Pretentii civile

Sentinţă civilă 1928 din 17.02.2011


Dosar nr. 8824/301/2010

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1928

Şedinţa publică din data de 17.02.2011

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 8824/301/2010, reclamanţii LP, LMA au chemat în judecată pe pârâtul IA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru stricăciunile aduse apartamentului nr. 35 in cuantum de 4000 de lei, cu cheltuieli de judecată.

In motivare, reclamanţii au susţinut ca, in perioada 11-12 februarie 2010, au constatat infiltraţii de apă in dormitor şi propria terasă, situate sub apartamentul pârâtului. Din cauza infiltraţiilor, s-au produs deteriorări în structura peretelui care desparte dormitorul propriu de terasa, a fost deteriorat plafonul, a fost dezafectata plafoniera, au fost deteriorate mobila, covorul, cărţi, piese ornamentale. Deşi au incercat rezolvarea acestui conflict pe cale amiabilă, acest lucru nu a fost posibil.

Prin întâmpinarea formulata (f.11), pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Paratul a susţinut că terasa sa este perfect izolată, etanşeizată, dotata cu sistem de colectare şi scurgere a apei pluviale. Reclamantul a efectuat o lucrare in regie proprie prin care şi-a acoperit terasa şi este posibil ca lucrarea aceasta sa nu respecte standardele privind calitatea in construcţii. Paratul a susţinut că a luat legătura cu asigurătorul de daune cu care a încheiat contract de asigurare, dar reclamantul nu i-a permis acestuia accesul in imobil.

Paratul a formulat si cerere de chemare in garanţie a SC AT SA in temeieul art. 60 C.pr.cv.

In dovedirea susţinerilor, părţile au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatorii, expertiza, probe încuviinţate de instanţa. Instanţa a constatat imposibilitate de audiere a martorilor încuviinţaţi din vina ambelor părţi care nu au indicat cu listă numele şi domiciliile martorilor pentru a putea fi citaţi, nici nu au asigurat prezenţa lor în şedinţa pentru audiere şi aceasta, deşi li s-au acordat trei termene in acest sens. A fost efectuata expertiza construcţii. A fost administrat interogatoriul reclamantului LP. Instanţa a luat act ca paratul nu s-a prezentat la interogatoriu, deşi a fost citat în acest sens.

Analizând cererea principala, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine:

Reclamanţii sunt proprietari ai imobilului nr. 35 din imobilul xxxxx, iar paratul este proprietar al imobilului nr. 45, situat la etajul imediat superior, deasupra apartamentului reclamanţilor.

Existenţa prejudiciului in patrimoniul reclamanţilor, constând in degradarea apartamentului din cauza unor infiltraţii de apa, exfolieri ale tencuielilor şi zugrăvelilor, eflorescente cu efect pulverulent nu a fost contestata de către parat. Mai mult paratul nici nu s-a prezentat la interogatoriu, deşi a fost legal citat de doua ori (f. 27, 69, 75, 78), motiv pentru care instanţa va face aplicarea art. 225 C.pr.cv. conform căruia neprezentarea unei părţi la interogatoriu, in mod nejustificat, poate fi considerata ca recunoaştere sau ca început de dovadă scrisă.

Existenţa acestor degradări a rezultat si din expertiza construcţii efectuata in cauza, expertiza la care au participat părţile, asistate de avocat, au participat şi experţii parte şi chemata in garanţie (f. 38) şi care nu a fost contestata sub acest aspect de niciuna din părţi.

Aceeaşi expertiza efectuata in cauza a stabilit şi că există legătură de cauzalitate intre aceste degradări şi lucrările şi instalaţiile aferente apartamentului paratului, paratul nefăcând obiecţiuni in termen la expertiza. Astfel, conform expertizei la care au participat şi experţii parte (f. 39-54), degradările apartamentului 35 au fost determinate de deteriorarea celor două burlane de scurgere de la terasa apartamentului 45, in zone de racordare de la planul orizontal la cel vertical şi cauza pardoselii balconului de la ap. 45 realizată din plăci de marmură cu rostul nechituit şi cu panta insuficienta.

Instanţa nu va reţine susţinerile paratului de la ultimul termen in sensul ca burlanele nu au mai fost reparate de la darea în folosinţa a imobilului, astfel că el nu poartă răspunderea pentru prejudiciile cauzate. 

Aşa cum s-a arătat şi in cuprinsul expertizei (f. 39) şi cum rezultă şi din planşele foto (f.42,46), imobilul in care se afla cele doua apartamente este un imobil cu regim de înălţime P+4E.  Scurgerea apelor meteorice proprii din balcoanele apartamentelor de la etajele 1, 2, 3 se face prin câte două guri cu aruncător in afara clădirii, burlanul de scurgere 1 fiind aferent numai tronsonului E3+P(f. 42). Burlanele de scurgere de la ap. 45 et. 4 sunt folosite numai pentru scurgerea apelor acestui apartament, ap. 45 al paratului fiind retras de la faţada imobilului cu două trepte  (f. 42, 51), astfel că toată suprafaţa balconului pârâtului este poziţionată deasupra celor două camere de la ap. 35 al reclamanţilor. Faptul ca aceste burlane ar exista de la construirea imobilului, nu îl exonerează pe parat de răspundere atâta timp cât, fiind necesare doar pentru evacuarea apelor meteorice care se pot acumula pe propria terasa, avea obligaţia sa asigure şi buna funcţionare a acestor burlane, repararea sau chiar înlocuirea lor.

