Prescripţie executare silită a creanţelor fiscale

Conform menţiunilor existente pe ambele declaraţii de impunere, sumele datorate trebuiau plătite în termen de 60 de zile de la data comunicării, la expirarea acestui interval de timp luând naştere dreptul organului fiscal de a cere executarea silită.

Nici actele normative sub imperiul cărora au fost stabilite obligaţiile fiscale şi nici codul de procedură fiscală, nu stabilesc un termen pentru comunicare a titlului de creanţă fiscală, astfel că Decizia de impunere nr.40800200206173 din 11.07.2001 a fost comunicată la data de 14.07.2006 în conformitate cu dispoziţiile art.44 alin.3  din O.G. nr.92/2003 (filele 33-37 din dosar), nefiind contestată, astfel că dreptul de a cere executarea silită a sumei de 1.704.688 lei (ROL)  s-a născut la 13.09.2006. (sentinţa civilă nr.2899/28.03.2008)

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la data de 22.10.2007, contestatoarea C.P. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAŢIA FINAŢELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREŞTI să constate intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţei de 170 lei, datorată pentru anul 2001, şi să dispună  anularea titlului executoriu nr.408020000026595 /25.09.2007 şi a somaţiei de executare cu acelaşi număr, ambele emise în dosarul de executare nr. 408020000022708/2007,  întrucât niciuna dintre deciziile menţionate în titlul executoriu nu i-a fost comunicată de intimată.

Arată contestatoarea că, în data de 03.10.2007, a primit de la intimată somaţia de plată a unor sume de bani reprezentând regularizări la impozit, calculate conform unor decizii menţionate în titlul executoriu comunicat odată cu somaţia dar despre care nu a avut cunoştinţă, şi susţine că solicitarea de plată reprezintă o eroare a Administraţiei Finanţelor Publice sector 2 întrucât, pentru a-i demonstra că datorează plata, aceasta avea obligaţia să-i comunice deciziile care stau la baza titlului executoriu.

Excepţia prescripţiei dreptului intimatei de a solicita executarea silită a sumei de 170 lei a fost invocată în raport de dispoziţiile art.127  şi art.88  din Codul de procedură fiscală, arătându-se că dreptul organului fiscal de a recupera suma pretinsă pentru anul 2001 s-a născut la data de 13.11.2001, astfel că până la data emiterii titlului executoriu au trecut mai mult de 5 ani de zile. În aceste condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art.130 alin.1  din Codul de procedură fiscală, intimata avea obligaţia de a proceda la încetarea oricăror măsuri de realizare a creanţei şi la scăderea acesteia din evidenţa analitică.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 399 si urm. Cod procedură civilă, art. 88, 127 şi 130 Cod procedură fiscală.

 În dovedirea contestaţiei s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, la dosar fiind depuse, în copie, somaţia de executare şi titlul executoriu nr.408020000026595  emise la data de 25.09.2007 în dosarul de executare nr.408020000022708/2007, plicul cu care au fost comunicate contestatorului.

Cerere legal timbrată cu suma de 46,50 lei, conform chitanţei nr.8264081/1, emisă de CEC - Ag. Mircea Vodă şi timbru judiciar de 1,3 lei.

Intimata, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanta pentru a opune eventualele apărări, comunicând, urmare a solicitării ce i-a fost adresată de instanţa de judecată în conformitate cu dispoziţiile art.402 alin.1 Cod procedură civilă, copiile certificate ale actelor din dosarul de executare.

Verificând, în raport de înscrisurile existente în dosarul de executare, susţinerile contestatoarei privind prescripţia dreptului intimatei de a cere executarea silită a sumelor datorate cu titlu de impozit pe venit şi majorări de întârziere calculate la data de 31.12.2006, instanţa constată că executarea silită s-a pornit în vederea recuperării unor creanţe reprezentând impozit pe venit pentru anii 2000 şi 2001, conform deciziilor de impunere anuală emise în anii 2001 şi 2002, precum şi  majorări de întârziere stabilite prin deciziile de calcul accesorii, titlurile de creanţă fiind menţionate în titlul executoriu nr.408020000026595  emis la data de 25.09.2007.

Stabilirea obligaţiilor fiscale s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor art.62  din O.G.nr.73/1999 şi O.G.7/2001  privind impozitul pe venit – actele normative în vigoare la data emiterii fiecăreia dintre cele două declaraţii de impunere - impozitul pe venit datorat pentru anul 2000 fiind  stabilit la 11.07.2001, pe baza declaraţiei de venit global depusă de contestatoare la data de 28.05.2001 (fila 32 din dosar) şi la 05.07.2002 pentru anul 2001, pe baza declaraţiei de venit global depusă de contestatoare la data de 30.04.2002 (fila 38 din dosar).

Conform menţiunilor existente pe ambele declaraţii de impunere, sumele datorate trebuiau plătite în termen de 60 de zile de la data comunicării, la expirarea acestui interval de timp luând naştere dreptul organului fiscal de a cere executarea silită.

Nici actele normative sub imperiul cărora au fost stabilite obligaţiile fiscale şi nici codul de procedură fiscală, nu stabilesc un termen pentru comunicare a titlului de creanţă fiscală, astfel că Decizia de impunere nr.40800200206173 din 11.07.2001 a fost comunicată la data de 14.07.2006 în conformitate cu dispoziţiile art.44 alin.3  din O.G. nr.92/2003 (filele 33-37 din dosar), nefiind contestată, astfel că dreptul de a cere executarea silită a sumei de 1.704.688 lei (ROL)  s-a născut la 13.09.2006.

Decizia de impunere nr.408002016451448 din 05.07.2002, a fost comunicată contestatoarei, sub semnătură,  la data 25.10.2002 (fila 39 din dosar), nefiind contestată,  astfel ca dreptul de a cere executarea silita a sumei de 219.600 lei (ROL)  s-a născut la 25.12.2002.

În conformitate cu dispoziţiile art.131 alin.1 din O.G.nr.92/2003, „ dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept”,  astfel că prescripţia a început să curgă  la 1 ianuarie 2007 pentru suma de  170 lei,  datorată pentru anul 2000 şi la 1 ianuarie 2003 pentru suma de 22 lei,  datorată pentru anul 2001, procedura de executare fiind declanşată în termenul de prescripţie.

În raport de considerentele expuse excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, neîntemeiat fiind şi cel de al doilea motiv de contestaţie (pe care, de altfel, apărătorul contestatoarei nu l-a mai susţinut), deciziile de impunere fiind comunicate contestatoarei în modalităţile arătate, celelalte sume reprezentând majorări de întârziere cu privire la care nu s-a susţinut nerespectarea dispoziţiilor legale ce le reglementează (art.119 –art.124  din O.G. nr.92/2003)

Domenii speta

Spete similare