Cerere

Judecătoria Moineşti Judecător: ANDREEA PRICHICI Sentinţa civilă nr.402/21.02.2012 Cod:

Prin cererea înregistrată pe rolul J. M. la data de 14.03.2011 sub nr. de dosar 2859..., reclamanţii M. A. şi M. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a corn. A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că au dobândit drept de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 765 mp, din care 350 mp curţi construcţii şi 415 mp arabil, şi o casă, un grajd şi o anexă, toate bunurile fiind situate în sat Asău, corn. Asău, jud. Bacău.

Au arătat reclamanţii că s-au căsătorit în anul 1979, au cumpărat terenul printr-un act sub semnătură privată pe care însă nu îl mai au, iar în perioada 1980- 1982 au construit pe acest teren imobilele menţionate în petitul acţiunii.

Deoarece au posedat toate aceste bunuri mai mult de 30 de ani, în mod public, paşnic şi sub nume de proprietar, fără a exista vreun litigiu cu privire la acestea, se impune admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1847 şi următoarele Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată potrivit dispoziţiilor în materie.

In susţinerea cererii s-au administrat proba cu înscrisuri, au fost audiaţi doi martori ale căror declaraţii sunt consemnate şi ataşate la dosar şi au fost efectuate expertize de specialitate pentru identificarea şi evaluarea bunurilor menţionate în acţiune.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii au în posesie, de peste 30 de ani, un teren în suprafaţă de 350 mp curţi construcţii şi 415,14 mp arabil, situat în sat Asău, com.Asău, jud. Bacău, pe care reclamantul 1-a primit de la tatăl său.

Cei doi martori audiaţi în cauză au declarat că ştiu că părţile posedă acest teren de o lungă perioadă de timp, neexistând vreun dubiu asupra acestei chestiuni, şi nu a existat până în prezent vreun litigiu referitor la imobil.

De asemenea, reclamanţii achită taxele şi impozitele prevăzute de lege atât pentru terenul menţionat, cât şi asupra construcţiilor aflate pe acesta, potrivit adeverinţei nr. 7982/04^ 11.2010.

Pe acest teren reclamanţii au construit în perioada 1978-1980 o casă cu regim de înălţime P+E, compusă din două camere, baie, debara, casa scării şi trei camere la etaj.

Au mai construit reclamanţii o anexă în perioada 1982-1983, un grajd şi un şopron, acestea din urmă fiind edificate în anul 1980.

1

Toate construcţiile au fost edificate în regie proprie de către reclamanţi, acestea fiind identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză, perioada în care au fost construite fiind determinată prin aceiaşi lucrare.

Prin raportul de expertiză topo cadastrală a fost identificată întreaga suprafaţă de teren, compusă din cele două suprafeţe menţionate mai sus, fiind atestată din nou şi prezenţa construcţiilor pe teren, iar terenul este îngrădit pe toate laturile.

In drept, uzucapiunea, prescripţia achizitivă, reprezintă un mod de dobândire a proprietăţii prin posedarea neîntreruptă a unui lucru în tot timpul fixat de lege, constituind o probă absolută a dreptului de proprietate. Dobândirea dreptului de proprietate prin posesie prelungită (uzucapiune) este un mod originar, ce se întemeiază pe faptul posesiei, pe o stare de fapt, ce exclude ideea existenţei unui act juridic translativ de proprietate.

Pentru a opera dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, conform art. 645 şi art. 1837 C.civ., trebuie îndeplinite condiţiile rezultând din art. 1846-1847 din acelaşi cod şi anume exercitarea unei posesii utile. Posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică şi exercitată sub nume de proprietar.

In conformitate cu dispoziţiile art. 1890 Cod civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin uzucapiunea prelungită este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii şi anume o posesie de 30 de ani şi lipsa oricăror vicii ale acestei posesii.

In ceea ce priveşte prima condiţie, a duratei posesiei, instanţa constată faptul că termenul este împlinit în cauză. Astfel, din declaraţia martorilor şi din faptul că părţile au achitat contribuţiile la buget pentru bunurile menţionate în acţiune, reiese faptul că aceştia au posedat terenul o perioadă de minim 30 de ani, posesia fiind continuată după data înstrăinării terenului de către reclamanţi. Din modul în care au acţionat reclamanţii, instanţa reţine faptul că sunt întrunite elementele posesiei, atât elementul material, contactul direct cu bunul, puterea materială asupra acestuia, cât mai ales elementul intelectual, animus domini, şi anume intenţia acestora de a efectua actele de stăpânire pentru sine, ca titular al dreptului de proprietate, sens în care au şi construit casa, grajdul, anexa şi şopronul.

în ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, instanţa apreciază faptul că posesia exercitată asupra terenului este utilă. Din probele administrate în cauză se reţine faptul că reclamanţii au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, intrând în posesia bunului la momentul încheierii căsătoriei şi folosind bunurile ca adevăraţi proprietari.

Prin actele lor (stăpânire efectivă şi înscrierea în registrul agricol, precum şi edificarea construcţiilor), reclamanţii au creat în persoana lor aparenţa de proprietate, comportându-se un timp îndelungat ca proprietari ai terenului şi construcţiilor aflate pe acesta.

De asemenea posesia s-a realizat pentru sine, fiind incidenţă prezumţia de neprecaritate instituită de art. 1854 Cod civil, potrivit căreia posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a

2

început a poseda pentru altul. In cauză nu s-a făcut proba contrară, din acte şi declaraţiile martorilor rezultând intenţia reclamanţilor de a se comporta ca adevăraţi proprietari.

In ceea ce priveşte caracterul neîntrerupt şi continuu al posesiei, faţă de prezumţia instituită de art. 1850 Cod civil, potrivit căreia posesorul actual care dovedeşte că a posedat la un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, instanţa apreciază că se verifică şi aceste condiţii.

Pentru toate aceste considerente, instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi va admite acţiunea reclamanţilor, urmând a se constata că au devenit proprietari prin efectul prescripţiei achizitive asupra tuturor bunurilor enumerate în cererea de chemare în judecată.

3

Domenii speta

Spete similare