Existenta acoperişului de policarbonat pe balconul reclamanţilor nu a determinat infiltraţiile de apă in apartamentul reclamanţilor, degradările existând numai în capetele din stânga şi din dreapta sub limita acoperişului in zona de străpungere a scurgerilor de la terasa apartamentului 45.

Instanţa nu va reţine nici susţinerile paratului de la ultimul termen in sensul ca nu poate răspunde pentru degradările din imobilul reclamanţilor pentru că lipsa unei înclinaţii mai mari a pardoselii balconului nu a fost stabilită cu mijloace tehnice, ci este doar rezultatul unei aprecieri vizuale a expertului desemnat in cauza.

In primul rând, după depunerea expertizei, paratul nu a învederat că ar avea obiecţiuni la expertiza şi că s-ar fi impus folosirea unei cumpene sau a oricărui alt mijloc tehnic care să arate exact care este gradul de înclinare a pardoselii balconului, astfel că aceste susţineri au de fapt valoarea unor obiecţiuni şi sunt tardive. In al doilea rând, la efectuarea expertizei au participat şi experţii parte ai părţilor şi inspectorul de daune al chematei in garanţie şi niciunul dintre aceştia nu a învederat şi nici dovedit pentru partea pe care o reprezintă că aceste constatări personale ale dl expert ar fi eronate. Efectuarea expertizei s-a făcut de către un expert, adică de către o persoană care are cunoştinţe de specialitate care îi permit să facă aprecieri pertinente şi în urma observării vizuale a unor lucruri, aprecieri care, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că ar fi total eronate şi cât se corelează cu restul aspectelor observate  şi fotografiate (panta mica a pardoselii balconului - acumulare de apa meteorica - infiltraţii de apa exact sub pardoseala balconului), vor fi reţinute şi de către instanţa.

Pentru toate aceste motive, instanţa va admite cererea reclamanţilor in parte şi îl va obliga pe pârât la plata sumelor de bani necesare pentru efectuarea reparaţiilor, dar in limita sumei de 2562 lei, cat a rezultat în urma efectuării expertizei construcţii în cauza (f.41), expertul desemnat în cauză arătând in răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamant cu privire la aceasta valoare că a avut in vedere suprafaţa exacta a spaţiului degradat, toate lucrările necesar a fi efectuate, inclusiv evacuare moloz, raportate însă la suprafaţa degradată, ca instalaţia electrica nu era defecta  la momentul efectuării expertizei, astfel că nu poate fi inclusă în costul reparaţiilor (f. 81).

In temeiul art. 274 şi 276 C.pr.cv., instanţa îl va obliga pe parat la plata către reclamanta a sumei de 2715,96 de lei, parte din cheltuieli de judecată, reprezentând 2000 de lei – onorariu avocat, 215,96 lei - taxa de timbru aferenta valorii in limita căreia cererea va fi admisă (f. 14), 500 de lei - parte din onorariul de expertiza (f.34), urmare a expertizei reieşind ca susţinerile reclamanţilor in ceea ce priveşte cauza degradărilor erau întemeiate, dar, in acelaşi timp, şi că valoarea pretenţiilor lor era mult mai mare decât valoarea reala a contravalorii reparaţiilor necesare pentru aducerea imobilului la starea iniţiala.

În ceea ce priveşte cererea de chemare in garanţie formulata de parat in contra SC AT SA, instanţa constata ca, într-adevăr, aşa cum a arătat şi paratul, chemata in garanţie a fost prezenta la efectuarea expertizei (f.38) şi nu a formulat obiecţiuni in termen. Dar, aceasta lipsa a obiecţiunilor nu exonera pe parat de obligaţia de a face dovada exacta a condiţiilor de asigurare semnate cu SC AT şi, implicit, dovada îndeplinirii condiţiilor pentru a se angaja răspunderea sa contractuală faţa de parat. Deşi paratul avea obligaţia să anexeze la cererea de chemare în garanţie toate înscrisurile de care înţelegea să se folosească in susţinerea cererii sale conform art. 61 C.pr. cv. rp. la art. 112 C.pr.cv, paratul nu a depus la dosar si contractul de asigurare in integralitate, eventual contractul de asigurare iniţial (în cuprinsul poliţei existând o menţiune ca s-ar reînnoit o alta poliţa). Paratul nu a depus nici copie lizibila de pe polita de asigurare in care sa se observa clar care rubrici sunt bifate şi care nu (f. 86-87). Paratul nu a depus contractul de asigurare cu condiţiile de asigurare nici după ce instanţa i-a mai acordat încă două termene în acest sens (f.78, 84). Copia poliţei depusa la dosar (f. 86), cuprinde menţiunea ca aceasta ar acoperi cazuri de „răspundere civila legala”, dar, doar din cuprinsul poliţei, nu rezultă şi la ce fel de răspundere civila legala se refera, răspundere faţa de cine, în ce condiţii. Instanţa nu poate pronunţa o sentinţa in baza menţiunilor care apar pe site-ul chematei in garanţie in lipsa condiţiile generale de asigurare şi condiţiile speciale de asigurare, menţionate in cuprinsul poliţei, semnate de părţi.

Având in vedere ca art. 1169 Cod civil şi art. 129 alin. 1 Cod procedura civila prevăd că partea care ridică pretenţii in faţa instanţei trebuie să le dovedească şi faptul că paratul nu a depus si condiţiile de asigurare pentru a se putea verifica existenţa in sarcina chematei în garanţie a obligaţia de a răspunde faţa de parat şi pentru situaţia care face obiectul prezentei cauze, instanţa va respinge cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată.