Plângerea contraventională. Incidenta art. 6 din cedo

Sentinţă civilă 11347 din 19.10.2010


Plangere contraventionala. Incidenta art. 6 CEDO.

Prin plangerea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti in termenul legal de 15 zile prevazut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, la data de 23.04.2010, sub nr. 12676/301/2010, petentul P.I. a solicitat, in contradictoriu cu intimata DGPMB-B.P.R, anularea procesului-verbal de contraventie seria CC nr. 6030325/14.04.2010, precum si a masurilor sanctionatorii aplicate.

In motivarea plangerii, petentul a aratat ca nu a circulat, sub nicio forma, fara sa acorde prioritate pietonilor. Arata ca circula cu o viteza foarte mica, de maximum 10 km/h, pe banda a treia, iar cand a ajuns la 2-3 metri de trecerea de pietoni, a inaintat foarte prudent, vizibilitatea fiindu-i puternic obturata de o duba inalta ce se afla oprita pe banda unu. Arata ca, observand ca in dreptul  benzilor 2 si 3 nu era niciun pieton, a inaintat si mai mult, fiind deja cu botul masinii pe trecerea de pietoni, moment in care a observat ca erau trei persoane care se deplasau pe scuarul dintre sensurile de mers, cu intentia de a traversa, acestea fiind chiar la limita dintre sfarsitul scuatului si inceperea marcajului pietonal. Intrucat era foarte avansat din cauza lipsei de vizibilitate, a inaintat pentru ca altfel ar fi blocat trecerea de pietoni, aratand ca putea opri fara nicio problema, insa ar fi incomodat deplasarea pietonilor.

Invedereaza petentul ca pietonii nu se aflau inca pe marcaj, iar agentul constatator era prezent la o distanta de circa 30 metri de trecerea de pietoni, fapt care cu siguranta l-a incomodat in aprecierea exacta a momentului in care petentul a traversat marcajul pietonal. Totodata, petentul arata ca nu erau pietoni pe marcaj.

Mai arata petentul ca beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, conform art. 6 CEDO.

In drept, plangerea se intemeiaza pe dispozitiile OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001, art. 6 CEDO.

In probatiune, petentul a solicitat proba cu inscrisuri si cu martori, solicitand obligarea intimatei sa puna la dispozitie fotografia-inregistrarea autoturismului si ordinul de serviciu care sa ateste competenta agentului constatator de a-si desfasura activitatea in intervalul orar si in locul respectiv.

Plangerea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru in temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001.

Intimata a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii formulate de petent, cu motivarea ca procesul-verbal de sanctionare este temeinic si legal intocmit, respectand intocmai conditiie de fond si de forma impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sanctiunea aplicata este proportionala cu gravitatea faptei savarsite. De asemenea, intimata a aratat ca agentul constatator a constatat savarsirea contraventiei in mod direct, personal, conform art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

In probatiune, intimata a solicitat proba cu inscrisuri.

In drept, intampinarea se intemeiaza pe dispozitiile art. 1169 si 1171 C.civ, art. 15 din OG nr. 2/2001.

In cauza a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri, constand in actele depuse la dosar de catre parti. Instanta a respins ca neconcludenta proba cu inregistrare video si cu ordinul de serviciu al agentului constatator, solicitate de petent, intrucat din procesul-verbal contestat nu rezulta ca evenimentul rutier a fost inregistrat video si nu exista suspiciuni ca agentul constatator nu ar fi angajat al DGPMB. A fost incuviintata pentru petent si proba testimoniala cu un martor, insa la termenul de judecata din data de 19.10.2010, instanta a revenit asupra acestei probe, constatand imposibilitatea administrarii, fata de imprejurarea ca petentul nu a indicat numele si adresa martorului si nici nu a asigurat prezenta acestuia in vederea audierii, desi a fost legal citat cu aceasta mentiune.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin procesul-verbal de contraventie seria CC nr. 6030325/14.04.2010 petentului i s-a aplicat o sanctiune de 4 puncte amenda, in cuantum de 240 lei, precum si masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, in temeiul art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002 si al art 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, retinandu-se ca la data de 14.04.2010, in jurul orei 15 :20, aflandu-se pe BD. Unirii, rond Alba Iulia, a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare GL-07-PVY dinspre Bd. Traian catre Bd. Decebal, iar la intersectie cu Alba Iulia nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati regulamentar in traversare pe trecerea de pietoni aflata pe sensul acestuia de mers.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate si temeinicie al instantei.

