păstreze ea aceste construcţii cu plata către reclamantă a valorii materialelor şi preţul muncii sau a unei sume de bani egală cu cea a creşterii fondului.

Instanţa va respinge ca inadmisibilă, pe acest capăt de cerere şi cererea pârâtei-reclamante de introducere în cauză, în calitate de persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta a numiţilor F. T. şi F. D., întrucât aceştia nu pot au niciun drept asupra construcţiilor, atribuite în proprietatea exclusivă a reclamantei-pârâte, prin sentinţa civilă de partaj şi prin urmare nu pot invoca acelaşi drepturi ca şi reclamanta.

7 Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa reţine că fundamentul acordării acestora este culpa procesuală a părţii care cade în pretenţii.

întrucât instanţa a respins acţiunea reclamantei-pârâte, va respinge ca neîntemeiată cererea acesteia de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la cererea reclamantei-pârâte de obligare a reclamantei-pârâte la plata  cheltuielilor  de  judecată  instanţa  reţine  următoarele:

Admiterea capătului de cerere privind revendicarea dă dreptul pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru susţinerea acestui capăt de cerere, respectiv: taxă judiciară de timbru şi timbrul judiciar în cuantum de 432,3 lei şi onorariu expert topo achitat de către pârâta-reclamantă, în cuantum de 300 lei.

De asemenea, admiterea capătului de cerere privind obligarea reclamantei-pârâte la plata contravalorii fructelor culese dă dreptul pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor efectuate cu susţinerea acestui capăt de cerere, respectiv: 35,3 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar şi 400 lei onorariu expertiză agricolă.

De asemenea, prin respingerea cererii reclamante-pârâte, pârâta-reclamantă are dreptul la plata sumei de 2000 lei, reprezentând onorariu apărător ales, conform chitanţei nr. 5 din 24.01.2012.

Prin urmare, instanţa va obliga reclamanta-pârâtă F A la plata către pârâta-reclamantă A.M., a sumei de 3.167,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu privire la cererea d-lui expert A. D. de suplimentare a onorariului stabilit pentru efectuarea expertizei, cu suma de 570 lei, instanţa reţine că cererea este întemeiată, prin urmare o va admite. Având în vedere că reclamanta-pârâtă Fulga Ana a achitat de două ori câte 300 lei pentru expertiza topo efectuată, prin chitanţa nr. 3613844/1/15.02.2011 eliberată de CEC Bank M. şi prin chitanţa nr. 4150553/1/5.10.2011 eliberată de CEC Bank M. şi având în vedere culpa procesuală a reclamantei-pârâte, instanţa va dispune oligarea acesteia la plata către expertul topo A.D., a diferenţei de onorariu neachitat, în cuantum de 270 lei.

Va dispune plata onorariului către dl. expert topo A. D. achitat conform chitanţelor nr. 3613844/1/15.02.2011 eliberată de CEC Bank M, nr. 4150553/1/5.10.2011 eliberată de CEC Bank M şi nr. 3593580/1/7.02.2011 eliberată de CEC Bank M .

Domenii speta

Spete similare