Analizand modul de intocmire a procesului-verbal, instanta constata ca acesta respecta dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidenta niciuna dintre cauzele de nulitate absoluta prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator. Procesul-verbal intocmit contine si semnatura petentului si mentiunile acestuia.

Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului. Nerespectarea acestei prevederi legale se sanctioneaza, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b  din OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni (4-5 puncte amenda) şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

In cauza de fata, petentul sustine ca nu a savarsit fapta retinuta in sarcina sa prin procesul-verbal de contraventie contestat, aratand ca a ales sa nu opreasca pentru a nu incomoda deplasarea pietonilor si ca, oricum, acestia nu erau inca angajati in traversare. Pe de alta parte, instanta constata ca, in cuprinsul procesului-verbal de contraventie, petentul a mentionat ca « pietonii deabia paseau pe banda 1 », iar petentul era pe banda trei, fiindu-i blocata vizibilitatea de o duba, aratand ca avea o viteza foarte mica si ca putea opri. Instanta apreciaza ca aceste mentiuni inscrise de petent in cuprinsul procesului-verbal de contraventie echivaleaza cu o marturisire extrajudiciara, rezultand din cuprinsul lor ca, in momentul in care petentul a rulat peste trecerea de pietoni respectiva, existau persoane angajate in traversare pe banda unu. In aceste conditii, instanta retine ca petentul a savarsit fapta mentionata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie, chiar contestatorul reunoscand in cuprinsul plangerii formulate si al procesului-verbal ca putea opri, instanta constatand insa ca acesta a ales conduita contrara, de a continua deplasarea fara a permite pietonilor angajati in traversare sa treaca. Totodata, instanta constata ca petentul nu a facut dovada unor cauze care sa inlature caracterul contraventional al faptei, desi, in acest sens, sarcina probei ii incumba.

Cat priveste prezumtia de nevinovatie invocata de catre petent, instanta retine ca art. 6 CEDO nu confera impunitate contravenientilor, ci garantii ale unui proces echitabil. Astfel, in cauza de fata, intreg probatoriul administrat confirma savarsirea contraventiei de catre petent, si anume procesul-verbal de contraventie, care contine o marturisire extrajudiciara a petentului, insusita de acesta prin semnatura. Astfel, « prezumtia de nevinovatie » invocata de petent a fost rasturnata chiar prin marturisirea extrajudiciara a acestuia. Pe de alta parte, prin plangerea formulata, petentul a solicitat proba cu un martor, proba care a fost incuviintata de instanta si s-a acordat petentului un termen pentru a indica numele si adresa martorului, in vederea audierii, petentul neconformandu-se insa acestei obligatii (desi a fost legal citat cu mentiunea aferenta), motiv pentru care instanta a constatat imposibilitatea administrarii acestei probe. Totodata, instanta constata ca petentul nu s-a prezentat la niciun termen de judecata, desi a fost legal citat la adresa indicata in cuprinsul plangerii. Asadar, instanta constata ca petentul, dupa inregistrarea plangerii si obtinerea certificatului de grefa in vederea recuperarii permisului de conducere, s-a dezinteresat de proces, neindicand nici macar persoana si adresa martorului solicitat. Ca atare, nu se poate retine incalcarea art. 6 CEDO, petentul avand posibilitatea dovedirii situatiei de fapt contrare celei care rezulta din inscrisurile de la dosar.

Referitor la solicitarea petentului privind inregistrarea autoturismului, instanta a respins-o ca neconcludenta, avand in vedere ca, astfel cum rezulta din procesul-verbal de contraventie contestat si din intampinarea formulata de catre intimata, fapta a fost retinuta in baza constatarilor personale ale agentului de politie, iar nu in baza unei inregistrari video. Totodata, instanta constata ca nu exista niciun indiciu in sensul ca agentul constatator nu ar face parte din cadrul institutiei intimate, astfel incat sa se justifice solicitarea petentului privind ordinul de serviciu, cu atat mai mult cu cat procesul-verbal de contraventie a fost intocmit pe un formular tipizat si inseriat.

Cat priveste sanctiunea aplicata petentului prin procesul-verbal de contraventie contestat, instanta o socoteste legala si proportionala cu gradul de pericol social al faptei, fiind dispusa amenda in minimul special prevazut de lege, iar sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule este prevazuta de textul normativ incident in speta. Totodata, instanta apreciaza ca fapta savarsita de petent prezinta un grad de ridicat de pericol social, din prisma sigurantei pietonilor, iar petentul nu a dovedit cauze atenuatoare de raspundere contraventionala.

Pentru toate aceste considerente, instanta apreciaza vadit neintemeiata plangerea formulata de petent, urmand a o respinge ca atare.